Pentru a fi învestit, cabinetul Mureșan are nevoie de cel puțin 233 de voturi „pentru”. Partidele care l-au propus îi aduc, pe hârtie, doar 169 de voturi - conform înregistrărilor oficiale de pe site-urile celor două Camere sau 170 - conform declarațiilor lui Siegfried Mureșan, potrivit News.ro.
Diferența de peste 60 de voturi nu e un detaliu de negociere de ultim moment. E întreaga poveste a acestei săptămâni, care arată că fiecare sursă posibilă de voturi vine la pachet cu o condiție care o anulează pe alta.
Cum am ajuns aici
Pe 5 mai 2026, Guvernul Ilie Bolojan a fost demis printr-o moțiune de cenzură inițiată de PSD, AUR și PACE – Întâi România. De atunci, România e condusă de un guvern interimar, deși termenul constituțional de 45 de zile pentru interimat a expirat de mult, fără ca vreo sancțiune să intervină. Actualul guvern a ajuns însă într-un impas - e nevoie de rectificare bugetară, iar un guvern demis nu o poate face.
Președintele Nicușor Dan a desemnat două persoane să construiască guverne, dar amândouă au ratat. Primul premier desemnat, Eugen Tomac, nici nu a mai ajuns în Parlament: și-a depus mandatul după ce a constatat că nu poate strânge numărul de voturi de învestitură. Al doilea, liberalul Adrian Veștea, a ajuns la vot pe 22 iunie și a fost respins. A primit 189 de voturi „pentru” și 23 „împotrivă”, dar doar 287 din cei 465 de parlamentari au fost prezenți în sală. PSD a votat pentru guvernul Veștea. Președintele PNL, Ilie Bolojan, a vorbit atunci despre „jocuri de culise” și trădări, iar conducerea PNL a declarat din nou că nu mai intră la guvernare alături de PSD. Mai mulți parlamentari liberali au fost excluși din partid, iar conducerile unor filiale acuzate de trădare au fost înlocuite.
Numele lui Mureșan circula încă de la sfârșitul lui iunie ca propunere comună a PNL, USR și UDMR. Președintele Nicușor Dan a ezitat însă aproape trei luni, spunând că nu vrea să riște o nouă nominalizare care să pice în Parlament. Când l-a desemnat totuși, în septembrie, a recunoscut deschis că nu există o majoritate conturată și că a ales pur și simplu candidatul cu cele mai multe voturi declarate la consultări. Mureșan a primit mandatul fără voturi, cu speranța că le va găsi pe drum.
Ce pune Mureșan pe masă
Mureșan a construit un program de guvernare în cinci zile, împreună cu cele trei partide care îl susțin, și l-a depus sâmbătă la Senat: 372 de măsuri, 16 ministere și doar trei vicepremieri, fiecare cu portofoliu propriu. Mesajul e unul de continuitate în ceea ce privește reformele lui Bolojan, dar cu accent pe creștere economică.
Pe partea fiscală, promisiunile sunt calibrate cu grijă. TVA nu va crește, iar revenirea la 19% e promisă „de îndată ce se va putea”. O rectificare bugetară ar urma în 30 de zile de la învestire, fără ca deficitul să depășească ținta de 6,2% din PIB, iar bugetul pe anul următor ar fi publicat până la 30 noiembrie.
Pe partea de reformă a statului, programul merge mai departe: limitarea numărului de secretari de stat, interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat, comasarea ANAF cu Autoritatea Vamală și un ghișeu unic pentru acte, pașapoarte, permise și înmatriculări. Și, poate cel mai vizibil punct este reducerea numărului de parlamentari de la 465 la 405, în conformitate cu datele recensământului.
Aici apare paradoxul întregii operațiuni. Măsurile cu care rezonează alegătorii sunt exact cele care sperie parlamentarii din sala de vot. Un program care promite să taie sinecuri și locuri în Parlament cere unor parlamentari să voteze, practic, pentru propria dispariție. Opoziția a atacat programul și pe fond: AUR spune că măsurile nu au costuri, termene și surse de finanțare clare, iar PSD vorbește despre continuarea unui „model economic al dezastrului”.
