Măcriș - beneficii și contraindicații. Cum să folosești această plantă în rețete delicioase

Măcrișul este o plantă perenă rezistentă din aceeași familie cu hrișca (Polygonaceae), răspândită pe scară largă în regiunile temperate și cultivată pentru frunzele sale comestibile.

Frunzele de măcriș au, de obicei, un gust puternic și acrișor, datorită conținutului de acid oxalic. Frunzele mature sunt folosite ca legumă, ca ingredient aromatizant în omlete și sosuri și constituie baza ciorbei de măcriș. Frunzele tinere sunt utilizate în salate cu legume (chiar și fructe) de primăvară și ca decor sau condiment pentru diverse preparate.

Ce este măcrișul și ce gust are

Măcrișul este o plantă cu frunze verzi, folosită atât ca plantă aromatică, dar și ca legumă, având un gust distinct acrișor, asemănător lămâii. Face parte din familia Polygonaceae, aceeași familie botanică din care fac parte hrișca și rubarba.

Există mai multe varietăți de măcriș consumate de oameni și care pot fi găsite la piețe.

Citește și

Ofertă de Paște pe ultima sută: Reduceri semnificative la verdețuri, legume și carne

Măcrișul mărunt

Măcrișul mărunt (Rumex acetosella) este o specie invazivă originară din Europa, care s-a răspândit în întreaga Americă de Nord. Deși are un aspect plăcut, este o buruiană problematică ce poate fi găsită pe peluze, în grădini, pajiști și versanți ierboși. Planta se răspândește prin rizomi și are frunze subțiri, triunghiulare, cu un gust acrișor, precum și flori mici, galbene sau roșiatice, conform Britannica.

Măcrișul franțuzesc

Măcrișul franțuzesc (Rumex scutatus) este o altă varietate apreciată, cunoscută pentru frunzele sale delicate și utilizările sale culinare. Aceasta este o plantă des întâlnită în bucătăria franceză, fiind folosită în supe, sosuri și diverse preparate pentru aroma sa ușor acrișoară.

Alte specii comune sunt măcrișul de grădină (Rumex acetosa) și măcrișul cu nervuri roșii (Rumex sanguineus), toate fiind plante perene rezistente, răspândite în întreaga Europă și Asia. Măcrișul de grădină, la fel ca măcrișul mărunt, s-a naturalizat în America de Nord.

Măcrișul are un gust remarcabil de intens și acrișor. Mulți oameni îl compară cu lămâia, probabil datorită acidității sale pronunțate. Poate fi dificil de integrat în preparate, deoarece aroma sa citrică se împletește cu un gust puternic, ierbos.

Valori nutriționale

Frunzele acestei ierburi sunt pline de nutrienți sănătoși. Doar 130 de grame de măcriș conțin:

• Calorii: 29

• Carbohidrați total: 4,3 g

• Fibre: 3,9 g

• Zahăr: 0 g

• Grăsimi totale: 0,9 g

• Grăsimi saturate: 0 g

• Grăsimi polinesaturate: 0 g

• Grăsimi mononesaturate: 0 g

• Grăsimi trans: 0 g

• Proteine: 2,7 g

• Colesterol: 0 mg

• Sodiu: 0 mg (0% DV*)

• Vitamina C: 63,8 g (71% DV)

• Magneziu: 137 mg (33% DV)

• Vitamina A: 266 mcg (30% DV)

• Mangan: 0,5 mg (20% DV)

• Cupru: 0,2 mg (19% DV)

• Fier: 3,2 mg (18% DV)

• Potasiu: 519 mg (11% DV)

• Vitamina B6: 0,2 mg (10% DV)

• Riboflavină: 0,1 mg (10% DV)

• Fosfor: 84 mg (7% DV)

• Calciu: 59 mg (5% DV)

Shutterstock

Ce beneficii pentru sănătate are măcrișul

Reduce mucusul
 - Măcrișul are un efect de uscare asupra corpului, ceea ce face ca consumul său să fie o metodă naturală excelentă pentru reducerea producției de mucus. Motivul pentru care este atât de eficient în reducerea mucusului este faptul că conține taninuri, compuși polifenolici astringenți care se regăsesc în unele plante. Dacă ai o problemă ce presupune o producție excesivă de mucus, cum ar fi răceala comună, măcrișul poate ajuta la reducerea acestuia și te poate face să te simți mai bine mult mai repede.

