Inițiativa aparține deputatului PNL Ion Iordache care susține că astfel s-ar ajunge la protejarea victimelor și ar reduce traficul de persoane. În Senat, proiectul a fost votat astfel: au fost prezenţi 115 parlamentari, din care 109 - pro, 1 contra și 5 s-au abținut.
În prezent, proiectul de lege este în dezbatere la Camera Deputaților și așteaptă avizele de la comisii.
România nu are o statistică a numărului de persoane care practică prostituția, și nici o statistică la zi cu privire la fenomenul traficului de persoane. Cele mai recente date ale EUROSTAT, arată că țara noastră se plasează printre statele cu cele mai multe victime la nivelul Uniunii Europene.
Propunerile din proiect
Proiectul, „Propunere legislativă pentru reglementarea, autorizarea și protecția activităților de natură sexuală” este înregistrat la Camera Deputaților sub forma BP3/2026 și poate fi consultat în forma depusă online de parlamentari.
Deputatul Ion Iordache (PNL), explică în expunerea de motive că scopul legii nu este promovarea prostituției, ci scoaterea acestei activități din zona ilegală, necontrolată și fără protecție juridică sau sanitară:
„Am inițiat un proiect de lege pentru reglementarea, autorizarea și controlul activităților de natură sexuală. Știu că este un subiect sensibil, dar am ales asumarea… în România aceste activități… se desfășoară în «zona neagră»: fără control sanitar, fără protecție juridică și sub dominația rețelelor de trafic de persoane”, spune acesta.
O lege care ar putea ajuta lucrătoarele sexuale
Centrul FILIA, ONG care militează pentru drepturile femeilor, susține proiectul de lege și susține că este „singura metodă prin care putem asigura protecția lucrătoarelor sexuale din România, respectarea drepturilor și libertăților acestora, accesul la servicii de sănătate și la alte drepturi sociale asigurate de stat”.
„Aceste reglementări trebuie făcute alături de persoanele care practică munca sexuală, nu în numele lor, fără a cunoaște experiențele lor reale. Deciziile care privesc comunitatea lucrătoarelor sexuale din România ar trebui să fie luate doar împreună cu reprezentantele și reprezentanții acestei comunități, iar abordarea trebuie să țină cont de toate identitățile lor”, a declarat Andrada Cilibiu, membră FILIA, pentru Știrile PRO TV.
O abordare superficială a problemelor
În același timp, ea susține că propunerea legislativă din păcate abordează superficial mai multe situații cu care se confruntă lucrătoarele sexuale și mai ales, o face fără consultarea comunității în numele căreia se iau aceste decizii.
„Abuzurile autorităților de acum, sutele de amenzi primite de lucrătoarele sexuale, stigma asociată cu acestea la nivel social și instituțional, privarea de drepturi și libertăți, îngrădirea accesului la servicii de sănătate sau violența împotriva persoanelor care practică munca sexuală trebuie să înceteze”, a mai spus ea.
De asemenea, lipsește și componenta de educație și formare a specialiștilor care intră în contact cu persoanele care practică munca sexuală, care trebuie instruiți în a identifica semne ale traficului de persoane, în a le acorda servicii medicale, sociale și de orice fel fără discriminare și fără să fie stigmatizante. E necesar să avem servicii adecvate care să răspundă nevoilor comunității.
În România, în 2026, nu avem nici servicii de stat funcționale pentru victimele violenței sexuale, deci este nevoie de un efort integrat al autorităților și de bugetare adecvată pentru ca aceste servicii să devină realitate.
Loredana Urzica-Mirea, director executiv la Asociația eLiberare, spune că organizația privește cu îngrijorare proiectul și că nu poate „susține o teorie a consimțământului viciat și nici sisteme care protejează agresorii și infractorii”.
„Fără a interveni vreodată în modul în care o persoană se autoidentifică, supraviețuitoarele exploatării sexuale pe care le deservim și care sunt co-creatoare active în procesele și programele noastre au fost grav vătămate de industria sexului și de clasificările forțate aplicate experiențelor lor”.
Neclarități legislative
De asemenea, ea menționează că, din perspectivă juridică, legalizarea fenomenului ar intra în tensiune cu obligațiile internaționale ale României. Protocolul de la Palermo, Directiva UE 2011/36 și recomandările CEDAW cer statelor să reducă cererea care favorizează exploatarea. Legalizarea cumpărării de acte sexuale normalizează această cerere și extindă piața, inclusiv pentru rețelele de trafic.