Aritmetica de bază
Punctul de plecare al negocierilor pentru formarea guvernului pare solid: aproximativ 80 de parlamentari PNL, 58 de la USR și 31 de la UDMR. Împreună, 169 de mandate, iar Mureșan însuși vorbește de 170. Numai că nici măcar acest nucleu nu e atât de compact cum arată.
În PNL, cel puțin 16 parlamentari contestă conducerea lui Ilie Bolojan. Cu mai puțin de o lună în urmă, 11 liberali care susținuseră Guvernul Veștea au fost scoși din funcțiile de conducere din Parlament. Un vot de învestitură e exact momentul în care resentimentele interne se pot transforma în absențe discrete.
De cealaltă parte a sălii, PSD și AUR adună împreună în jur de 218 mandate. Nici ele nu au majoritate, dar au suficient cât să blocheze orice guvern care nu le include. Între aceste două blocuri stau câteva zeci de parlamentari care, în mod normal, ar fi decis totul.
De unde ar mai putea veni voturi
Primul loc în care Mureșan a căutat voturi a fost Grupul minorităților naționale, 17 deputați care, de trei decenii, au votat aproape reflex pentru stabilitate. De data aceasta, surpriza a venit tocmai de acolo. Potrivit mai multor surse, majoritatea lor refuză să susțină cabinetul, iar motivul e scris chiar în programul de guvernare: reducerea numărului de parlamentari de la 465 la 405, care le-ar putea pune în pericol mandatele. Deputata neafiliată a minorității italiene, Ioana Grosaru, chiar a cerut Curții de Apel București anularea decretului prin care Nicușor Dan l-a desemnat pe Mureșan, argumentând că guvernul ar trebui condus de cei care au câștigat alegerile. Demersul a fost repudiat public de 11 organizații ale comunității italiene, care spun că deputata nu vorbește în numele întregii comunități.
Un astfel de demers nu e fără precedent. În toamna lui 2009, după căderea Guvernului Boc, Traian Băsescu l-a desemnat pe Lucian Croitoru, în timp ce PSD, PNL, UDMR și minoritățile îl susțineau pe Klaus Iohannis. Varujan Pambuccian, același lider care conduce și azi grupul, a găsit atunci o formulă de compromis: deputații minorităților au fost prezenți în sală, dar nu au votat. Guvernul Croitoru a picat. Pentru Mureșan, o repetare a acestui gest ar fi la fel de grea ca un vot împotrivă: la învestitură, contează doar voturile „pentru”.
A doua rezervă la care ar putea apela Mureșan sunt neafiliații. Liberalii au început să le prezinte programul, dar fără să le ceară vreun angajament. Și aici există o limită: UDMR a pus condiția ca guvernul să nu depindă de voturile AUR, SOS sau POT. Rămân cel mult 23 de neafiliați „compatibili”, iar cifra presupune că toți ar spune da.
Apoi vine PSD, adevărata cheie. Pe 21 septembrie, conducerea partidului a hotărât că nu votează un guvern din care nu face parte. Mureșan a răspuns cu un apel direct către parlamentarii social-democrați să treacă peste decizia partidului. AUR, la rândul său, a închis ușa, iar Mureșan a spus că nici nu o va bate.
Liderul senatorilor PNL, Daniel Fenechiu, rămâne optimist: minoritățile, grupurile mici și independenții ar putea, spune el, să ducă guvernul peste prag. Aritmetica nu-i dă însă dreptate.
Scenariile în cifre
Presupunând că niciun liberal nu lipsește, că toți cei 17 deputați ai minorităților se răzgândesc și că toți cei 23 de neafiliați compatibili cu condiția UDMR votează „pentru”. Rezultatul: 209 voturi. Guvernul ar pica tot la 24 de voturi distanță de prag.
Votul din iunie arată însă cât de ușor se evaporă voturile de pe hârtie. Guvernul Veștea a ieșit din sală cu 189 de voturi, iar aproape 180 de parlamentari nu au fost prezenți. Presa a relatat atunci că o parte dintre liberalii care îl susținuseră inițial pe Veștea nu l-au mai votat în final. Absența e arma preferată a celor care nu vor să spună „nu” cu voce tare. Miercuri, fiecare scaun gol va fi, practic, un vot împotriva lui Mureșan.
