Cum a murit Mihai Eminescu. 122 de ani de teorii si presupuneri
Exista nenumarate variante in legatura cu moartea lui Mihai Eminescu, precum si foarte multe teorii ale conspiratiei. Gasiti cateva dintre ele in articol.
Oficial, Mihai Eminescu a murit pe data de 15 iunie 1889, acum 122 de ani, in jurul orei 4 dimineata, grav bolnav. Poetul s-ar fi stins in casa de sanatate a doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucuresti.
Ziarul Romanul anunta in rubrica de stiri a zilei de 16 iunie: Eminescu nu mai este.
De ce se vede Luna rosie in timpul eclipselor?
La acea vreme, corpul poetului a fost expus publicului in Biserica Sfantu Gheorghe din Capitala.
Despre moartea poetului, G. Calinescu a scris: „Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc.
Cum arata tara care a infruntat TSUNAMI, la trei luni dupa catastrofa. FOTO INTERACTIVE
Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale."
Cauza exacta a mortii sale ramane insa invaluita in mister, existand suspiciunea ca ar fi murit ucis.
Doctorul Neuropatolog Ovidiu Vuia scrie in cartea sa dedicata studiului mortii lui Eminescu despre faptul ca asa-zisa boala psihica a poetului nu ar fi fost una reala, ci doar un diagnostic gresit al medicilor. Acesta spune ca in afara de depresii si anxietate, Eminescu nu avea alte probleme, iar geniul sau creator nu era alterat de vreo afectiune mintala.
Harta dinamica a Romaniei. Cum s-a dezvoltat orasul tau in ultimii 55 de ani
Boala psihica
"In spital, cam de la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai poetul prezinta tot mai accentuat tremuraturi ale membrelor, gurii, limbii si o ataxie, situatia psihica se complica si ea cu un delir, totusi, insotit de momente de luciditate, asa cum o descriu unii vizitatori." Toate acestea puteau fii semne ale intoxicarii cu mercur - substanta care i se administra periodic de catre medici.
Sifilis
Potrivit unor istorici, nebunia inexplicabila si boala venerica au fost doar povesti inventate pentru defaimarea sa. In opinia acestora, Eminescu ar fi fost otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisulu.
Presupusa crima, povestita de un martor ocular
Eminescologul Nicolae Georgescu a scris un articol in ziarul Universul, aparut la Bucuresti pe 28 iunie 1926. Titlul: Dosarul Mortii lui Eminescu.
In text acesta povesteste dialogul cu un barbat care pretindea ca era frizerul regelui Carol I, pe nume Dumitru Cosmanescu, si care ar fi asista la omorarea lui Mihai Eminescu.
Acesta povesteste, la 40 de ani de la moartea scriitorului, ca l-ar fi vizitat in gradina Sutu, unde era internat.
"Cat a stat la Sutu, eu cel putin nu l-am vazut altfel decat scriind. Scria toata ziua, coli peste coli, si era foarte linistit.Dar soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vad murind, as putea zice, pe bratele mele.
Venisem la Sutu, cam pe la 3 dupa amiaza. Pe la vreo 4 , cum era cald in camera, Eminescu zice uitandu-se lung la mine :” Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te, Romane !” Eu care stiam ca nu e bine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vede ca-l tragea soarta.
Cea mai lunga eclipsa de luna din ultimii 11 ani. Cand se vede in Romania
Si a inceput sa cante Desteapta-te,Romane, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce.
Cum mergeam amandoi , unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d’acolo , unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana.
Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi :” Dumitrache, adu repede doctorul ca ma prapadesc…Asta m-a omorat!” L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-m potrivit capul pe perna , si cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic… Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise!”