Proiectul prevede ca și ca serviciile sexuale să fie prestate doar de persoane fizice autorizate, cu coduri CAEN existente și sub controlul autorităților, și cu obligativitatea controalelor medicale periodice pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.
Experta spune că aceste controale medicale regulate mută responsabilitatea „aproape exclusiv asupra persoanelor aflate în prostituție și reduc problema la una de „igienă”, ignorând dimensiunea reală a violenței, a constrângerii și a dezechilibrelor de putere din spatele acestei industrii”.
„Din experiența eLiberare, victime traficate în state cu prostituție legalizată au refuzat uneori controalele medicale tocmai din cauza modului în care acestea erau realizate: în spații improprii, fără garanții de siguranță sau confidențialitate, cu medici care veneau direct în bordeluri. În aceste condiții, multe femei se temeau că, în loc să fie protejate, ar putea fi expuse unor riscuri suplimentare pentru sănătate”.
Un alt element central al proiectului este impunerea unor reguli stricte de amplasare a locurilor unde se pot presta aceste servicii — acestea nu ar urma să fie situate la mai puțin de 200 de metri de școli, parcuri sau lăcașuri de cult, la decizia consiliilor locale.
În urma acestui punct menționat în proiect, experta subliniază că legalizarea ar facilita exploatarea și traficul și ar duce la apariția unor zone dedicate, izolate social, unde violența și controlul criminal sunt mai greu identificat și de monitorizat. „Aceste spații nu devin mai sigure, ci mai opace”.
Lacunele legislației actuale
În România, prostituția ca atare nu este incriminată penal de la intrarea în vigoare a noului Cod Penal în 2014, însă activități conexe precum proxenetismul și exploatarea traficului sexual sunt infracțiuni grave.
Legea actuală — Legea nr. 678/2001 — reglementează prevenirea și combaterea traficului de persoane, oferind, pe hârtie, un cadru penal pentru astfel de fapte și pentru protecția victimelor.
Vicepreședintele Asociației eLiberare crede că România nu are capacitatea instituțională de a face diferența între prostituție legală și exploatare mascată.
„Din perspectiva noastră, nu. Rapoartele GRETA, Raportul Departamentului de Stat American, dar și experiența practică a ONG-urilor arată că există dificultăți persistente în identificarea proactivă a victimelor și de asemenea subliniază că există nevoie de mai multă resursă umană care să lucreze în combaterea traficului de persoane. Legalizarea ar muta accentul de pe evaluarea constrângerii pe verificarea documentelor. Aceasta creează o zonă gri periculoasă, în care exploatarea poate fi „curată” pe hârtie, dar extrem de reală în viața persoanei”.
Combaterea traficului de persoane
Inițiatorul argumentează că un cadru legal și transparent ar permite statului să monitorizeze mai bine fenomenul și, dacă se poate, să reducă vulnerabilitatea persoanelor exploatate:
„Ne dorim să protejăm sănătatea publică… să combatem fenomenul de sclavie modernă, traficul de persoane… și să realizăm un cadru legal ca acest fenomen să poată fi abordat din punct de vedere juridic.” — Ion Iordache, într-o declarație recentă.
Aceste declarații preiau argumentele conform cărora, fără un cadru legal, prostituția rămâne în „sectorul gri” al economiei, unde rețelele infracționale și traficanții pot profita de lipsa controlului statului. Însă, ONG-urile care ajută victimele traficului de persoane privesc cu scepticism acest proiect.
„Experiența noastră directă cu supraviețuitoare ale exploatării sexuale arată că industria sexului este rareori un spațiu al alegerii libere, ci unul marcat de vulnerabilitate, constrângere economică, abuz de putere și traumă. Din perspectivă juridică, legalizarea prostituției intră în tensiune cu obligațiile internaționale ale României. Protocolul de la Palermo, Directiva UE 2011/36 și recomandările CEDAW cer statelor să reducă cererea care favorizează exploatarea. Legalizarea cumpărării de acte sexuale normalizează această cerere și extindă piața, inclusiv pentru rețelele de trafic”, a spus Loredana, director executiv la Asociația eLiberare.
Ea menționează că documentele internaționale și experiența statelor care au legalizat prostituția arată că cererea crește, iar exploatarea devine mai greu de identificat, nu mai rară, cum se precizează în inițiativa legislativă.
