Institutul de Studii Sud-Est Europene a publicat relatări din Arhivele Naționale despre cazul primilor militari români acuzați de trădare și executați public, în august 2026.
Cei doi soldați au fost duși în fața plutonului de execuție după ce ar fi încercat să arunce în aer un tren cu ofițeri, ”puși la cale de dușmanii noștri seculari, ungurii”, după cum scriu documentele vremii, păstrate la Serviciul Județean Neamț al Arhivelor Naționale și citate de ISSEE, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
”La două săptămâni după trecerea Carpaților, Comandamentul Armatei de Nord făcea public cazul primilor militari români acuzați de trădare: „Se aduce la cunoștința generală că Consiliul de Război de pe lângă Armata de Nord, în ședința de astăzi, 26 august 1916, prin sentința Nr. 1, a condamnat pe criminalii trădători Gavril Anton Galbază și Tanasă Diaconescu, la degradare militară și moarte, întrucât, puși la cale de dușmanii noștri seculari, ungurii – cu care întrețineau criminale legături cu scop de a practica spionajul asupra mișcărilor trupelor noastre – au încercat în noaptea de 19 august să svârle în aer cu bombe de dinamită de proveniență germană un tren cu ofițeri. Executarea s-a făcut prin împușcare, pe platoul de tragere a Inf. Bacău la orele 6, în dimineața zilei de 28 august 1916, în public, spre a servi de exemplu tuturor acelor suflete slabe și plecate spre crimă”.
”Dar boala de senzații... Un doilea foc de ploton și totul e terminat”
ISSEE prezintă apoi și relatările unor oameni care au asistat la ”spectacol”.
”Peste ani, un martor ocular va rememora atmosfera acelei dimineți de vară: „La barieră mă amestec în mulțimea care se scurge în aceiași direcțiune. Prind curaj, intru în vorbă cu unii, cu alții și îmboldiți de frigurile unei curiozități bolnăvicioase, alergam chiar cu fuga spre poligonul de tir, să nu scăpăm această rară ocaziune de a vedea cum se împușcă doi oameni.
Deja locul de execuțiune e înconjurat de o mare mulțime, pe care abia o stăvilește cordonul de soldați. În același timp, în dreapta noastră, o dubă escortată de jandarmi, înaintează spre poligon. Sunt condamnații, care scoboară în sunetul lanțurilor și sunt întroduși în mijloc. Cu ce naivitate de senzații ne înțepenim privirile asupra acestor nenorociți !... Le scrutăm toate mișcările. Vroim să prindem cele mai imperceptibile nuanțe în atitudinea lor. Procurorul militar, cu glas puternic, începe: „În numele M. S.R., Curtea Marțială din Bacău luând în cercetare“ etc ... În cursul lecturii, ce durează vreo 10 minute, eu examinez cu maximum de intensitate ținuta victimelor.
Galbază, 35 de ani, statura mică, constituție debilă, are în față o paloare pronunțată, semn al unei conștiinți deprimate, nu atât de proporția crimei, pe cât de sinistrul aparat înconjurător din față. Săgetat de ochii a mii de spectatori, în dreapta lui plutonul de execuție, înapoia lui gropile cu stâlpii fatali, el stă cu privirea țintită în pământ și numai din când în când o ridică la cer. Pare doborât sub tărăgănarea formalităților premergătoare momentului hotărîtor...
Diaconescu, cam aceiași vârstă, fost jandarm, înalt, brunet, cu privirea cam încruntată, în care s-ar citi oarecare atitudine de protest, cu mâna dreaptă își apleacă borurile pălăriei, spre a evita lumina prea vie a soarelui ce răsărise, are curajul de a înfrunta privirile spectatorilor. Citirea sentinței s-a terminat.
„Legați-i la stâlpi“, ordonă colonelul care comanda execuția. Victimele se întorc și se îndreaptă spre gropi. Lanțurile li se iau. Toaleta lor e simplă: cu câte o batistă sunt legați la ochi și cu frânghii petrecute pe la încheietura coatelor sunt fixați la stâlpi. „La ochi“, s-aude glasul tânărului locotenent din dosul plutonului. Ne oprim respirarea... (...) La comanda „foc“, Galbază își lăsa capul pe piept și greutatea corpului în susținerea frânghiei, iar Diaconescu își mai bălângânește încă capul.
- Aâ ... săracul!, s-aude glasul unei doamne din mulțime, glas ce demonstră că curajul cu care s-a înarmat această doamnă să asiste la un astfel de spectacol era sforțat și nenatural sexului său. Dar boala de senzații ... Un al doilea foc de ploton și totul e terminat.”
Aceste impresii sunt completate de cele văzute de avocatul și scriitorul Radu D. Rosetti: „Trădătorii n-au cruce la mormânt. Mulțimea se împrăștie tăcută, și corpurile nenorociților, coborâte de pe stâlpi, sunt aruncate în gropile maidanului, prin apropierea căruia nu vor mai trece decât căruțele cu murdării... Dar când noaptea își întinde aripile negre, uitându-se în urmă să n-o vadă nimeni, sora lui Anton, unul din executați, depune o floare pe mormântul plutonierului, celălalt împușcat. E logodnica lui, femeia pentru care a primit arginții lui Iuda, și-a murit blestemat – și iubirea oarbă iartă tot”.
Sursa: Serviciul Județean Neamț al Arhivelor Naționale, Fond Prefectura Neamț, dosar 3/1916; Bacăul, An IX, Nr 157, 23 februarie 1931; Radu D. Rosetti, Remember, București, 1921, p. 47
Despre Institutul de Studii Sud-est Europene al Academiei Române
Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE) al Academiei Române, reînființat în 1963, sub direcția lui Mihai Berza, este succesorul de drept al institutului omonim întemeiat de N. Iorga, în colaborare cu Gh. Murgoci și V. Pârvan, în 1914 și al Institutului de Studii și Cercetări Balcanice, întemeiat de Victor Papacostea în 1937, ambele desființate de regimul comunist în 1948.
ISSEE este menit să contribuie la dezvoltarea cercetărilor științifice asupra Balcanilor și, în sens mai larg, a întregului Sud-Est european, la progresul cunoașterii popoarelor din această zonă, la relevarea elementelor comune din istoria și cultura lor. ISSEE cercetează sistematic acțiunea principalilor factori de unitate asupra lumii sud-est europene: cultura și civilizația greacă, Imperiul și civilizația romană, Imperiul și civilizația bizantină, statele, limbile și culturile sud-slave, neoelenismul, Ortodoxia creștină, Imperiul și civilizația otomană, modernismul european.
Domeniile de cercetare generale ale ISSEE sunt, conform clasificării UNESCO, istoria comparată a popoarelor din Sud-Estul european, istoria comparată a artelor și literaturilor Sud-Estului european, lingvistica balcanică și antropologia generală și comparată a Sud-Estului european.
