Nicușor Dan, despre tragedia din Colectiv: ”Zece ani mai târziu, durerea rămâne, dar și datoria de a nu uita”
Președintele Nicușor Dan a fost prezent, joi dimineață, la sediul fostului club Colectiv din București, unde în urmă cu 10 ani s-a produs un incendiu, în urma căruia au murit 65 de oameni.
Șeful statului a depus o coroană de flori și a transmis că ceea ce s-a întâmplat atunci ”rămâne oglinda unui stat care nu a funcționat și s-a ghidat de prea multe ori după principiul „merge și așa” ”.
Președintele Nicușor Dan atrage atenția că, astăzi, România nu are centrele pentru marii arși complet funcționale, multe spitale încă se luptă cu lipsuri acute, iar problema gravă a infecțiilor nosocomiale a rămas nerezolvată.
Mesajul complet al președintelui Nicușor Dan:
”Se împlinesc astăzi 10 ani de la tragedia care a schimbat România pentru totdeauna. 10 ani de când 65 de tineri și-au pierdut viața, iar mulți alții poartă încă, în trup și suflet, cicatricile acelei nopți. Zece ani de când o generație a spus răspicat că indiferența și corupția ucid, iar promisiunile fără acțiune devin complicitate.
Gândul meu se îndreaptă către familiile care nu și-au putut lua rămas-bun, către supraviețuitorii care au transformat suferința în curaj și acțiune civică, dar și către pompieri, medici, oameni obișnuiți, cei care au încercat atunci să salveze vieți.
Colectiv rămâne oglinda unui stat care nu a funcționat și s-a ghidat de prea multe ori după principiul „merge și așa”. O oglindă în care vedem cum legile sunt doar pe hârtie, controalele formale și răspunderea se diluează în birocrație. O oglindă care ne-a arătat aceeași realitate și în cazul altor tragedii din ultimul deceniu.
S-au făcut pași înainte, au fost revizuite legislația și normele de siguranță, unele spații periculoase au fost închise. În același timp, societatea civilă a devenit mai vocală, oamenii protestează când situația este gravă, sunt tot mai mulți cei care nu mai rămân tăcuți în fața nedreptăților. Această presiune publică mobilizează clasa politică să facă reforme, să ia decizii care repun statul pe baze sănătoase. Dar nu este nici pe departe îndeajuns.
Astăzi, România nu are centrele pentru marii arși complet funcționale, multe spitale încă se luptă cu lipsuri acute, problema gravă a infecțiilor nosocomiale a rămas nerezolvată.
Promisiunile asumate atunci s-au risipit în priorități trecătoare. Aceste angajamente nu pot rămâne doar material de arhivă.
În memoria celor pierduți, pentru supraviețuitori și pentru generațiile care vin, avem obligația să facem tot ce ține de noi ca astfel de tragedii să nu se mai repete. Zece ani mai târziu, durerea rămâne, dar și datoria de a nu uita și de a nu renunța că putem face o reformă instituțională profundă, care înseamnă adevărata schimbare în bine a României.”
