Oceanul Atlantic este al doilea cel mai mare ocean de pe Pământ. Potrivit Serviciului Național pentru Oceane din Statele Unite (National Ocean Service), acesta acoperă o suprafață de aproape 20% din suprafața planetei.
Legătura dintre Oceanul Atlantic și mitologia greacă
Totuși, denumirea sa, Atlantic, poate părea puțin misterioasă. Pentru a înțelege de unde provine cuvântul „Atlantic”, trebuie să ne întoarcem în timp și să cercetăm originile sale.
Eimologia numelui Oceanului Atlantic are legătură cu Grecia Antică. Mai exact, cuvântul provine dintr-o formă flexionată a numelui Atlas, titanul din mitologia greacă. Drept pedeapsă pentru că a luptat împotriva zeilor olimpieni, acesta a fost condamnat să susțină cerul pe umeri pentru tot restul eternității.
Alte surse, precum Theoi, menționează că Atlas ar fi avut, de fapt, doar sarcina de a păzi stâlpii care țineau cerul separat de Pământ. Se spunea că își îndeplinea această misiune în Marea lui Atlas, nume folosit de greci pentru a desemna întinderea de apă de dincolo de Stâlpii lui Hercule. Aceștia sunt cele două formațiuni stâncoase care mărginesc Strâmtoarea Gibraltar.
Legătura cu Atlas se regăsește și în denumirea munților din Maroc, aflați în apropierea oceanului. Munții Atlas, după cum notează CNN, domină peisajul din nordul Africii.
De ce Oceanul Atlantic poartă acest nume
În ceea ce privește Oceanul Atlantic, numele său are legătură cu Atlantida. Ambele denumiri sunt asociate cu Atlas, titanul despre care grecii antici credeau că susține cerul pe umeri. (Atlantida înseamnă „insula lui Atlas” sau „fiica lui Atlas”.)
Cuvântul Atlantic era folosit inițial ca adjectiv pentru a desemna coasta de nord-vest a Africii, unde se află Munții Atlas. Nu se știe cu exactitate dacă munții au fost numiți după Atlas sau dacă s-a întâmplat invers. Există și ipoteza că numele titanului provine din cuvântul adrar, care înseamnă „munte” în limba berberilor din nordul Africii.
Denumirea de Atlantic a început să fie folosită pentru întregul ocean abia la începutul secolului al XVII-lea. Acest lucru este de înțeles, având în vedere că, până atunci, oamenii nu știau de foarte mult timp cum arată exact suprafața planetei și cum sunt dispuse oceanele.
Înainte să cunoască forma și alcătuirea Pământului, grecii și romanii antici credeau în existența lui Oceanus, un fluviu care înconjura lumea și care era înfățișat și ca o divinitate. Ei considerau că Marea Mediterană se afla în centrul lumii. De altfel, denumirea de Mediterană are tocmai acest sens. Cuvântul provine din latinescul mediterraneus, care înseamnă „interior” sau „centrul uscatului”.
Viața marină
Oceanul Atlantic găzduiește o mare varietate de viețuitoare marine, atât specii pe care le putem observa la suprafață, cât și unele care rămân aproape complet ascunse privirii oamenilor.
În decembrie 2018, revista National Geographic a publicat fotografii realizate în timpul unei scufundări în adâncuri, organizate de grupul de cercetare oceanografică OceanX. Imaginile au dezvăluit Monumentul Național Marin Northeast Canyons and Seamounts, o zonă marină protejată de guvernul federal al Statelor Unite, aflată în largul coastei statului Massachusetts. Regiunea adăpostește o biodiversitate bogată. La peste 900 de metri sub nivelul mării au fost descoperite numeroase specii de corali, pești și moluște.
În Oceanul Atlantic trăiesc și numeroase alte specii cunoscute, de la delfini până la țestoase marine.
După mai multe decenii în care numărul lor a scăzut, oamenii de știință au constatat că populațiile de rechini albi din apele teritoriale ale Statelor Unite sunt în creștere. Acești pești de mari dimensiuni se hrănesc cu mamifere marine precum focile, care trăiesc de obicei în apropierea țărmului. Deși rechinii albi provoacă teamă, inclusiv din cauza modului în care sunt prezentați în cultura populară, cercetătorii consideră revenirea lor un succes al eforturilor de conservare a speciilor.
Studii recente arată că rechinii albi ar putea ajunge tot mai departe spre nord, în apropierea statului Maine și chiar până în provincia canadiană New Brunswick.
Alte specii care trăiesc în apele Atlanticului de Nord nu au însă o evoluție la fel de bună.
Balena neagră de Atlanticul de Nord (North Atlantic right whale) se apropie treptat de dispariție. În sălbăticie mai există puțin peste 400 de exemplare. La începutul secolului al XX-lea, vânătorii i-au dat acest nume deoarece o considerau balena „potrivită” pentru vânătoare.
În ultimii ani, mai multe exemplare au fost găsite moarte în Golful Sfântul Laurențiu din Canada. Necropsiile au indicat că, cel mai probabil, acestea au fost lovite de nave. O altă problemă care îi îngrijorează pe cercetători este faptul că femelele, posibil afectate de stresul provocat de schimbările de mediu, nu se reproduc suficient de repede pentru a permite refacerea populației aflate în declin.
