Conform Organizației Mondiale a Sănătății, endometrioza afectează 10% dintre femeile de vârstă reproductivă, la nivel mondial. Din păcate, afecțiunea este frecvent subdiagnosticată, iar simptomele sunt adesea trecute cu vederea.
Însă dincolo de menstruațiile dureroase, endometrioza se asociază cu manifestări variate, care pot afecta profund calitatea vieții. Descoperă ce este endometrioza și care sunt semnele la care să fii atentă.
Ce este endometrioza și ce se întâmplă în corp
Denumirea de „endometrioză” este derivată din cuvântul „endometru”, care desemnează țesutul ce căptușește interiorul uterului. În endometrioză, țesutul similar endometrului se dezvoltă în afara uterului, în jurul organelor reproductive, la nivelul pelvisului și abdomenului.
Potrivit Johns Hopkins Medicine, endometrioza afectează, de regulă:
- Trompele uterine;
- Ovarele – atunci când acestea sunt afectate, pot apărea chisturi numite endometrioame;
- Suprafața exterioară a uterului;
- Ligamentele din jurul uterului (ligamentele uterosacrale);
- Peritoneul – membrana care căptușește peretele cavității abdominale, acoperind organele;
- Spațiul dintre uter, rect și vezică urinară.
Mai rar, endometrioza poate afecta și alte țesuturi și organe, cum ar fi intestinul, rectul, vezica urinară, colul uterin, vaginul.
Cu fiecare ciclu menstrual, leziunile endometriozice sunt influențate de modificările hormonale și se comportă în mod similar cu endometrul. Astfel, în perioada menstruației pot sângera, provocând inflamație locală și durere.
Acest lucru favorizează formarea de țesut cicatricial (benzi de țesut fibros sau aderențe). În timp, organele și țesuturile pot ajunge să adere (să se lipească) unele de altele.
Semne și simptome
Așa cum prezintă Mayo Clinic, principalul simptom al endometriozei este durerea pelvină cronică, care se agravează înainte și în timpul menstruației. De asemenea, durerea poate deveni din ce în ce mai intensă de-a lungul timpului.
Totuși, afecțiunea poate cauza și alte manifestări, care nu sunt întotdeauna legate de menstruație sau de organele genitale.
Printre semnele și simptomele endometriozei se numără:
- Dismenoree – crampe menstruale puternice, care pot fi asociate și cu dureri de spate (în zona lombară) și durere de stomac;
- Dispareunie – durere în timpul sau după actul sexual;
- Durere la urinare sau la defecație – sunt resimțite mai frecvent înainte și în timpul menstruației;
- Tulburări de tranzit intestinal, cum ar fi diaree sau constipație în timpul menstruației;
- Balonare și greață;
- Spotting între menstruații (secreții cu urme de sânge);
- Menstruații abundente;
- Infertilitate;
- Oboseală sau lipsă de energie.
Manifestările pot fi ușoare sau severe, iar unele cazuri sunt asimptomatice. Intensitatea simptomelor nu reflectă, însă, gravitatea sau stadiul bolii, explică Cleveland Clinic. O pacientă cu leziuni ușoare poate prezenta simptomatologie severă, în timp ce o pacientă cu focare endometriozice extinse poate avea simptome ușoare.
Impactul endometriozei depășește simptomele fizice. Aceasta poate afecta profund calitatea vieții din mai multe puncte de vedere. Afecțiunea poate influența relațiile intime, activitățile cotidiene, viața profesională, socială și sănătatea psiho-emoțională, fiind asociată cu anxietatea și depresia.
De asemenea, investigațiile și tratamentele necesare pot implica costuri considerabile, reprezentând o povară financiară pentru persoanele afectate.
