Un nou studiu oferă o explicație diferită față de ipotezele clasice și sugerează că beneficiile nu țin doar de perioada fără hrană, ci și de modul în care organismul reacționează atunci când alimentația este reluată.
Postul intermitent este asociat frecvent cu o durată de viață mai lungă, iar reducerea aportului caloric a fost corelată în mod constant cu efecte similare. Totuși, mecanismele exacte care explică aceste beneficii au rămas neclare.
Un studiu realizat de cercetători de la UT Southwestern Medical Center și publicat în revista Nature Communications indică faptul că factorul esențial nu este postul în sine, ci adaptarea metabolică ce are loc după reluarea alimentației. Cercetătorii au constatat că ciclurile scurte de post pot prelungi durata de viață cu peste 60%, susținând o viață mai lungă și mai sănătoasă.
Cercetarea a fost efectuată pe Caenorhabditis elegans, un tip de vierme rotund utilizat frecvent în experimente de laborator.
Ce se întâmplă în organism în timpul postului
În mod normal, în timpul postului, celulele epuizează rapid rezervele de glucoză și trec la utilizarea lipidelor stocate pentru producerea de energie. Acest proces, numit catabolism, este controlat de o proteină denumită NHR-49.
Atunci când nivelul glucozei scade, NHR-49 se activează și stimulează degradarea grăsimilor. După reluarea alimentației, această proteină este dezactivată, iar celulele opresc consumul de lipide și încep să își refacă rezervele energetice.
Pentru a testa rolul acestei proteine, cercetătorii au eliminat gena responsabilă de producerea NHR-49 la viermi și i-au supus unui post de 24 de ore.
Rezultatul a fost neașteptat: lipsa proteinei nu a redus beneficiile asupra duratei de viață. Viermii au trăit, în medie, cu aproximativ 41% mai mult și au prezentat comportamente asociate tinereții, precum o mobilitate crescută, similară cu exemplarele care aveau funcția normală a proteinei.
Rolul crucial al reluării alimentației
În etapa următoare, echipa a analizat ce se întâmplă după încheierea postului, când NHR-49 este în mod normal dezactivată.
Experimentele au arătat că o enzimă numită protein kinază CK1 alfa 1 (KIN-19) modifică această proteină printr-un proces numit fosforilare, ducând la inactivarea ei. Atunci când cercetătorii au modificat sistemul astfel încât NHR-49 să rămână activă și după reluarea alimentației, degradarea lipidelor a continuat, iar efectele de prelungire a vieții au dispărut.
Rezultatele sugerează că oprirea corectă a acestui mecanism după post este esențială pentru beneficiile asupra longevității.
Ajustarea acestui proces metabolic ar putea permite obținerea efectelor postului fără necesitatea unor regimuri alimentare stricte.