Contribuie la întărirea sistemului imunitar
- Conținutul ridicat de vitamina A și vitamina C al măcrișului îl face excelent pentru sistemul imunitar, ceea ce înseamnă că poate aduce beneficii în lupta împotriva cancerului, printre alte afecțiuni legate de imunitate. Măcrișul mărunt este cunoscut de mai bine de o sută de ani ca o plantă anticancerigenă și se crede că este „planta principală care omoară cancerul” în ceaiul Essiac, conform draxe.

Îmbunătățește infecțiile sinusale
- Măcrișul este adesea folosit pentru a ajuta la reducerea inflamației și a durerii asociate cu sinuzita, cunoscută mai frecvent ca infecție sinusală. Fiind o plantă cu un conținut ridicat de antioxidanți, în special vitamina C, este excelentă pentru reducerea umflăturilor și oferirea de alinare a durerii, ambele esențiale atunci când vine vorba de infecțiile sinusale.

Calmează aftele bucale
- Frunzele proaspete de măcriș pot fi folosite ca remediu natural pentru calmarea aftelor bucale. Pur și simplu ia o frunză proaspătă și ține-o pe afta bucală timp de aproximativ un minut. Poți repeta acest lucru de câte ori este necesar. Este o metodă rapidă, ușoară și naturală de a ameliora aftele.

Echilibrează tensiunea arterială
- Conținutul semnificativ de potasiu al măcrișului este deosebit de important pentru sănătatea umană. Potasiul este un mineral esențial pe care trebuie să-l consumăm zilnic. Nu doar că este un vasodilatator, dar este, de asemenea, esențial pentru menținerea echilibrului fluidelor în întregul corp.
Prin consumul de alimente bogate în potasiu poți reduce stresul asupra inimii și întregului sistem cardiovascular, relaxând arterele și vasele de sânge. Acest lucru duce la o tensiune arterială mai mică, ceea ce scade șansele de complicații periculoase de sănătate, cum ar fi cheagurile de sânge și bolile de inimă.

Cum se consumă măcrișul și când apare în piețe

Măcrișul cultivat este o plantă de vreme rece, disponibilă în piețe începând cu mijlocul lunii martie. Odată ce vremea se încălzește, măcrișul tinde să se facă tulpinos. Așadar, îl vei găsi pe tarabe în același timp cu ștevia, loboda, leurda sau urzicile.

Măcrișul este extrem de perisabil și de obicei nu va rezista mai mult de o zi sau două în frigider. Împachetează-l în prosoape de hârtie umede și pune-l într-o pungă cu fermoar deschisă, în sertarul de legume din frigider, pentru a-i prelungi puțin viața în frigider.

Pentru a elimina gustul mai înțepător al măcrișului (dacă este necesar), blanșează-l mai întâi. Punei o oală mare de apă ușor sărată la fierbere. Adaugă frunzele și fierbe-le timp de un minut. Apoi, pune-le într-un bol cu apă cu gheață pentru a opri procesul de gătire.


Din păcate, măcrișul devine de un verde-maroniu destul de palid când este gătit. Multe rețete contracarează acest lucru prin adăugarea de spanac în rețetă pentru a-i reda culoarea.


Se poate consuma crud în cantități mici, deoarece prea mult măcriș crud poate provoca disconfort din cauza acidului oxalic. Adaugă o mână de frunze de măcriș într-o salată proaspătă de primăvară sau amestecă-l cu varză pentru un fel de coleslaw.

De asemenea, poți folosi frunzele crude așa cum ai folosi orice alte frunze de salată. Gătitul reduce conținutul de acid oxalic din măcriș, iar frunzele devin moi și bogate și delicioase, asemenea unui spanac foarte bun. Evidențiază gustul său de lămâie combinându-l cu pește sau fructe de mare.

Dar probabil cea mai comună metodă de a găti măcrișul este în supă. Borșul verde (cunoscut și ca supă de măcriș) este o delicatesă primăvăratică din Europa de Est, de obicei garnisită cu smântână, ou fiert tare și/sau crutoane. Versiunile franțuzești ale acestei supe includ cantități generoase de smântână și unt, ambele având rolul de a tempera gustul său distinctiv.

Supele de măcriș pot fi servite calde sau reci. Măcrișul este utilizat și în bucătăria vietnameză (probabil introdus de francezi); numit Rau Chua, este folosit în platouri de ierburi (acompanimente pentru multe preparate vietnameze, cum ar fi supele sau rulourile de primăvară). De asemenea, în bucătăria indiană se folosește măcrișul.

Articol recomandat de sport.ro

Concluzia trasă de englezi după ce au aflat că jucătorul lui FCSB este pe lista lui Leeds: ”Ar fi bine să găsească pe altcineva!”