Ultima suflare a unei stele, situată la mii de ani-lumină. Fotografii impresionante ale corpului ceresc aflat pe moarte

Steaua este cunoscută şi sub numele de NGC 6543, transmite marţi Live Science.

Situată la aproximativ 4.300 de ani-lumină de Pământ, „Ochiul de Pisică" este o nebuloasă planetară - un nor de gaz strălucitor în expansiune expulzat de o stea cu masă mică spre medie, care a ajuns în etapele finale ale vieţii sale. Spre deosebire de stelele mai masive, care mor în explozii violente de supernove, steaua centrală şi-a lepădat uşor straturile exterioare în spaţiu, generând o serie de „cortine" frumoase şi complexe de gaz.

Aceste imagini spectaculoase au fost create folosind observaţii de la Telescopul Spaţial Hubble şi de la Telescopul Spaţial Euclid al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

Imaginea cu câmp larg a lui Euclid, surprinsă în lumină vizibilă şi infraroşie apropiată, arată arcuri slabe şi filamente delicate de gaz care înconjoară regiunea centrală luminoasă. Aceste structuri subţiri se crede că au fost expulzate într-o etapă anterioară a morţii stelei, înainte ca straturile exterioare care au format nebuloasa principală să fie desprinse.

Citește și

Studiu: Lumina pare să călătorească înapoi în timp. Fizicienii spun că fenomenul respectă legile cuantice

Hubble a surprins detaliile fine ale regiunii centrale luminoase a nebuloasei. Această imagine a fost realizată folosind lumina vizibilă şi arată o stea moartă, dar încă luminoasă, înconjurată de bule albe şi bucle albastre de gaz. Folosind instrumentul Advanced Camera for Surveys, Hubble a dezvăluit detalii şi mai fine şi mai complexe din inima nebuloasei, inclusiv complexitatea bulelor de gaz şi a structurilor filamentare delicate încorporate în aceste bule.

Aceste detalii mai servesc drept „înregistrare fosilă" a nebuloasei, potrivit unei declaraţii ESA. Fiecare bulă de gaz corespunde unui episod de pierdere de masă a stelei pe moarte.

În timp ce Hubble surprinde detaliile fără precedent ale nucleului strălucitor al stelei pe moarte şi ale împrejurimilor sale imediate, Euclid dezvăluie arcurile slabe şi filamentele colorate de gaz puţin mai departe de nebuloasă, împreună cu peisajul cosmic mai larg presărat cu galaxii îndepărtate. Împreună, acestea prezintă o imagine aproape cinematografică a actului final al unei stele pe moarte, mai notează Live Science.