Dispareunia - cum durerea ajunge să înlocuiască plăcerea

Dispareunia este o formă de durere genito-pelvină asociată cu actele sexuale penetrative și a situațiilor în care se înregistrează o durere persistentă și recurentă, producătoare de distres în timpul actului sexual dar și după acesta. În înțelegerea dispareuniei a existat mereu întrebarea legată de cauzalitatea și implicațiile ei pentru a fi conceptualizată cât mai bine. Astfel, dispareunia este o disfuncție sexuală care implică determinanți sexuali sau este o afecțiune dureroasă, care interferează cu activitatea sexuală?

 

Accentul în definirea ei este pus asupra implicațiilor anatomo-fiziologice, dar și asupra implicațiilor cognitive, afective și relaționale asociate intromisiunilor dureroase. Medical sau psihologic, dispareunia reprezintă o tulburare prin apariția durerii persistente și recurente. Durerea poate fi resimțită la penetrare, în timpul actului intim sau după și poate varia ca intensitate și localizare. Durerea poate fi resimțită la nivel superficial, la nivelul vulvei sau vaginului sau profundă, la nivel pelvin.

 

Din punct de vedere medical, este tratată ca un simptom, nu o boală în sine și poate fi asociată cu o gamă largă de condiții ginecologice, neurobiologice sau endocrine, cum ar fi: vulvodinia, cistita interstițială, endometrioza sau durerea pelvină cronică.

 

Din perspectivă biologică, dispareunia este o experiență complexă, care în lipsa unei afecțiuni medicale sau a atribuirii efectelor unui tratament medicamentos, poate să apară ca o somatizare. Durerea fizică interferează cu plăcerea sexuală și afectează sănătatea emoțională, imaginea de sine și relațiile de cuplu. Femeile cu dispareunie experimentează adesea distres psihologic și dificultăți sexuale, iar partenerii lor, pot fi, la rândul lor, afectați negativ de această durere. 

Vaginismul este o afecțiune în sine sau reprezintă o formă a dispareuniei? Dispareunia subliniază că durerea este definitorie pentru acest tip de disfuncție iar una dintre condițiile ei este și dificultatea la penetrarea vaginală în timpul intromisiunii.

Pe de altă parte acest tip de disfuncție are o perspectivă complexă și presupune apariția durerii și ân alte părți ale corpului.

Vaginismul poate fi regăsit în categoria disfuncțiilor sexuale în care se raportează durerea și este adesea un subiect adesea atribuit dispareuniei. Vaginismul este o afecțiune localizată la nivelul vaginului și descrie durerea vaginală cauzată de contractarea involuntară a mușchilor din treimea exterioară a vaginului în timpul penetrării sau în anticiparea penetrării.

Rezultatul este că pătrunderea este fie dificilă, fie imposibilă din cauza contracturii într-o asemenea măsură încât orice încercare se simte ca lovirea unui perete.

Vaginismul, de asemenea, nu este o alegere. Multe dintre femei nu sunt nici măcar conștiente de tensionarea mușchilor atunci când se întâmplă. 

Cum se manifestă dispareunia

În observarea manifestării dispareuniei, este nevoie să ne orientăm atât asupra factorilor fiziologici, dar și asupra fenomenelor psihologice. Condițiile de manifestare sunt legate în primul rând de:

● Durerea persistentă și recurentă;

● Dificultate la penetrare;

● Tensionarea și contracția musculaturii planșeului pelvin;

● Senzație de arsură, înțepătură sau tensiune în zona vaginală sau pelvină;

● Frica semnificativă legată de experiența dureroasă anticipată a actului penetrativ, în general cu un impact emoțional în apariția unor stări de anxietate și lipsa dorinței sexuale;

● Disconfort persistent după contact, uneori însoțit de senzații de iritații sau presiune.

Dispareunia poate avea manifestări diferite în funcție de frecvența și persistența durerii, dar și legat de cauzele implicate, astfel că ne putem confrunta cu:

● Dispareunie ocazională, care apare rar sau în condiții specifice. Este legată de factori temporari, cum ar fi uscăciunea vaginală, o infecție vaginală, o poziție inconfortabilă sau o stare de oboseală sau stres accentuat. De regulă dispare odată cu îndepărtarea cauzei și nu afectează constant viața intimă, însă poate genera anxietate atunci când se repetă;

● Dispareunia cronică apare în mod constant sau frecvent și este asociată și cu o cauză medicală, cum ar fi endometrioza, atrofia vaginală, boli inflamatorii pelvine sau tulburări hormonale. Ea poate persista luni sau ani și influențează negativ viața intimă, necesitând evaluare medicală și psihologică pentru diagnostic și tratament.

