Nea Vasile, "victima" unor legi facute pe genunchi. Cat de greu gasesti un camin in Romania, chiar si atunci cand ai bani
Batranii singuri au nevoie sa fie auziti. Sa asculte povesti si sa vorbeasca. Sa iasa din casele in care-si traiesc singuratatea.
Pentru asta, statul trebui sa se implice. Sa construiasca centre de zi sau camine pentru ca astazi numarul lor este mai mic de 0,01 daca ne raportam la totalul oraselor si comunelor din Romania. Campania Stirilor PRO TV "Tu stii ce mai fac parintii tai?" ajunge in judetul Bacau, la Buhusi, sa-i ascultam povestea lui Vasile Silvas.
Dupa ce-a ramas singur, copiii l-au luat in Italia, dar nu s-a putut adapta. Azi locuieste intr-un camin administrat de o fundatie, unde e bine ingrijit. Guvernantii pun insa la cale o noua lege care le taie ONG-urilor din suventii si le restrange activitatea la mediul rural. Semnand petitia online pe www.stirileprotv.ro le vom aminti autoritatilor ca trebuie sa faca ceva pentru batranetile parintilor si bunicilor nostri.
Alegeri 2024
15:07
BEC a retras materialele online ale unui candidat. Ce regulă importantă nu a respectat și care a fost reacția lui
14:21
Câți bani vor câștiga membrii secțiilor de votare la alegeriile parlamentare și prezidențiale. Sumele pe care le vor încasa
12:32
Cine poate deveni președintele României. Ce prevede Constituția
11:25
Cum și unde pot vota românii la alegerile prezidențiale. Ce trebuie să ai la tine când mergi la secția de vot
In fiecare zi 35 de batrani se aduna in jurul mesei. Se au unii pe altii dupa ce au ramas singuri pentru ca nu mai au pe nimeni sau pentru ca fiii si fiicele lor le sunt departe. Dintr-un scaun cu rotile, Vasile Silvas isi spune povestea. A fost profesor de electronica. Are doi copii. Niciunul aproape. Ultimii ani i-au schimbat cu totul sensul vietii.
"Dupa ce a murit sotia acasa am stat singur o saptamana si apoi am iesit afara si am vorbit singur. Si apoi m-am uitat cine vorbeste cu mine? Si mi-am dat seama ca nu pot sa stau singur. Asta e cea mai grea boala. E mai rapida ca oricare alta. Singuratatea distruge tare" ne-a povestit domnul Vasile.
Dupa ce a ramas singur s-a imbolnavit. Fiul l-a luat in Italia, iar medicii au decis sa-i amputeze piciorul. "Am fost rebel rau, am plecat" spune el.
Baiatul i-a cerut sa ramana cu ei, in Italia. Nici lor nu le e usor. Criza economica l-a lasat fara serviciu, iar singura care castiga un salariu e nora. Lucreaza intr-un camin de batrani si stie care sunt diferentele intre sistemul Italian si cel romanesc.
"M-am gandit de multe ori, sa fac asta in Romania e pacat ca experienta noastra n-o putem da acasa", crede nora batranului.
Nu s-a putut adapta intr-o tara in care nu simtea acasa. Asa ca fiul l-a dus inapoi, la Buhusi. Inca din prima zi a inteles ca nu se poate descurca dupa ce a cazut si si-a rupt soldul. N-a mai vrut sa se intoarca in Italia asa ca baiatul i-a cautat un camin de stat, insa conditiile de acolo l-au ingrozit.
"Cei care veneau aici, veneau batrani cu vanatai pe ei si in cealalta parte unde am intrat, doar sa ma interesez, era miros urina" a povestit fiul lui Vasile Silvas.
Intr-un final a ajuns la Satul Seniorilor administrat de Fundatia de Sprijin Comunitar unde este bine ingrijit. Cu pensia, dar si cu ajutor din Italia, de la copii, reuseste sa achite taxa de 1500 de lei pe luna. Si-a pastrat simtul umorului despre care spune ca l-a salvat intr-o perioada in care nu mai avea nici un motiv sa zambeasca.
Asta e boala de care sufera aproape un million de batrani. Un million de parinti, de bunici, pentru care statul da legi facute pe genunchi. Fara studii de impact, fara analize, fara sa le stie numele sau nevoile. Exemplu sta un nou proiect de lege care in teorie ar trebui sa ajute ONG-urile sa ofere servicii acestor batrani. In practica le taie si mai mult elanul. Proiectul a ajuns in comisiile de specialitate, la parlament, la jumatatea lunii februarie, cand inca era ministru Mariana Campeanu. Potrivit initiativei, serviciile sociale se muta la sat si inceteaza dupa trei ani, urmand sa fie preluate de la fundatii de institutii ale statului.
"Un alt defect al acestei legi este ca finantarea va fi propusa doar pentru 3 ani de zile. Dupa 3 ani, autoritatile spun ca serviciile vor intra in grija statului. Noi avem studii de exemplu pe centrele de zi. Dupa ce centrele de zi infiintate in toata tara au fost date de catre ONG-uri autoritatilor publice, 60% s-au inchis. Prin urmare acelasi lucru se va intampla si cu serviciile infiintate de catre ONG-uri in mediul rural, si oferite statului dupa 3 ani de zile" a explicat Daniela Gheorghe, director executiv Federatia Organizatiilor Nationale Pentru Copil.
Acelasi proiect mai spune ca, serviciile vor fi suportate in bugetele primariilor. Plecand de premiza ca totul poate fi imbunatatit guvernantii au dat legi care pana acum n-au fost de nici un folos batranilor. Nu se respecta pentru ca n-au norme de aplicare, nu prevad termene si nici sanctiuni. Daca va trece aceasta lege, camine ca si cel de la Buhusi se vor inchide, iar fundatiile nu vor acorda asistenta batranilor. Si asta in vreme ce daca ne raportam la totalul oraselor si comunelor, aflam ca numarul de azile este de 0,03.
"Daca ar fi servicii comunitare batranii prin mimentism ar vedea ca uite ala o duce mai bine, iar copiii din strainatate ar puta contribui pentru batrani si pentru securitatea, grija lor si asigura nevoilor de baza. Acum nu ai unde sa-i duci chiar daca ai avea bani" a sustinut catalin Luca, director Asociatia "Alternative Sociale"
Si mentalitatea romaneasca ii tine pe batrani prizonieri in casele lor. Pentru majoritatea internarea intr-un azil e umilitoare.
"Cand am venit aici am inceput sa plang", ne-a povestit cu lacrimi in ochi domnul Vasile. Din Italia, baiatul isi priveste tatal pe ecranul unui calculator si ofteaza. E prea departe pentru a-i veghea batranetea.
Inca legati de amintiri, de tinerete, de casele lor, batranilor nostrii le e refuzat dreptul la o batranete usoara. Nimeni nu stie cati sunt, unde sunt, ce suferinte, ce nevoi, ce dureri au. Considerati poveri bugetare, batranii singuri nu-si gasesc loc in planurile guvernantilor. Sunt prea putine locurile in care ei sa fie primiti, ingrijiti, tratati, valorizati. Pentru ca altfel si-ar privi batranetile, daca nu s-au mai simti o povara, daca noi cei din jurul lor, am reusi sa privim in sufletele lor.