Cauzele endometriozei
Cauzele endometriozei nu sunt pe deplin cunoscute, însă există anumiți factori corelați cu această afecțiune:
- Genetica – riscul este mai mare dacă o rudă apropiată (cum ar fi mama, mătușa sau sora) a fost diagnosticată cu endometrioză;
- Mentruația retrogradă – o condiție medicală caracterizată de scurgerea lichidului menstrual în trompele uterine și în cavitatea pelvină, în loc să fie eliminat prin vagin;
- Disfuncția sistemului imunitar – pacientele cu endometrioză prezintă o rată mai mare de boli autoimune, cum ar fi lupus sau boli inflamatorii intestinale;
- Complicație post-operatorie (transplantare directă) – celulele endometriale pot fi transportate accidental în timpul unei intervenții chirurgicale în zona pelvină (cum ar fi o cezariană) și se pot atașa de țesutul cicatricial;
- Transportul celulelor endometriale – acestea ar putea ajunge în alte zone ale corpului, răspândindu-se prin sânge sau limfă;
- Transformarea celulelor peritoneale – experții sugerează că celulele care căptușesc cavitatea abdominală pot fi transformate în celule similare cu cele de la nivelul endometrului, sub influența anumitor factori hormonali sau imunitari;
- Modificarea celulelor embrionare (celule aflate în stadii incipiente de dezvoltare) – în perioada pubertății, hormoni precum estrogenul pot favoriza transformarea celulelor embrionare în țesut asemănător endometrului, în afara uterului.
În general, afecțiunea apare la femei de vârstă reproductivă (între 20 și 40 de ani). Printre factorii care cresc riscul de a dezvolta endometrioză se numără:
- Nuliparitatea – absența nașterilor;
- Ciclul menstrual scurt – sub 27 de zile;
- Menstruațiile lungi (peste 7 zile) și foarte abundente;
- Istoricul medical familial (cazuri de endometrioză în familie);
- Menarha (prima menstruație) apărută la vârste fragede;
- Indice de masă corporală scăzut;
- Debutul menopauzei la vârstă înaintată.
Legătura dintre endometrioză și sarcină
Infertilitatea reprezintă o complicație frecventă a endometriozei. Dintre pacientele infertile, 25-50% prezintă endometrioză.
Aderențele provocate de endometrioză pot împiedica procesul de concepție și obținerea unei sarcini. Țesutul cicatricial poate afecta eliberarea ovulului din ovar sau poate obstrucționa trompele uterine, împiedicând ovulul să ajungă în uter. De asemenea, afecțiunea poate deteriora spermatozoidul sau ovulul, poate afecta interacțiunea dintre aceștia și poate îngreuna procesul de implantare a ovulului fecundat în uter.
Totuși, multe femei cu endometrioză ușoară-moderată reușesc să obțină o sarcină și să nască la termen. Medicii recomandă evitarea amânării unei sarcini, deoarece endometrioza se poate agrava în timp. În unele cazuri, infertilitatea poate fi o problemă temporară, iar șansele de a obține o sarcină cresc după îndepărtarea chirurgicală a leziunilor.
Cum se pune un diagnostic corect
Diagnosticul de endometrioză este adesea stabilit cu o întârziere de mai mulți ani de la debutul manifestărilor, prezintă Rachael J. Consoli și Karen Carlson în lucrarea științifică „Endometriosis”. Din cauza simptomatologiei complexe, pacientele se adresează mai multor clinicieni de specialități diferite până la descoperirea afecțiunii.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, durata medie până la stabilirea diagnosticului este de 4 până la 12 ani. În unele cazuri asimptomatice, afecțiunea este descoperită accidental.
Diagnosticarea endometriozei presupune evaluarea istoricului medical personal, ginecologic, familial și a simptomatologiei. După anamneză, medicul ginecolog efectuează un examen pelvin, apoi recomandă investigații suplimentare, cum ar fi:
- Ecografie endovaginală;
- RMN de pelvis cu protocol de endometrioză;
- Laparoscopie exploratorie – metodă chirurgicală minim invazivă care presupune efectuarea unor incizii de mici dimensiuni și inspectarea țesuturilor cu un laparoscop (tub prevăzut cu o cameră video). Poate fi prelevat țesut pentru biopsie.
