Ce au găsit cercetătorii sub „ghețarul Apocalipsei”. Indică un potențial dezastru pentru întreaga planetă
Cercetătorii care studiază ghețarul Thwaites din Antarctica, numit adesea și „ghețarul Apocalipsei” au ajuns la concluzia că acesta se topește într-un ritm accelerat.
O astfel de evoluție ar putea avea un impact semnificativ asupra nivelului mării, notează CNN.
Descoperirile lor oferă cea mai clară imagine de până acum asupra acestui ghețar și în continuă schimbare. Perspectiva este „sumbră”, au declarat oamenii de știință într-un raport publicat joi, dezvăluind principalele concluzii ale celor șase ani de cercetare.
Alegeri 2024
12:32
Cine poate deveni președintele României. Ce prevede Constituția
11:25
Cum și unde pot vota românii la alegerile prezidențiale. Ce trebuie să ai la tine când mergi la secția de vot
22:40
Ce a răspuns Nicolae Ciucă la întrebarea dacă a scris versurile manelei ce i-a fost dedicată de Dani Mocanu
22:10
„Cine poate să-l oprească pe Simion”. CTP: „În acest tur 1, fiecare candidat va fi pe barba lui, mai puțin dna Lasconi”
Ei au constatat că pierderea rapidă a gheții se va accelera în acest secol. Micșorarea s-a accelerat considerabil în ultimii 30 de ani, a declarat Rob Larter, geofizician marin la British Antarctic Survey și membru al echipei ITGC. „Constatările noastre indică faptul că se va micșora și mai mult și mai rapid”, a spus el.
Avertismentul oamenilor de știință
Oamenii de știință estimează că acest ghețar și stratul de gheață din Antarctica ar putea dispărea în următorii 200 de ani, ceea ce ar avea consecințe devastatoare.
Thwaites are suficientă apă pentru a crește nivelul mărilor cu mai mult de 1,5 metri. Dar, pentru că acționează și ca un dop de plută, reținând vastul strat de gheață din Antarctica, prăbușirea sa ar putea duce în cele din urmă la o creștere de aproximativ 3 metri a nivelului mării, devastând comunitățile de coastă din Miami și Londra până în Bangladesh și Insulele Pacificului.
Oamenii de știință au știut de mult timp că Thwaites, de mărimea Floridei, este vulnerabilă, în parte din cauza geografiei sale. Pământul pe care se află este înclinat în jos, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce se topește, mai multă gheață este expusă la apa relativ caldă a oceanului.
Cu toate acestea, până în prezent, se înțelegeau relativ puține lucruri despre mecanismele din spatele topirii sale. „Antarctica rămâne cel mai mare joker pentru înțelegerea și prognoza creșterii viitoare a nivelului mării”, au declarat cercetătorii ITGC într-o declarație. În ultimii șase ani, experimentele oamenilor de știință au încercat să aducă mai multă claritate.
Ei au trimis un robot în formă de torpilă numit Icefin la linia de fundare a ghețarului, punctul în care gheața se ridică de pe fundul mării și începe să plutească, un punct cheie de vulnerabilitate. Primul clip cu Icefin înotând până la linia de fundare a fost emoționant, a declarat Kiya Riverman, glaciolog la Universitatea din Portland. „Pentru glaciologi, cred că acest lucru a avut impactul emoțional pe care l-a avut, probabil, aterizarea pe Lună asupra restului societății”, a spus ea la o conferință. „A fost un eveniment important. Vedeam acest loc pentru prima dată”.
Un alt studiu a folosit date din satelit și GPS pentru a analiza impactul mareelor și a constatat că apa de mare a putut să se deplaseze mai mult de 10 km sub Thwaites, înghesuind apa caldă sub gheață și provocând topirea rapidă.
Tot mai mulți oameni de știință au analizat istoria gheșarului. O echipă din care face parte Julia Wellner, profesor la Universitatea din Houston, a analizat carote de sedimente marine pentru a reconstitui trecutul ghețarului și a constatat că acesta a început să se retragă rapid în anii 1940, probabil declanșat de un eveniment El Niño foarte puternic - o fluctuație naturală a climei care tinde să aibă un impact de încălzire.
Aceste rezultate „ne învață în linii mari comportamentul gheții, adăugând mai multe detalii decât cele disponibile doar privind gheața modernă”, a declarat Wellner
Toate aceste studii au dezvăluit și o serie de vești bune despre un proces de care oamenii de știință se tem că ar putea provoca topirea rapidă. Există îngrijorarea că, în cazul în care ghețarul se topește, vor rămâne stânci înalte de gheață expuse oceanului. Acestea ar putea deveni cu ușurință instabile și s-ar putea prăbuși în ocean, expunând în spatele lor stânci și mai înalte, procesul repetându-se din nou și din nou. Cu toate acestea, modelele pe compiter au arătat că, deși acest fenomen este real, șansele ca el să se întâmple sunt mai mici decât se credea anterior.
