Povestea unui titlu mondial unic pe care Romania era sa-l piarda din cauza unui bilet de autobuz. "Ne-au prins controlorii"
Buenos Aires, 1998, Campionatul Mondial de box. Romania avea sa se intoarca acasa cu 3 medalii, doua de bronz, prin Lucian Bute si Constantin Mirica, si una de aur, prin Sorin Tanasie.
Povestea singurului titlu mondial obtinut la acel campionat este insa una incredibila. "Pantera" era sa rateze participarea, dupa ce autocarul care trebuia sa il duca la sala nu a mai aparut.
Aventura lotului Romaniei a inceput intr-o zona de lux din Buenos Aires. Un complex rezidential la marginea orasului, dotat cu terenuri de tenis si zone verzi. "Argentina statea bine din punct de vedere financiar in 1998, iar centrul sportiv in care am stat era superb. Intre meciuri ieseam la tenis sau tenis cu piciorul cu Feri Vastag, ne relaxam, seara faceam vizionari video cu adversarii cu care urma sa ne batem", povesteste Tanasie.
Acesta a obtinut singurul aur mondial, la doar 18 ani, alaturi de el urcand pe podium la acea editie Lucian Bute, viitorul campion mondial la profesionisti si Gheorghe Mirica, ambii medaliati cu bronz dupa ce au pierdut in finale cu reprezentantii Rusiei.
Lotul Romaniei la acest Mondial a fost format din antrenorii Titi Tudor (Titi Prosop), Vasile Fantana, Francisc Vastag, secretarul general al FRB Paul Novac, si sportivii Sorin Tanasie, Constantin Mirica, Lucian Bute, Adrian Stanca, Ciprian Severin si Constantin Chelaru.
Calificare cu cantec in fata "Bombardierului" Simion
Sorin Tanasie si Viorel Simion erau adversari in 1998. Ambii erau pe aceeasi categorie, iar "Pantera", cel care urma sa iasa campion mondial, avea de recuperat in fata "Bombardierului". Viorel Simion iesise campion european la cadeti, cu un an inainte, si parea favorit sa mearga in Argentina. Totul s-a schimbat insa dupa un turneu la Constanta, in care Tanasie a reusit sa il invinga si sa devina titular la lotul national.
"A fost greu in primul rand sa ma calific la acest Campionat Mondial. Eu eram cu Viorel Simion la lot, pe aceeasi categorie amandoi, el era campion european in 1997 la cadeti, insa in aprilie 1998, la Constanta, am devenit eu titular pe categorie dupa ce l-am batut. Am participat apoi la mai multe turnee internationala, le care am luat locul 1 sau am ajuns pe podium si asa am ajuns sa merg la Mondialul din Argentina", spune Tanasie.
A fost numarul 1 din concurs si era sa rateze primul meci
Tanasie a fost numarul 1 la tragerea la sorti, fiind categoria cea mai mica din concurs, urmand sa intre in primul meci de la deschiderea oficiala a campionatului.
Acest lucru era sa ii fie fatal, Tanasie fiind la cateva minute de a rata participarea la Mondial, dupa ce autocarul care trebuia sa il duca de la hotel la sala nu a mai aparut.
"Am ajuns in Buenos Aires cu 3 zile inainte de inceperea concursului, sa ne obisnuim cu fusul orar, cu vremea, cu tot ce trebuie inainte de campionat. Cand au venit antrenorii de la tragerea la sorti, 'nea Vasile Fantana imi spune ca sunt numarul 1 din concurs, am fost extras primul si voi boxa in prima zi cu reprezentantul Argentinei, tara gazda. In ziua meciului, ne-am strans toti in fata hotelului si asteptam sa plecam. A trecut primul autocar care ne ducea la sala si il asteptam pe al doilea, mai eram noi, japonezii, chilienii si ucrainienii, dar tot intarzia sa apara autocarul.
Asa ca ne-am suit repede intr-un autobuz si am plecat spre sala. Culmea e ca ne-au prins controlorii si ne-au dat jos, ca nu aveam bilet, dar de unde sa luam? Ne grabeam spre sala, nu am mai stat sa alergam dupa bilete. In fine, ne-au dat jos din autobuz. Eram eu, 'nea Titi (celebrul Titi Prosop), Feri (n.r. Francisc Vastag) si nea' Vasile Fantana. Feri le-a spus celorlalti sa vina pe jos si eu cu el si 'nea Titi am luat taxiul pana la sala. Am mers cat am putut de repede, mi-am facut incalzirea de cand am coborat din taxi pana la sala, pe alee.
Noroc ca eu coboram din hotel deja echipat, ca eram primul care intra in concurs, aveam ghetele in picioare, maioul, sortul, tot ce trebuie. Am intrat in sala si am fost luat de oficiali, mi-am pus bandajele, manusile, am dat mai putin de 1 minut la palmare si am intrat in primul meci", povesteste "Pantera" Tanasie.