Pentru un diagnostic corect, este recomandată evaluarea de către un medic ginecolog cu experiență în diagnosticul și managementul endometriozei, deoarece unele forme ale bolii pot fi dificil de identificat la o consultație ginecologică obișnuită.
După stabilirea diagnosticului, medicul recomandă măsuri potrivite de tratament, cum ar fi antiinflamatoare, terapie hormonală, intervenții chirurgicale sau, în cazurile asociate cu infertilitatea, proceduri de reproducere umană asistată (ex: fertilizare in vitro).
Cum poți reduce inflamația în mod natural
Alimentația, mișcarea, somnul și gestionarea stresului pot completa îngrijirea medicală, dar nu înlocuiesc tratamentul atunci când acesta este necesar. Endometrioza este o boală complexă, iar abordarea optimă este una individualizată și multidisciplinară.
În prezent, nu există o dietă specifică demonstrată că vindecă endometrioza sau oprește evoluția bolii. Dovezile privind intervențiile alimentare sunt încă limitate.
Totuși, un model alimentar echilibrat, de tip mediteranean, poate constitui o bază bună pentru alimentația unei persoane cu endometrioză. Așa cum prezintă Harvard Health, există dovezi științifice solide care demonstrează că dieta mediteraneană poate scădea inflamația cronică. Acesta pune accent pe:
- legume și fructe variate cât mai colorate;
- leguminoase și cereale integrale;
- pește, în special pește gras, ca sursă de acizi grași omega-3 (macrou, somon, hering, sardine);
- nuci și semințe;
- ulei de măsline extravirgin și alte surse de grăsimi nesaturate;
- lactate fermentate (kefir, iaurt);
- alimente naturale, cât mai puțin procesate.
În același timp, este indicată limitarea consumului produselor și compușilor asociați cu inflamația: alimente ultraprocesate (cum ar fi mezeluri, fast-food), zahăr adăugat (dulciuri, sucuri), grăsimi saturate (carne grasă, lactate grase, slănină, unt, ulei de palmier) și grăsimi trans (chipsuri, patiserie, alimente prăjite în ulei).
De asemenea, specialistul îți poate recomanda complementar suplimente alimentare cu proprietăți antiinflamatorii, antioxidante și imunomodulatoare. Așa cum prezintă studiul „Dietary supplements for treatment of endometriosis: A review” (Pınar Yalçin Bahat și colab), printre compușii naturali care ar putea fi benefici în gestionarea endometriozei se numără:
- Vitamina D, E și C;
- Zinc;
- Curcumin;
- Resveratrol;
- Omega-3;
- ECGC (epigalocatechin-galat);
- Acid alfa-lipoic;
- Probiotice;
- N-acetil-cisteină (NAC).
Pentru persoanele care prezintă balonare, dureri abdominale sau modificări ale tranzitului, abordarea trebuie individualizată. Uneori, o dietă low-FODMAP, aplicată temporar și cu îndrumare de specialitate, poate fi utilă atunci când există simptome compatibile cu sindromul intestinului iritabil. Nu este însă recomandată ca dietă universală pentru toate persoanele cu endometrioză și nu reprezintă o modificare permanentă a dietei.
De asemenea, nu este necesară eliminarea preventivă a glutenului, lactatelor sau a altor grupe alimentare în absența unei indicații individuale (cum ar fi intoleranță la lactoză sau boală celiacă). Dovezile actuale nu susțin astfel de diete ca dietoterapie standard a endometriozei, iar restricțiile alimentare inutile pot avea consecințe asupra sănătății, așa cum prezintă Annelotte P van Haaps și colaboratorii în articolul „A gluten-free diet for endometriosis patients lacks evidence to recommend it”.
Așadar, endometrioza nu înseamnă doar „menstruații dureroase”. Este o boală cronică ce poate afecta digestia, viața sexuală, fertilitatea și calitatea vieții.
