Viata lui se confunda cu Politehnica! Fiul rectorului e “Seaman” de Banat
Reconstrucţia Politehnicii Timişoara începe de jos, cu oameni care joacă pe gratis, oameni dedicaţi spiritului alb-violet. Dan Şerban face plonjoane, dar şi cântă pentru culorile alb-violet.
Unii îi spun “David Seaman”, alţii i-au zis că seamănă cu Trujillo, de la Metallica. Este portar, ca Seaman, cântă la bass, ca Trujillo, însă atât fotbalul, cât şi muzica, sunt pentru el doar hobby-uri.
Dan Şerban este student la doctorat, la inginerie mecanică. Tatăl lui este rectorul Universităţii Politehnica, iar el a crescut pe lângă Poli, fie că vorbim de şcoală sau de echipa de fotbal. “Mi se mai spunea şi Conan într-o vreme, datorită faptului că sunt mai mare şi pletos. Dar nu am nicio problemă, pot să îmi zică şi David Seaman. Şi de Trujillo mi-a plăcut întotdeauna, dinainte să fie la Metallica”, spune fiul lui Viorel Şerban.
Alegeri 2024
10:00
Ce averi au candidații la alegerile prezidențiale. De la terenuri și case până la lingouri de aur, bijuterii și tablouri
17:07
Alegeri prezidențiale 2024. George Simion și Elena Lasconi, luptă strânsă pentru locul doi - sondaj la comanda USR
21:03
Reacția lui Simion după Kievul a dezvăluit de ce nu are voie în Ucraina. Liderul AUR, apel către serviciile secrete
20:15
Document. Motivul pentru care George Simion a fost interzis în Ucraina. Guvernul României a publicat răspunsul Kievului
De aproape un deceniu, de când s-a înfiinţat ASU Politehnica, Dan este portarul acestei formaţii. După ce Poli, cea care juca până nu demult în Liga I, s-a desfiinţat, o bună parte a timişorenilor au decis să o ia de la capăt cu echipa universităţii.
Acum, Dan şi colegii săi privesc cu totul altfel fotbalul şi responsabilitatea lor pentru ASU Politehnica. “E cu totul altceva, parcă am început o altă carieră. La primul meci la care au venit suporterii, un amical cu FC Bazoş, îmi tremurau picioarele şi mie şi multor colegi. Credeam că o să joc tot în liga a şasea până când mă retrag, cu foştii colegi de facultate, cu actualii studenţi, nu mă aşteptam niciodată să ajungem o echipă cu pretenţii”, mărturiseşte portarul şi căpitanul alb-violeţilor.
De la antrenament, la repetiţii
Aproape toate activităţile lui Dan Şerban aveau oricum legătură, într-un fel sau altul, cu Politehnica. Cu toate acestea, fiul lui Viorel Şerban a ales să mai adauge una pe listă. Acum câteva luni, formaţia de rock “Noi din Banat” a rămas fără basist. Membrii trupei care cântă numai melodii dedicate lui Poli nu au stat mult pe gânduri şi l-au chemat pe “Seaman” la ei.
“Din punctul de vedere al tehnicii, Dan se descurcă foarte bine, mai ales că el a mai cântat şi înainte. A fost singura opţiune, nu exista un candidat mai potrivit pentru chestia asta. Joacă de atâta timp la ASU, e şi în Politehnică, tot ce se învârte în jurul lui Dan e legat de Poli şi era normal să aibă loc şi la noi în formaţie”, explică Ema Cernescu, solistul de la “Noi din Banat”.
Această trupă a fost înfiinţată cu intenţia de a promova spiritul suporterilor polişti. “Noi din Banat, practic, nu e o trupă. E un proiect, sunt nişte chefuri live ale noastre. Noi funcţionăm dacă Poli şi tot ce înseamnă Poli funcţionează. Dacă nu mai exista Poli, aşa cum era să se întâmple, atunci nici noi nu mai aveam niciun sens”, mai spune Cernescu. “Am avut o formaţie mai mult de garaj, cu nişte colegi. Am avut doar două apariţii live prin 2007. Era ceva cross over hardcore, un gen din acela mai supărat” – explică Şerban jr trecutul său în materie de muzică.
De două ori pe săptămână, Dan se antrenează cu echipa de fotbal, după care pleacă direct la repetiţii cu Noi din Banat. “De obicei sunt ocupat seara, am mult de lucru şi îmi place să leg aceste două activităţi. Nu e obositor, am mâncat o banană şi mi-am recăpătat energia”, explică portarul şi basistul în vârstă de 27 de ani.
Următorul concert al lor şi, totodată, prima cântare cu Dan Şerban pe scenă, va avea loc în jurul datei de 4 decembrie, ziua în care Politehnica Timişoara a luat fiinţă, în 1921.
Jucătorii lui ASU nu au salarii, ci joacă din plăcere. Este evident că echipa nu a fost contaminată cu mercenari până acum, astfel că suporterii îi iubesc pe aceşti semi-amatori poate mai mult decât pe starurile care băteau Steaua şi Dinamo în urmă cu câţiva ani. “Ăsta e un lucru senzaţional, că există o legătură strânsă între suporteri şi jucători. Bem împreună, cântăm împreună, nu ştiu dacă mai există în lume o asemenea legătură între fani şi jucători”, spune Dan Şerban.
“Mai bine la Remetea decât la Chiajna”
Suporterii timişoreni trăiesc de câteva luni o poveste ciudată. De la duelurile cu rivalii din Bucureşti, au ajuns să facă deplasări la sate, în judeţul Timiş. “Indiferent unde vom juca, Steaua, Dinamo şi UTA vor fi tot rivalii noştri. Chiar dacă nu ne întâlnim în competiţie directă, până la urmă ne vom întâlni din nou. Şi ce dacă jucăm la Giarmata? Hai că la Steaua, Dinamo sau UTA sunt meciuri mişto, dar mai bine să mă duc la Giarmata sau Remetea, aici în Banat, decât la Urziceni, Motru, Brăneşti sau Chiajna.
Fotbalul e mai frumos aici, la noi în Timiş, chiar dacă e în liga a cincea”, explică Ema Cernescu, solistul Noi din Banat şi unul din liderii galeriei.
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