Pentru a fi evaluată ca și o disfuncție sexuală, dificultățile trebuie să fie prezente de cel puțin 6 luni, să genereze distres semnificativ și să nu poată fi atribuită altor afecțiuni medicale. Poate fi prezentă de la începutul vieții intime sau dobândită după o perioadă de funcționare normală.

Cauze posibile ale dispareuniei

Această durere nu este doar un simptom, ci o experiență complexă, raportată cel mai frecvent la femei. Este influențată de factori biologici, psihoemoționali, sociali și relaționali. Înțelegerea manifestării ei, precum și a cauzelor posibile este esențială în identificarea tratamentului potrivit, dar și pentru reducerea impactului negativ asupra vieții intime și a celei de cuplu.

Nu toate femeile reacționează la durerea resimțită în timpul actelor sexuale, iar această lipsă de semnalare ascunde de multe ori existența unor afecțiuni ignorate.

Disfuncțiile cronice legate de durere au fost asociate cu costuri financiare mari, chiar și în lipsa unui diagnostic satisfăcător, cu o productivitatea scăzută și cu o afectare a vieții sociale.

Printre cele mai frecvente cauze medicale putem aminti de:

● Infecții și inflamații: vaginite, candidoze, infecții urinare, cistite etc;

● Afecțiuni ginecologice: endometrioză, chisturi ovariene, boală inflamatorie pelvină, aderențe post-chirurgicale;

● Afecțiuni dermatologice sau autoimune;

● Tulburări hormonale: deficit de estrogen(în menopauză, postpartum sau după diferite tratamente), sindrom genito urinar al menopauzei;

● Traumatisme sau intervenții chirurgicale: epiziotomii, cicatrici după naștere, chirurgii pelvine;

● Lubrifiere insuficientă: cauzată de dezechilibre hormonale sau de medicamente, cum ar fi antidepresivele.

Dispareunia a scos în evidență inutilitatea încercărilor de a separa aspectele psihologice de cele fizice ân ceea ce privește sexualitatea. Răspunsul sexual este simultan un proces psihologic și fiziologic, ceea ce face ca o disfuncție să nu poată fi încadrată strict într-un domeniu sau altul.

Principalele cauze psihologice sunt legate de:

● Anxietatea de performanță sau frica de durere. Anxietatea are ca și unul dintre principalele simptome apariția tensiunii și a contructurii în corp. Frica de durere, frica față de lipsa de control sau față de eșec pot contribui la apariția dispareuniei;

● Depresie și tulburări de dispoziție prin lipsa dorinței și a plăcerii, favorizează apariția durerii. Acestea afectează secreția de neurotransmițători (serotonină, dopamină) implicați în răspunsul sexual, ceea ce duce la lipsa interesului și poate transforma actul sexual dintr-o experiență de plăcere, într-una dominată de durere;

● Traumele sexuale anterioare. În cazul acesta dispareunia devine expresia unei suferințe psihice nerezolvate. Apropierea intimă este percepută ca o reactivare a durerii și a fricii iar corpul resimte o anxietate intensă și hipervigilență în plan psihic și o tensiune musculară urmată de dificultatea de a se relaxa în plan fizic;

● Stresul cronic și oboseala. Presiunea, lipsa de timp alocată relaxării și uneori perspectiva performanței pot afecta dorința și implicarea relaxată în actul sexual;

● Imaginea corporală negativă, rușinea sau sentimentele de neacceptare a propriei sexualități.

Toate acestea generează un sentiment inconștient de evitare a intimității. Închiderea mentală în fața expunerii poate genera o reacție somatică puternică ducând la apariția durerii.

Nu doar aspectele fizice și psihoemoționale sunt implicate în apariția dispareuniei. Cauzele relaționale pot fi de asemenea importante:

● Conflictele în cuplu, lipsa de comunicare, tensiuni sau neînțelegeri persistente;

● Absența intimității emoționale, ceea ce reduce încrederea și relaxarea;

● Diferențe la nivelul dorințelor sexuale, care pot genera multă presiune;

● Lipsa răbdării și a pregătirii prealabile(preludiu insuficient, graba în contactul sexual);

● Istoric de relații abuzive, care lasă urme asupra modului de a trăi intimitatea;

Impactul durerii asupra vieții intime

Dispareunia, are un impact deosebit de important asupra vieții intime. Poate construi prin experimentarea durerii o percepție asupra sexualității asociată cu teama, tensiunea și evitarea sau transformă conexiunea intimă, dintr-un moment de conexiune și plăcere într-unul de conflict sau rușine. Atunci când corpul transmite constant semnalul de durere, dorința sexuală scade în mod firesc, iar mai apoi anticiparea disconfortului duce la generarea unor stări de anxietate și la o retragere treptată din activitatea intimă.

