"Tu stii ce mai fac parintii tai?". Mos Ion spune cu lacrimi in ochi povestea singura si trista a sute de mii de batrani

18-02-2014 19:28


In teorie, avem legi care ne protejeaza batranii. In practica, sunt paravanele dupa care se ascund autoritatile, pentru a evita un subiect dureros: dezinteresul pentru cei ramasi singuri acasa.

Nimeni nu stie de ei, pentru ca nimeni n-a cerut pana acum o situatie la nivel national.

In Romania, batranii sunt lasati sa moara singuri in casele lor, pentru ca nicio institutie a statului nu-si asuma ingrijirea lor. Putem schimba asta semnand PETITIA catre autoritati prin care cerem schimbarea legislatiei.

Va prezentam povestea unui batran, care, la 83 de ani, traieste singur, intr-un colt de sat din Bacau. Copiii sunt departe, in strainatate iar viata lui a incremenit in ziua in care i-a murit sotia.

Merge foarte greu, din cauza bolii, si singura care mai trece pe la el este angajata unei fundatii. La fel de pierduti sunt sute de mii de bunici, care-si duc viata de pe o zi pe alta.

Din mica-i camera, ne priveste prin geamul care-l desparte de restul lumii. Acolo traieste de doi ani, de cand a ramas singur, de cand i-a murit sotia si, odata cu ea, restul vietii.

Tu stii ce mai fac parintii tai?

"50 de ani de casnicie, ne-am inteles bine. Femeie harnica, cuminte", a marturisit Ion Cozaru.

A fost jumatatea lui, echilibrul, cea care il tinea viu. Cea care i-a daruit doi copii. Isi aminteste cu tristete de anii in care era in putere.

Paula Herlo: Ce ati fost in tinerete?
Ion Cozaru: Am lucrat la canal 10 ani de zile, pe urma la OIF 14 ani, la gater vreo 3... s-au facut 32 de ani. Am iesit la pensie la 60 de ani, la cerere.
Paula Herlo: Erati fericit?
Ion Cozaru: Treaba mea cat am fost tanar, am stat prin lume, daca nu stateam, nu aveam ce manca, n-aveam pensie. Am stat prin Galati 10 ani, pe colo, pe colo, mai veneam si pe acasa...
Paula Herlo: Erati fericit ca puteati munci?
Ion Cozaru: Da. Aduceam acasa la baieti ce trebuia.

Tu stii ce mai fac parintii tai?

De altfel, ograda pastreaza inca semnele unui om gospodar. A muncit pentru copii. Sa le lase lor tot. Doar ca ei au plecat. Unul in Italia, celalalt la Ajud, care vine in vizita periodic.

O data pe luna, vine cand poate, sa vada daca mai traiesc sau nu. Imi aduce cate un cartof, cate ceva.

Au familiile lor, vietile lor, iar el nici n-ar indrazni sa le ceara sa si le mute intr-un sat care nu-s decat ulite goale si oameni prea tristi.

Ce sa fac daca nu ma pot scula din pat? Nici nu pot sa ma imbrac, acum. O sa ma tarai pe jos... Nu mai vad bine din cauza capului,  a declarat Mos Ion, cu lacrimi in ochi.

Sufera de Parkinsion, o boala care-l tine captiv in casa. In ultimii ani a plans des. De dor, de suparare, de singuratate si mai ales pentru ca a inteles ca ultima zi a vietii lui si-o va petrece singur.

Tu stii ce mai fac parintii tai?

Primaria din comuna e una din putinele din tara care a alocat din buget fonduri si sustine activitatea Fundatiei de Sprijin Comunitar, ale carei angajate fac ingrijire la domiciliu, asa ca, zilnic,

Mos Ion e vizitat de cineva, care ii face mancare si curatenie. Si celelalte primarii ar putea face la fel, mai ales ca au o lege care le permite: legea 17/2000 care insa n-are norme de aplicare.

Marian Campean Ministrul Muncii: Nu stiu. ce lege e?
Paula Herlo: 17/2000, republicata in 2007. Ar fi lasat primariile sa se ocupe de acesti batrani.
Marian Campean: Ei si ce, credeti ca fara norme nu puteau s-o aplice?

Puteau, dar daca e rost de economie la buget, de ce sa n-o faca? Batranii sunt ultima prioritate pentru autoritatile care pun toata corvoada in carca familiei.

Mos Ion spune ca nu e pe lume durere mai mare decat sa stii ca nu mai e loc de bucurii, ca singurele zile in care simte ca traieste sunt cele in care copiii din Italia acasa, in vacanta.

Paula Herlo:Cand vin, ce le spuneti?
Ion Cozaru: Ce sa le spun? Ca vin si stau o saptamana si apoi pleaca. Mai rau fac. II vad si ma lasa mai rau. Ma lasa tot singur.

Tu stii ce mai fac parintii tai?

In Italia sunt de cinci ani. Sunt la scoala, s-au obisnuit in tara de adoptie si nu concep sa se intoarca la sat. Bunicul, in durerea lui, intelege asta. Sunt parte a comunitatii de romani din Italia care numara peste un million de oameni. Iar majoritatea si-au lasat parintii singuri, ca sa ingrjeasca batranii altora.

Italienii platesc bani grei si pentru ingrijirea parintilor acasa, i ar romancele sunt cele mai appreciate.

"Traiesc din frumusetea lucrurilor mici! Unde se gandeste la noi cineva, la 80 de ani, sa-ti cumpaere un ondulator, sa arati bine in casa? Pe cine intereseaza la noi ca daca tu arati bine sau nu in casa, pentru moral, nu te simti un rebut social. De aia si traiesc atat. In primul rand, la noi mentaliatea trebuie sa fie schimbata", a declarat Veronica Stan, o asistenta sociala care munceste in Italia.

Cu lacrimi in ochi, Veronica recunoaste ca si-ar fi dorit sa-si poata ingriji asa propria mama.

"Mama noastra a zis ca neam din neamul nostru n-a fost servitoare. Eu am fost o familie bogata si se rusineaza cu mine!", a marturisit Veronica.

Pe Veronica o chinuie vinovatia:

"Este putin mai dur de atat, putin mai dur. Copiii mei nu sunt ingriiti de maica-sa, cum se spune la noi acasa, ca sunt lasati de izbeliste E o realitate! Ai mei inca sunt mari, acum, dar baiatul cel mare plange si-mi spune: 'Mama, daca te vedeam o data pe saptamana, eu eram fericit'".

Primii care au suferit de pe urma migratiei masive a romanilor au fost copii, care au ramas in grija bunicilor sau a vecinilor. Azi, asistam la un al doilea val de parasiti: parintii si bunicii. Autoritatile nu stiu nici cati sunt, daramite ce nevoi au.

Tu stii ce mai fac parintii tai?

Duminica, la "Romania, te iubesc", analizam legile, care chipurile, ii ajuta pe batrani si vedem daca autoritatile au sau nu planuri pentru ei. Pana atunci, ne intoarcem la Rachitoasa, in Bacau, ca sa ne luam ramas bun de la Mos Ioan:

"Am facut cat am putut. Sa ma lasati singur, ce sa fac? Uite, ma fura toti!"

Lasat singur de copiii care au vietile lor, departe de casa parinteasca, dar si de autoritatile care pana acum nu s-a niciodata spre nevoile lor, batranii se sting in casele lor fara sa-i stie nimeni.

E nevoie de legi pentru ei, de fonduri, de implicare si mai ales de atentie pentru ca pana la urma cea mai boala cea mai grea pe care o duc pe umeri e singuratatea.

Sursa: Pro TV

VIDEO PROTVPLUS.RO