În același timp, experiența din teren a activiștilor arată că în statele unde prostituția a fost legalizată traficanții se folosesc pe pârghii legale pentru a-și proteja activitatea.
„Am lucrat cu victime identificate în Germania și Olanda care fuseseră constrânse să obțină acte legale pentru a putea „lucra” în bordeluri, în timp ce se aflau, în fapt, sub controlul rețelelor de trafic. Aceste persoane erau mutate frecvent între locații tocmai pentru a reduce riscul de identificare de către autorități, ceea ce arată cât de ușor poate fi mimat caracterul „voluntar” al activității atunci când constrângerea este mascată de documente și proceduri administrative”.
Un lucru important de menționat face referire și la profilul victimelor, acestea fiind adesea din medii defavorizate, cu o educație deficitară și o situație fianciară precară. În cazul în care prostituția ar fi legaliztă, riscul ca persoanele vulnerabile să fie constrânse să fie lucrători sexuali este unul mare.
„Acest risc este real și documentat. Experiența eLiberare arată că, în state unde prostituția este legalizată, traficanții folosesc chiar cadrul legal pentru a-și proteja activitatea. Am lucrat cu victime identificate în Germania și Olanda care fuseseră constrânse să obțină acte legale pentru a putea „lucra” în bordeluri, în timp ce se aflau, în fapt, sub controlul rețelelor de trafic. Aceste persoane erau mutate frecvent între locații tocmai pentru a reduce riscul de identificare de către autorități, ceea ce arată cât de ușor poate fi mimat caracterul „voluntar” al activității atunci când constrângerea este mascată de documente și proceduri administrative”.
Pentru a ajuta cu adevărat victimele exploatării sexuale, Loredana punctează că este nevoie de un mecanism real care presupune investiții în alternative și servicii de ieșire: sprijin material, locuire, educație, integrare profesională, sprijin psihologic și juridic. „Dezincriminarea persoanelor aflate în prostituție trebuie dublată de reducerea cererii și sancționarea profitului din exploatare”.
Critici la adresa legii
Patriarhia Română a reacționat față de proiectul de lege depus de un parlamentar liberal, care vizează legalizarea prostituției în România, afirmând că „își exprimă îngrijorarea profundă și dezaprobarea”.
„Prostituția reprezintă o formă gravă de exploatare și tranzacționare a trupului omenesc în scop financiar, având consecințe negative profunde asupra persoanei și asupra societății în ansamblu. Legalizarea acestei practici nu conduce la vindecarea realităților sociale dureroase asociate prostituției, ci, dimpotrivă, favorizează proliferarea lor, contribuind la desconsiderarea demnității umane și la degradarea morală a societății”, precizează Patriarhia Română.
Și Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele morale ale iniţiativelor legislative care propun legalizarea prostituţiei în România, subliniind că se opune "cu fermitate" adoptării unui astfel de act normativ.
„Suntem deosebit de îngrijoraţi cu privire la efectele morale ale iniţiativelor legislative care propun legalizarea prostituţiei în România. Ne opunem cu fermitate adoptării acestei propuneri legislative, care nu protejează femeile vulnerabile şi nici nu diminuează traficul de persoane, ci, dimpotrivă, amplifică industria prostituţiei şi normalizează exploatarea femeilor. În spiritul învăţăturii sociale a Bisericii, îndemnăm la consolidarea oportunităţilor educaţionale pentru tinerii vulnerabili şi derularea de programe de reintegrare socială şi profesională pentru persoanele care doresc să iasă din prostituţie, precum şi sprijin economic şi psihologic pentru victimele exploatării sexuale. În acelaşi timp, susţinem combaterea traficului de persoane prin măsuri ferme legislative", se arată într-un comunicat al Biroului de presă al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.
Reglementarea prostituției în alte state
Reglementarea prostituției diferă semnificativ între statele europene, deoarece nu există un cadru unic la nivelul Uniunii Europene. Potrivit analizelor publicate de Parlamentul European, statele membre aplică modele legislative diferite, de la legalizare și reglementare strictă, până la incriminarea clienților sau interzicerea completă a activităților conexe.
În Olanda, prostituția este legală din anul 2000, iar bordelurile sunt permise și funcționează pe bază de licență. Lucrătorii sexuali pot fi înregistrați oficial ca persoane independente, iar veniturile sunt impozitate. Autoritățile locale stabilesc regulile privind zonele și funcționarea activității.
