Soldații români care au intrat pe 4 august 1919 în Budapesta se întrebau și ei cum de erau atât de bine primiți de unguri, ”dușmanul secular”, se arată într-o relatare din lucrarea ”Amintiri”, publicată de diplomatul bulgar Petăr Neikov, martor ocular al evenimentelor de atunci. Fragmentele au fost prezentate de Institutul de Studii Sud-Est Europene, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
”Născut și crescut la Brăila, Neikov se afla la post în perioada instaurării și înlăturării regimului bolșevic al lui Béla Kun (martie–august 1919). În memoriile sale rememorează acest episod: „La 4 august armatele victorioase ale Regelui Ferdinand (mai degrabă ale Reginei Maria) au defilat pe Andrássy út, trecând prin fața legației. Imagini din îndepărtata mea copilărie mi-au înviat în memorie. Roșiori cu lăncii lungi, împodobite cu stegulețe, artilerie trasă de frumoși cai ungurești, vânători cu pălării cu boruri largi, infanterie în uniformă gri-verzui, o mare de coifuri. În fruntea unui regiment de artilerie l-am recunoscut pe vechiul meu tovarăș din Brăila, Alexandru Stoianovici. În fața regimentului de roșiori mergea la trap, plin de importanță, cu monoclu la ochi, vechea mea cunoștință de la Capșa – Holban, acum și el colonel”, se arată în fragmentul publicat de institut.
Prezentarea făcută de diplomatul bulgar continuă:
”Mă îndepărtasem de România însă de data aceasta ei veneau la mine. Defilarea nu a fost deosebit de ceremonioasă. Infanteria se mișca în dezordine, șleampăt, unii bulgari ar fi zis „cam românește”. Soldații vorbeau cu voce tare, râdeau, fumau și aruncau priviri lacome femeilor de pe stradă și de la balcoane. În căruțele regimentelor „tarafuri” de țigani cântau doine românești. Iar pe bulevardul larg și drept, de la un capăt la altul, se răspândeau cântece, larmă, tropote și miros de trupuri transpirate, nespălate de mult”.
Petăr Neikov a remarcat însă nu doar prietenia sinceră manifestată de maghiarii din Budapesta față de soldații români, ci mai ales uimirea celor din urmă că sunt, totuși, atât de bine primiți:
”În privirile ofițerilor și soldaților se citea aceeași nedumerire: glorioșii cuceritori se întrebau cum este posibil ca dușmanul secular să-i întâmpine atât de binevoitor. Într-adevăr, tot ce mișca în oraș atârna pe la balcoane și ferestre, umplea străzile. Aceasta era societatea budapestană, care își sărbătorea eliberarea și considera – pentru o clipă – că românii au intrat în capitala lor pentru a le aduce libertatea. Și tocmai damele din burghezie, ieșite dintr-un coșmar de o sută de zile, ofereau flori românilor disprețuiți până atunci”. Sursa: Petăr Neikov, Spomeni (Amintiri), Sofia, 1990, p. 223-224.
Trupele române au arborat pe 4 august 1919 tricolorul României pe clădirea Parlamentului din Budapesta
Intrarea trupelor române în Budapesta a avut loc pe 4 august 1919, la finalul campaniei din Ungaria, declanșată ca urmare a atacurilor regimului bolșevic condus de Béla Kun, care a încercat să recupereze Transilvania.
Trupele conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu au înfrânt armata ungară și au eliberat capitala ungară pe 4 august, când au arborat tricolorul României pe clădirea Parlamentului din Budapesta. Ulterior, între 1919 și 1920, armata română s-a retras treptat în urma stabilirii noilor frontiere.
Tratatul de pace cu Ungaria, semnat pe 4 iunie de România alături de Principalele Puteri Aliate şi Asociate la Trianon, a fost votat în cele două camere ale Parlamentului de la Bucureşti, în 17 şi 26 august 1920, iar legea pentru ratificare a fost promulgată prin decret regal la 30 august 1920, documentul intrând în vigoare la 26 iulie 1921.
La 11-13 noiembrie 1920, Parlamentul Ungariei a dezbătut şi a votat legea pentru ratificarea Tratatului de la Trianon.
Prin acest tratat internaţional s-a recunoscut ceea ce românii din Transilvania şi Banat au hotărât la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, unirea cu ţara mamă, România.
