Noi dovezi îngrijorătoare sugerează că un ghețar uriaș, supranumit „ghețarul Apocalipsei”, se apropie de un punct critic, dincolo de care topirea sa ar putea deveni ireversibilă, conform Metro.co.uk.

Oamenii de știință au descoperit cele mai solide dovezi de până acum că unii dintre cei mai vulnerabili ghețari din Antarctica, inclusiv uriașul ghețar Thwaites, sunt aproape de atingerea unui punct de cotitură.

Thwaites a fost supranumit „ghețarul Apocalipsei” deoarece prăbușirea sa ar putea provoca o creștere catastrofală a nivelului mărilor.

Acesta este ținut pe loc de o platformă de gheață care funcționează asemenea unui dop, împiedicând înaintarea ghețarului uriaș spre ocean și oferind o protecție esențială împotriva creșterii nivelului mărilor.

Recomandări Video

Platforma este însă extrem de vulnerabilă pe măsură ce oceanele se încălzesc.

Ce au descoperit cercetătorii în sedimentele din Antarctica

Descoperirile obținute în urma analizării unor carote de sedimente marine sugerează că o mare parte din calota glaciară a Antarcticii de Vest (WAIS) are un punct de cotitură istoric, declanșat de temperaturi globale similare celor înregistrate în prezent.

Studiul, publicat în revista Nature Communications, ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă cum va reacționa calota glaciară la continuarea încălzirii globale.

Oamenii de știință au dezbătut mult timp modul în care calota glaciară a Antarcticii de Vest a reacționat în perioadele calde din trecut, cunoscute sub numele de perioade interglaciare.

Acum, o echipă internațională coordonată de British Antarctic Survey (BAS) susține că a găsit răspunsul în carotele extrase de pe fundul oceanului, în largul Antarcticii.

Cercetătorii au identificat un mineral distinctiv, numit caolinit, cunoscut și sub denumirea de argilă de China. Acesta se formează, de regulă, în climate tropicale calde și umede sau în medii mlăștinoase, precum cele care existau pe continentul antarctic în urmă cu peste 34 de milioane de ani.

În prezent, depozitele antice de caolinit sunt îngropate în roca de bază de sub calota glaciară a Antarcticii de Vest. Greutatea uriașă a ghețarilor precum Thwaites și a ghețarului vecin Pine Island macină acest mineral, care este apoi transportat în larg de aisberguri și de curenții oceanici.

Însă carotele de sedimente extrase de la o adâncime de 4.000 de metri, de pe marginea continentală a Antarcticii, dezvăluie un tipar surprinzător.

În fiecare perioadă interglaciară din ultimii 800.000 de ani, nivelurile de caolinit din sedimente au scăzut aproape până la zero.

„Atunci când semnalul de caolinit din locurile în care am prelevat carote scade brusc, acest lucru ne arată că gheața marină din sectorul Mării Amundsen al Antarcticii de Vest – inclusiv ghețarii Thwaites și Pine Island – trebuie să se fi topit și să se fi retras mult în interiorul continentului”, explică dr. Claus-Dieter Hillenbrand, geolog marin la BAS și coordonatorul studiului.

„Aceasta este singura explicație pentru dispariția depunerilor de sedimente bogate în caolinit pe fundul oceanului”, a adăugat el.

Curenții oceanici calzi, un factor important în topirea gheții

Stabilirea faptului că gheața s-a retras a reprezentat doar o parte a cercetării. Echipa a vrut să afle și ce a provocat acest fenomen.

Răspunsul a venit de la un al doilea mineral argilos, numit smectit.

Spre deosebire de argilele formate prin alterarea rocilor și a materialelor vulcanice din Antarctica, varietatea bogată în magneziu identificată de cercetători are o semnătură chimică asociată cu fundul Oceanului Pacific, aflat la mare distanță spre nord.

Oamenii de știință cred că acești curenți de apă caldă din adâncuri au transportat mineralul spre sud, către Antarctica, depunându-l în sedimentele de coastă în același timp în care semnalul de caolinit dispărea.

Astfel de curenți ar fi adus apă mai caldă pe platforma continentală a Antarcticii de Vest, topind gheața aflată pe fundul oceanului și reducând eroziunea responsabilă de producerea sedimentelor bogate în caolinit.

Pentru a-și consolida concluziile, cercetătorii au analizat și resturile fosilizate ale diatomeelor, alge marine microscopice, conservate în noroi. Structurile lor asemănătoare unor cochilii capătă forme diferite în funcție de temperatura apei, oferind dovezi suplimentare despre schimbările climatice din trecut.

Apele din Antarctica s-au încălzit cu până la trei grade Celsius

Analiza a arătat că apele din jurul Antarcticii de Vest au devenit semnificativ mai calde decât media globală în perioadele interglaciare anterioare.

În timp ce temperaturile globale erau cu 1-1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale – valori similare celor din prezent – sau, în unele cazuri, chiar mai scăzute, apele din fața calotei glaciare ajungeau la temperaturi cu aproximativ 1-3 grade Celsius peste nivelul de referință actual, apropiat de punctul de îngheț.

Încălzirea globală provocată de oameni ar putea accelera topirea ghețarului

Cercetătorii spun că viteza schimbărilor reprezintă o diferență esențială între perioadele trecute și condițiile actuale.

În condiții naturale, dispariția ghețarului Thwaites ar fi putut dura câteva mii de ani, afirmă dr. Hillenbrand.

Însă emisiile de gaze cu efect de seră provocate de activitățile umane încălzesc acum oceanele într-un ritm fără precedent, ceea ce ar putea comprima un proces care dura cândva milenii în doar câteva secole.

„Ceea ce am descoperit, spre surprinderea mea, este că până și în condiții naturale a avut loc cel puțin o prăbușire parțială a calotei glaciare a Antarcticii de Vest. Ceea ce facem acum înrăutățește considerabil situația”, a declarat geologul.

Nivelul mărilor ar putea crește cu până la cinci metri

O prăbușire completă a ghețarului Thwaites ar adăuga aproximativ 65 de centimetri la nivelul global al mărilor, în timp ce ghețarul vecin Pine Island ar putea contribui cu încă 51 de centimetri.

Dacă zone mult mai extinse ale calotei glaciare din Antarctica de Vest s-ar prăbuși, nivelul mărilor ar putea crește cu până la trei-cinci metri.

„Sunt convins personal că generațiile viitoare vor asista la o creștere semnificativă a nivelului mărilor”, a declarat dr. Rob Larter, geofizician marin la BAS și coautor al studiului.

„Este foarte greu de spus cât de repede se va produce această creștere. Studiul arată că și în perioadele calde naturale din trecut am pierdut cantități mari de gheață, însă perioada interglaciară pe care o traversăm acum este una dusă la extrem”, a adăugat el.