Concluzia e incomodă pentru toată lumea. Singura cale matematică spre 233 trece prin cel puțin două duzini de parlamentari PSD dispuși să voteze împotriva propriului partid. Cu alte cuvinte, guvernul propus împotriva PSD ar depinde, în final, tocmai de PSD.
Variabila care nu e aritmetică: anticipatele
Există un singur argument care ar putea convinge acești parlamentari, și nu ține de program, ci de frică: alegerile anticipate. Mureșan l-a folosit deschis. Un guvern a picat deja o dată la vot, spune el, așa că o nouă respingere ar deschide calea dizolvării Parlamentului. Pentru un deputat care nu știe dacă partidul îl va mai pune pe un loc eligibil, perspectiva nu e deloc abstractă, iar un partid care aproape și-a înjumătățit voturile de la precedentele alegeri nu se simte deloc confortabil cu un astfel de scenariu.
Constituția îi dă însă amenințării un contur mai slab decât pare. Articolul 89 cere ca Parlamentul să nu fi acordat votul de încredere în 60 de zile și să fi respins cel puțin două solicitări. Chiar și atunci, președintele „poate” dizolva, nu „trebuie”.
Dacă facem socoteala calendarului, amenințarea lui Mureșan nu e goală. Prima solicitare de învestitură, cea a lui Veștea, a fost respinsă pe 22 iunie, iar de atunci au trecut mult peste 60 de zile. Un eșec miercuri ar fi a doua respingere. Pentru prima dată în această criză, ambele condiții constituționale ar fi îndeplinite simultan, iar decizia ar rămâne în întregime la președinte. Curtea Constituțională a subliniat însă că dizolvarea e o soluție de ultimă instanță, iar președintele trebuie să caute întâi o formulă de guvernare.
Și aici intervine Nicușor Dan. Președintele a exclus până acum anticipatele, iar surse politice spun că, dacă Mureșan pică, ar urma o nouă desemnare, posibil din zona PSD sau un tehnocrat. Chiar Fenechiu a recunoscut că, dacă șeful statului ar fi legat eșecul de alegeri anticipate, votul ar fi fost o formalitate. Atât timp cât un parlamentar PSD crede că după Mureșan vine o nouă rundă de negocieri, nu urnele, un vot „împotrivă” nu-l costă nimic.
Ziua de joi: ce vine după vot
Dacă Mureșan trece, România are pentru prima dată din mai un guvern cu puteri depline, dar unul care ar guverna pe muchie, cu o majoritate adunată din voturi împrumutate. Fiecare moțiune de cenzură ar deveni un nou test.
Dacă pică, mingea se întoarce, a treia oară, la Cotroceni. Iar acolo problema nu dispare, doar își schimbă forma. Nici blocul PSD–AUR nu are majoritate: cu aproximativ 218 mandate, îi lipsesc 15 voturi. Matematic, totul s-ar rezolva dacă UDMR ar trece de partea lor, pentru că cele trei partide ar ajunge la 249. Politic însă, UDMR a refuzat până acum orice formulă care depinde de AUR. Cheia întregii crize stă, astfel, într-un partid cu 31 de parlamentari.
Surse politice spun că președintele ar putea încerca o nouă desemnare, de data aceasta din zona PSD, poate chiar pe Sorin Grindeanu. În culise circulă și scenarii mai dure, neconfirmate oficial: presa a relatat că PNL și USR ar putea răspunde cu aceeași monedă, refuzând să voteze orice alt guvern, și chiar că ar putea presa pentru anticipate. Dacă fiecare tabără blochează guvernul celeilalte, interimatul care durează deja de aproape cinci luni poate continua, pentru că, practic, Constituția nu îi pune o limită.
Trei lucruri ar putea schimba verdictul până miercuri: o declarație a lui Nicușor Dan că respingerea duce la dizolvare, o decizie favorabilă a grupului minorităților sau o fisură vizibilă în PSD. Dacă niciuna nu apare, cel mai probabil final al acestei povești este respingerea și o nouă desemnare.