Există o suprapunere la nivelul creierului nostru, astfel că insula și cortexul cingulat anterior sunt activate atât în cazul durerii fizice, dar și atunci când trăim durerea emoțională, ca de exemplu respingerea, pierderea sau singurătatea.

Creierul nu face în acest sens, al dispareuniei, o separare rigidă între corp și psihic. Durerea emoțională poate intensifica durerea fizică și invers. În planul relațiilor, pentru că aceeași rețea neurală procesează respingerea, conflictele sau lipsa de conectare în cuplu pot fi trăite la fel de invaziv ca o rană, influențând răspunsul sexual.

Prin durerea fizică se activează aceleași circuite responsabile de durerea emoțională, amplificând rușinea, vinovăția și respingerea. La rândul lor aceste emoții sporesc tensiunea corporală și cresc riscul ca durerea să reapară.

Multe persoane își reproșează că nu pot răspunde normal la apropiere sau că își dezamăgesc partenerul. În timp acest lucru poate afecta stima de sine dar și imaginea corporală, pe baza unor sentimente puternice de frustrare.

Durerea crează anticipare negativă iar intimitatea de cuplu suferă, comunicarea propriilor trăiri devine dificilă, apare distanțarea care mai departe este percepută ca o sursă de respingere personală. Durerea nu rămâne la nivel fizic, ci se extinde în plan psihologic și relațional, diminuând treptat satisfacția sexuală, apropierea emoțională și calitatea vieții de cuplu.

Cum se poate trata dispareunia

Pentru că de cele mai multe ori în ceea ce privește dispareunia, nu vorbim despre o singură cauză, implicit nu poate fi abordată o singură soluție. Diagnosticul și tratamentul trebuie să fie multidisciplinare, adică să implice evaluare și intervenție din mai multe domenii: ginecologie/urologie, endocrinologie, psihologie/psihoterapie, sexologie și uneori fizioterapie.

Ca prim pas ne orientăm către diagnosticul multidisciplinar:

1. Evaluarea medicală ginecologică/urologică

● Examen clinic și discuție detaliată despre istoricul durerii;

● Investigații (ecografie abdominală și transvaginală, culturi, teste de sexreție, examen de urină);

● Excluderea infecțiilor, endometriozei, aderențelor, chisturilor sau afecțiunilor dermatologice.

2. Evaluare medicală endocrinologică

● Analize hormonale;

● Evaluarea efectelor secundare ale contraceptivelor sau diferitelor tratamente hormonale în curs;

3. Evaluarea psihologică și sexologică

● Identificarea anxietății, depresiei, traumelor sexuale;

● Discuții despre relația de cuplu, comunicare și experiențe sexuale;

4. Evaluare fizioterapeutică

● Examinarea musculaturii planșeului pelvin(hipertonus, spasme, cicatrici);

● Verificarea posturii și a eventualelor dezechilibre musculare.

Posibilități de tratament

1. Tratamentul medical la recomandarea și sub supravegherea medicului specialist

● Pentru infecții, antibiotice sau antifungice, în funcție de agentul patogen;

● Pentru deficit hormonal, tratament local sau intern;

● În cazul afecțiunilor ginecologice, tratament medicamentos sau chirurgical;

● Pentru lubrifierea insuficientă, se pot recomanda lubrifianți pe bază de apă sau silicon și hidratante vaginale.

2. Terapie psihologică și sexologică

● Psihoterapie sexuală;

● Educație sexuală concentrată pe înțelegerea anatomiei, a mecanismelor excitării și a tehnicilor de relaxare;

● Psihoterapie pentru reducerea anxietății asociate actului sexual și corectarea anticipării negative a durerii;

● Psihoterapie pentru tratarea traumelor pentru persoanele cu istoric de abuz.

3. Fizioterapie pelvină

● Exerciții de relaxare și întărire a planșeului pelvin;

● Tehnici manuale de eliberare a tensiunii musculare;

4. Abordări complementare

● Yoga și tehnici de relaxare pentru reducerea tensiunii corporale;

● Mindfulness și exerciții de respirație pentru creșterea nivelului de conștientizare a corpului;

● Masaj terapeutic pentru relaxarea musculaturii pelvine.

