Mărginimea Sibiului – tradiții vii, sate autentice și experiențe care nu se demodează. Ce să vizitezi dacă ajungi aici
Mărginimea Sibiului este o zonă din sudul Transilvaniei, cunoscută pentru păstorit și pentru brânzeturile din lapte de oaie.
Satele de la poalele Carpaților oferă peisaje spectaculoase, iar tradițiile sunt păstrate vii în orice anotimp, motiv pentru care mulți oameni aleg să vină aici pentru a își petrece concediile în tihnă. Iată tot ce trebuie să știi despre Mărginimea Sibiului.
De ce este Mărginimea Sibiului este unică în România
Mărginimea Sibiului este o zonă care cuprinde 18 localități românești din partea de sud-vest a județului Sibiu, în sudul Transilvaniei, toate având un patrimoniu etnologic, cultural, arhitectural și istoric unic.
Regiunea este situată în imediata vecinătate a leagănului civilizației săsești din Transilvania – orașul Sibiu – și are o suprafață de peste 200 km², fiind delimitată la sud de râul Sadu și la nord de râul Săliște. Satele sunt așezate de-a lungul văilor mai multor râuri care coboară din Munții Cindrel spre Podișul Transilvaniei.
Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în România, atât prin poziționarea sa, cât și prin felul în care oamenii păstrează vii tradițiile.
Există mărturii arheologice care atestă prezența omului pe aceste meleaguri încă din perioada paleoliticului mijlocului (circa 100.000 - 40.000 î.e.n).
Locuitorii din aceste sate din jurul Sibiului se numesc Mărgineni pentru că locuiau într-o zonă de contact între deal și munte, pe vechea frontieră austro-ungară din sudul Transilvaniei.
Zona atrage vizitatorii datorită tradițiilor și obiceiurilor prezente aici. Oamenii încă poartă costumul popular tradițional la evenimente.
Zona are arhitectură cu influențe puternice săsești, cu case mari, impunătoare, iar materialul tradițional de construcție este lemnul. Totuși, în ultima sută de ani, acesta a fost înlocuit de cărămidă.
Scurt istoric
Cea mai veche localitate din zonă este Rășinari, menționată în documente încă din anul 1204. Au urmat Tălmaciu, Orlat și Săliște, atestate mai târziu. De-a lungul timpului, aceste sate au aparținut uneori Țării Românești, împreună cu Țara Făgărașului.
Un moment important din istoria regiunii a avut loc în secolul al XVIII-lea, când împărăteasa Maria Tereza a înființat la Orlat primul regiment românesc de graniță. Tot atunci, satul Boița avea rol de localitate de frontieră, aflată la intrarea pe valea Oltului.
Satele din Mărginimea Sibiului
Mărginimea Sibiului cuprinde 18 sate, dintre care unele au devenit între timp localități cu statut administrativ mai mare. Acestea sunt: Boița, Tălmăcel, Sadu, Râu Sadului, Rășinari, Poplaca, Orlat, Gura Râului, Săliște, Fântânele, Sibiel, Săcel, Vale, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana Sibiului și Jina.
Cele 18 sate sunt situate în sudul județului Sibiu, între Valea Oltului și Valea Sebeșului. Zona este delimitată de celelalte așezări din apropiere prin calea ferată Turnu Roșu – Sibiu – Sebeș.
Majoritatea localităților se află în partea de nord a Munților Cindrelului, cu excepția satelor Boița și Tălmăcel, care sunt situate la poalele culmilor nord-estice ale Munților Lotrului.
Privite de la est la vest, localitățile Mărginimii sunt: comuna Boița, satul Tălmăcel, care aparține administrativ orașului Tălmaciu, urmate de comunele Sadu, Râu Sadului, Rășinari, Poplaca, Orlat și Gura Râului.
În continuare se află Săliște, devenit oraș în anul 2003 și considerat centrul spiritual al Mărginimii, împreună cu satele aparținătoare Fântânele (Cacova), Sibiel, Săcel, Vale și Galeș.
Urmează comuna Tilișca, cu satul Rod, iar la final, pe crestele munților, comunele Poiana Sibiului și Jina.
În interiorul spațiului geografic delimitat ca Mărginimea Sibiului se mai află și alte localități, precum orașul Tălmaciu, comuna Șelimbăr, orașul Cisnădie, satul Cisnădioara, comunele Cristian și Miercurea Sibiului, cu satul Dobârca.
Acestea nu sunt incluse în lista satelor mărginene, deoarece până acum aproximativ un secol au fost sate sau târguri cu populație majoritar săsească și nu au aparținut din punct de vedere spiritual spațiului românesc al Mărginimii Sibiului.
„Mărginimea Sibiului, practic, este o zonă în apropierea Sibiului, formată din 18 localități sub munte, începând de la Boița, care este la intrarea Oltului în defileu și până la Jina, care este la cea mai mare altitudine, la circa 1.200 de metri altitudine. Sunt 18 localități care au în general cam același port popular, alb-negru, aceleași îndeleniciri de bază în sensul creșterii animalelor și în special al oilor.
Producător de telemeaua de Mărginimea Sibiului, recunoscută și cunoscută în toată țara. Arhitectura locală este cam la fel în toate cele 18 sate, obiceiurile bine, cu mici diferențieri, pentru că fiecare localitate până la urmă și are propriile obiceiuri”, conform lui Aurel Pau, preşedintele asociaţiei Sibiel 2000, potrivit rri.
Tradiții
În mod tradițional, locuitorii au fost păstori, care traversau constant Munții Carpați, menținând legătura esențială dintre comunitățile românești de la nord și sud de munți. Activitățile strâns legate de păstorit, precum prelucrarea lânii și a pielii, sunt încă practicate în zonă și astăzi.
Regiunea are o mare diversitate de obiceiuri legate de diferite momente ale anului și ale vieții. Bărbații încă poartă costumul tradițional alb-negru, cu pălăria rotundă, fără boruri, la ocazii specială. Totodată, pictura pe sticlă este o tradiție specifică zonei, strâns legată de Biserica Ortodoxă Română.
Mărginimea Sibiului se remarcă prin diversitatea tradițiilor păstrate în cele 18 sate care o compun. Fiecare localitate are obiceiuri proprii.
Un exemplu este obiceiul numit „Mironosițele” din satul Rod, care are loc de Paște. Tradiția face trimitere la legenda biblică a mironosițelor care au mers să ungă trupul lui Iisus cu mir și au descoperit mormântul gol. Rolurile de mironosițe sunt interpretate de copile cu vârste între 7 și 12 ani, considerate pure conform principiilor religioase. Obiceiul se ține la biserică, după slujba din noaptea Învierii.
În satul Tălmăcel se păstrează obiceiul „Udatul Ionilor”, cunoscut și în afara țării. Acesta are loc anual pe 7 ianuarie, de Sfântul Ion. Localnicii, îmbrăcați în straie de sărbătoare, merg la râu, unde preotul este primul botezat în apă. Ulterior, toți băieții care poartă numele Ion sunt stropiți cu apă din râu, ritual menit să îi ferească de rele și să le aducă protecția Sfântului Ion.
Un alt obicei important este „Întâlnirea Junilor”, organizată în satul Săliște pe 28 decembrie, în a patra zi de Crăciun. Tradiția datează încă din 1895 și este unul dintre cele mai așteptate evenimente din zonă. De altfel, este și una dintre cele mai vechi tradiții din Mărginimea Sibiului.
Etichete: marginimea sibiului, sate, destinatii turistice, obiective turistice,
