Studiu: Scurtarea timpului de somn poate creşte riscul de diabet la femei
Cantitatea de somn recomandată pentru o sănătate optimă este între şapte şi nouă ore pe noapte, însă aproximativ o treime dintre americani dorm mai puţin decât numărul minimum de ore recomandate.
Cel mai adesea, femeile, mai mult decât bărbaţii, au percepţia că nu dorm suficient.
Un nou studiu realizat la Universitatea Columbia a constatat că scurtarea timpului de somn cu doar 90 de minute timp de şase săptămâni a crescut rezistenţa la insulină la femeile obişnuite să aibă un somn adecvat.
Efectul a fost şi mai pronunţat la femeile aflate la postmenopauză.
Descoperirile sunt primele care arată că un deficit uşor de somn, menţinut timp de mai multe săptămâni, provoacă schimbări în organism care cresc riscul de apariţie a diabetului la femei.
Studiile anterioare care au arătat impactul negativ asupra sensibilităţii la insulină au inclus mai ales bărbaţi şi s-au concentrat pe efectele unei restricţii foarte severe a somnului pe o perioadă scurtă de timp.
Femeile şi somnul
Noul studiu a analizat în special femeile, deoarece studiile sugerează că un somn deficitar poate avea un impact mai mare asupra sănătăţii cardiometabolice a femeilor decât a bărbaţilor.
„De-a lungul vieţii, femeile se confruntă cu multe schimbări în obiceiurile lor de somn din cauza naşterii, creşterii copiilor şi menopauzei”, spune conducătorul studiului, Marie-Pierre St-Onge, profesor de medicină nutriţională şi director al Centrului de excelenţă pentru somn şi cercetare circadiană de la Columbia University.
Studierea impactului asupra sănătăţii în urma unui somn insuficient cronic este dificilă. Unele studii, efectuate în laborator, au arătat că o scurtă perioadă de privare totală sau parţială de somn afectează metabolismul glucozei. Dar astfel de studii nu reflectă experienţa tipică a unei lipse uşoare de somn, şi anume ce înseamnă să te descurci cu aproximativ şase ore de somn pentru perioade lungi de timp.
Modelul studiului
Pentru a analiza impactul deprivării uşoare şi cronice de somn, cercetătorii au înrolat 38 de femei sănătoase, inclusiv 11 femei aflate la postmenopauză, care dormeau în mod obişnuit cel puţin şapte ore în fiecare noapte.
În cadrul studiului, participantele au fost supuse la două faze de studiu în ordine aleatorie.
Într-o fază, li s-a cerut să îşi menţină somnul adecvat; în cealaltă, li s-a cerut să îşi amâne ora de culcare cu o oră şi jumătate, scurtând timpul total de somn la aproximativ şase ore.
Fiecare dintre aceste faze a durat şase săptămâni.
În mod remarcabil, toţi participanţii la studiu au reuşit să îşi reducă durata somnului nocturn în timpul fazei dificile de şase săptămâni de restrângere a somnului.
Respectarea programului de somn a fost măsurată cu ajutorul unor dispozitive portabile.
Pe tot parcursul studiului, cercetătorii au măsurat insulina, glucoza şi grăsimea corporală.
Rezultatele studiului
Studiul a constatat că scurtarea somnului cu 90 de minute timp de şase săptămâni a crescut nivelul insulinei la post cu peste 12% în general şi cu peste 15% în rândul femeilor aflate la premenopauză.
Rezistenţa la insulină a crescut cu aproape 15% în general şi cu peste 20% în rândul femeilor aflate la postmenopauză.
Nivelul mediu de zahăr din sânge a rămas stabil pentru toate participantele pe parcursul studiului.
„Pe o perioadă mai lungă de timp, stresul continuu asupra celulelor producătoare de insulină ar putea provoca eşecul acestora, ducând în cele din urmă la apariţia diabetului zaharat de tip 2″, explică prof. St-Onge.
Deşi creşterea grăsimii abdominale este un factor cheie al rezistenţei la insulină, cercetătorii au descoperit că efectele pierderii somnului asupra rezistenţei la insulină nu s-au datorat creşterii grăsimii.
Cercetătorii spun că aceste rezultate, obţinute independent de orice modificări ale grăsimii corporale, care este un factor de risc cunoscut pentru diabetul zaharat de tip 2, arată impactul reducerii uşoare a somnului asupra celulelor producătoare de insulină şi a metabolismului.
Concluzia este că obţinerea unui somn adecvat în fiecare noapte poate duce la un control mai bun al glicemiei şi la reducerea riscului de diabet de tip 2, în special în rândul femeilor aflate la postmenopauză.
Următorii paşi
În ultimii ani, studiile epidemiologice au sugerat că persoanele al căror somn variază de la o zi la alta au, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta diabet.
Echipa de studiu ăşi propune în continuare să vadă dacă stabilizarea tiparelor de somn în rândul persoanelor cu programe de somn variabile îmbunătăţeşte controlul glicemiei.
Studiile suplimentare vor analiza dacă restabilirea somnului pentru persoanele care în mod obişnuit nu dorm suficient poate îmbunătăţi metabolismul glucozei.