Germania a legalizat prostituția în 2002, iar din 2017 funcționează o lege specială de protecție (Prostituiertenschutzgesetz). Aceasta impune înregistrarea lucrătorilor sexuali și licențierea obligatorie a bordelurilor, precum și contribuții fiscale și sociale.
Suedia a adoptat în 1999 un model diferit: prostituția nu este pedepsită pentru persoanele care oferă servicii, însă cumpărarea de servicii sexuale este ilegală. Modelul urmărește reducerea cererii și combaterea exploatării.
În Italia, prostituția nu este ilegală, însă organizarea acesteia (de exemplu bordelurile) este interzisă, ceea ce creează o zonă juridică gri.
Traficul de persoane, o problemă la nivel european
În 2024, numărul victimelor înregistrate ale traficului de persoane în UE a fost de 9.678. Dintre acestea, 63 la sută erau femei sau fete.
La nivel de țară, cetățenia victimelor variază considerabil. Bulgaria, România, Slovacia, Ungaria, Croația, Letonia și Cehia au raportat în cea mai mare parte victime din propriile țări. În schimb, peste 80 % dintre victimele din Austria, Malta, Slovenia, Spania, Danemarca, Italia, Luxemburg, Portugalia, Grecia, Irlanda și Estonia au provenit din țări din afara UE. Franța, Țările de Jos și Germania au înregistrat un profil mai mixt.
Situația în România
În România, cele mai recente date privind situația traficului de persoane sunt pentru perioada 2018-2022, prezente în Strategia Națională de Combatere a Traficului de persoane.
În perioada 2018–2022, autoritățile au identificat 2.796 de victime ale traficului de persoane iar rata victimelor raportată la populație a fost de 2,89 la 100.000, tendință influențată și de restricțiile impuse în timpul pandemiei de COVID-19, potrivit documentului.
Deși numărul total al victimelor a scăzut cu periaoda anilor anteriori, ponderea minorilor traficați a crescut semnificativ. Dacă în perioada 2012–2016 copiii reprezentau aproximativ o treime dintre victime, între 2018 și 2022 aceștia au ajuns la 47%, cu un vârf de 56% în anul 2021. Cea mai vulnerabilă categorie este cea de 14–17 ani.
Datele arată și o feminizare accentuată a fenomenului. În perioada 2018–2022, peste 80% dintre victime au fost de sex feminin, jumătate femei adulte și jumătate fete minore. În același timp, numărul victimelor de sex masculin a fost de 13%.
În ceea ce privește tipurile de exploatare, exploatarea sexuală domină net, reprezentând 77% din totalul cazurilor în perioada 2018–2022. Principalele țări de destinație pentru victimele române au fost Regatul Unit, Germania, Italia și Spania, state care concentrează peste 80% din totalul cazurilor de exploatare externă.
În paralel, traficul intern a devenit dominant, cu o medie de 56% dintre victime exploatate pe teritoriul României, fenomen caracterizat printr-o pondere ridicată a minorilor.
Despre experți
Andrada Cilibiu e activistă feministă la Centrul FILIA din 2019. E specializată în drepturi sexuale și reproductive și coordonează activitatea de comunicare. Se implică în activitățile de advocacy, muncă comunitară, activism și cercetare în sfera sănătății reproducerii prin care vrea să construiască o lume mai echitabilă pentru toți și toate.
Loredana Urzica-Mirea este director eecutiv la Asociația eLiberare și are experiență în dezvoltare strategică și în domeniul social și al tineretului. A lucrat în domeniul dezvoltării tineretului la nivel local, național și internațional cu mai multe organizații. A desfășurat activități de advocacy în domeniul social și educațional și a lucrat și pe teme precum antreprenoriatul social, unde a efectuat cercetări pentru Comisia Europeană.
Pentru o scurtă perioadă a lucrat și în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice ca și consilier pe probleme de protecție socială și justiție socială și a fost membru al Consiliului Economic și Social al României timp de doi ani.
Loredana are studii în științe politice și este absolventă a Programului de soluții comunitare al Departamentului de Stat al SUA.
Urmărește Știrile PRO TV pe canalul de social media preferat:
Sursa:
StirilePROTV
Etichete:
prostituție,
legalizare,
proiect,
Articol recomandat de sport.ro