"Cand am intrat in sala, parca eram pe stadion. Stiti cum sunt argentinienii, atmosfera era exploziva, tobe, confetti, strigau, cantau. L-am batut pe argentinian destul de usor insa, cu 14 la 8. Pe vremea aceea nu se punctau decat directele, nu punctau si croseele sau upercuturile. In fine, bine ca am ajuns la sala, era sa ratez primul meci si adio titlu mondial."
Cel mai greu meci a fost in sferturi, 5-3 cu reprezentantul Cubei
Cubanezii au cea mai buna scoala de box amator din lume, insa acest lucru nu a contat in meciul dintre vicecampionul olimpic (6 ani mai tarziu) si Sorin Tanasie. Pugilistul nostru a reusit sa castige meciul la un scor extrem de strans, 5-3, declarand la final ca a fost cel mai greu meci din cariera lui la amator.
Pana la sferturi, Tanasie a boxat cu un lituanian, iar dupa meciul de foc au urmat doua confruntari usoare, castigate cu usurinta de boxerul roman. Tanasie a povestit ce a urmat dupa ce a trecut in primul meci de reprezentantul gazdelor: "In meciul al doilea am boxat cu un lituanian, medaliat cu bronz cu un an inainte la europene. Bute si Mirica il stiau cu un an inainte, era un stangaci puternic, mi-au zis sa fiu atent la direct lui de stanga. Dar eu am avut si un mare avantaj la acest campionat. In pregatire era un baiat de la Brasov, Gheorghe Pirau, care era stangaci si faceam numai cu el la antrenament. In afara de primul meci, celelalte patru au fost cu stangaci, am avut un avantaj enorm ca eram obisnuit cu un luptator de garda inversa. In fine, am castigat cu 7-3 si am mers in sferturi.
Antrenori mi-au zis sa stau sa vad urmatorul adversar, ca boxa dupa mine. Era un cubanez incredibil, in primul meci a intrat in ring, pac-pac croseu de dreapta KO, mort chilianul. Am zis, bai, nu se poate, o fi noroc. Meciul doi la fel, pac-pac croseu de dreapta KO din barbie, si la categoriile mici e greu sa dai KO din barbie in prima repriza."
Dupa acest meci, Tanasie era deja in medalii insa drumul pana la titlul mondial fusese deja parcurs in mare masura, cubanezul fiind cel mai bun luptator de pe categorie: "Meciul trei a fost cu acest cubanez de care va spuneam, Cedeno Yudell. Era foarte bun, de altfel a ajuns in finala olimpica in 2004, a luat argint. A fost cel mai greu meci pe care l-am avut la amatori in toata cariera. Prima repriza a fost 1-0 pentru el, a doua 1-1, a treia 1-0 pentru mine, a patra repriza 2-0 pentru mine si a cincea 1-1, in total 5-3 pentru mine. A fost greu de tot. Dupa ce am trecut de cubanez am defilat in concurs. In semifinale l-a batut pe Aman Batirbayev, un kazah, cu 17-1. Iti dai seama, l-am alergat in ring ca la fotbal, jucam ping pong cu el. Si in finala la fel, cu englezul Cunningam. L-am batut cu 7-0 desi era bun si el, avea un antrenor cubanez, fost campion olimpic, dar nu mai conta. Dupa ce l-am batut pe cubanez nu am mai avut probleme." spune Sorin Tanasie.
Sampanie cu ambasadorul Romaniei si titlul de "Cel mai combativ boxer"
"Pantera" a povestit si ce a urmat dupa ce a cucerit titlul mondial. "Dupa premiere a venit ambasatorul Romaniei in Argentina sa ma felicite, am baut sampanie, a fost ceva de vis. M-au sunat de la federatie imediat. De altfel, antrenorul din tara a aflat imediat de rezultat, l-a sunat 'nea Titi Prosop de pe fix, ca pe vremea aia nu erau telefoane mobile. Ei fusesera colegi la lotul national, la noi in tara era 4-5 dimineata dar ce mai conta. Mi-a zis ca a iesit in strada de bucurie, ca la meciurile Romaniei. A mers prin oras sa caute un bar in care sa bea o cafea, ceva, ca nu mai avea stare."
Tanasie a fost premiat la banchetul de dupa competitie cu titlul de "Cel mai combativ boxer" de catre presedintele Federatiei Mondiale de Box, desi a luptat la categoria cea mai mica din concurs iar la competitie au fost mai mult boxeri ce au ajuns sa aiba o cariera stralucitoare la profesionisti, printre care Lucian Bute, viitorul campion mondial IBF si Miguel Angel Cotto, viitorul campion WBA, WBO si WBC.
Autor: Florian Ceafalau