Când este momentul să mergi la psihoterapeut sau medic

Această disfuncție și alte stări fie ele fizice sau psihice sunt trecute cu vederea cu prea mare ușurință. De exemplu multe dintre stări sunt puse pe seama stresului și a oboselii, lucru care, paradoxal ne scade îngrijorarea, produce acceptarea disconfortului ca și cum nu ar mai fi relevant, sau dacă este stres nu poate fi remediat.

Momentul potrivit de a merge la psihoterapeut sau medic ar trebui să apară atunci când durerea este recurentă, afectează calitatea vieții intime și este însoțită de anxietate. Prevenția este extrem de util și se impune controlul medical regulat. Vizitele periodice la ginecolog pentru femei și urolog pentru bărbați nu trebuie amânate, pentru că pot identifica afectări ale organismului, care tratate precoce, pot preveni apariția durerii sexuale.

La fel de importantă este și monitorizarea sănătății generale, deoarece corpul și psihicul funcționează interdependent.

Există situații în care cauza nu este doar medicală, ci ține de felul în care mintea și emoțiile influențează sexualitatea. Psihoterapia sexuală devine necesară atunci când frica de durere,

anxietatea interferează cu dorința și plăcerea sexuală. Un rol aparte îl are și educația sexuală, deoarece lipsa informațiilor sau preconcepțiile pot întreține rușinea, teama sau rigiditatea, contribuind la amplificarea dispareunie.

Dispareunia apare doar la femei?

Dispareunia este asociată frecvent cu femeile, însă nu este o problemă exclusiv feminină. Și bărbații pot experimenta dispareunie, deși este rar discutată. Este o dificultate sexuală care poate afecta ambele sexe și la fel, are nevoie de abordare medicală și psihologică.

Deși este mai puțin vizibilă social și în cazul bărbaților are aceleași consecințe asupra vieții intime, scăderea dorinței sexuale, tendința de evitare a contactelor intime, existența tensiunii și a conflictelor în cuplu sau afectarea încrederii în sine.

Poate psihoterapia să ajute în durerea sexuală?

Psihoterapia este importantă nu doar pentru că oferă sprijin emoțional, ci este și un proces activ de schimbare a modului în care o persoană percepe durerea, corpul și relația cu intimitatea. În multe situații ea devine complementară tratamentului medical și poate face diferența între o suferință cronicizată și redobândirea unei vieți sexuale satisfăcătoare.

Intervențiile psihoterapiei sexuale se concentrează pe:

● Explorare și încurajare. În terapie ne concentrăm pe educație, reducerea anxietății, stabilirea obiectivelor, evaluarea influențelor biomedicale și reconectarea în cuplu. Cu acești primi pași, o persoană se simte mai stăpână și mai eficientă în ceea ce privesc modurile prin care își poate îmbunătăți situația;

● Refacerea conexiunilor dintre durere, sex și partener. În acest pas este importantă buna funcționare sexuală, pe refacerea percepției asupra durerii, a mecanismelor emoționale și cognitive de apărare, pe îmbunătățirea funcționării cuplului. Acordăm atenție restructurării cognitive, reglării afective, modificării comportamentelor și construirea modalităților de comunicare;

● Întărirea gândirii, comportamentelor și emoțiilor constructive, precum și prevenirea reapariției durerii. Importanța implicării continuă și dincolo de terapie.

Îngrijirea de sine este fundamentul unei vieți sănătoase, iar sexualitatea nu face excepție. Prea des oamenii ajung la terapie sau medic după ce durerea sau disconfortului au devenit insuportabile.

Din perspectivă terapeutică, una dintre cele mai mari dificultăți nu este lipsa soluțiilor, ci rezistența interioară a oamenilor de a se opri, de a asculta și de a se pune pe ei înșiși în centrul propriei vieți. A avea grijă de tine nu înseamnă egoism, ci responsabilitate, față de propriul corp, față de relația ta, față de felul în care trăiești în fiecare zi.

Îngrijirea psihică, prin psihoterapie, prin cultivarea conștientizării și a echilibrului emoțional este la fel de importantă ca îngrijirea fizică. Cele două nu pot fi separate. Avem nevoie să învățăm să nu mai minimalizăm disconfortul și să nu îl lăsăm să ne definească viața intimă și cotidiană. Să înțelegem că grija de sine este baza pe care putem construi relații sănătoase, o sexualitate trăită cu bucurie și o viață în care plăcerea să fie la fel de legitimă ca și responsabilitatea.