Zeci de orase si sate din Japonia nu mai exista decat pe harta
Teama de radiatii este doar o parte din cosmarul pe care il traiesc japonezii de sase zile incoace. Potrivit ultimului bilant, numarul mortilor si disparutilor a trecut de 11.000, in timp ce jumatate de milion de oameni nu mai au un acoperis.
Toti depind acum de ajutoarele guvernamentale si de generozitatea conationalilor. Milioane de japonezi neafectati de cutremur si tsunami doneaza masiv alimente, haine, paturi, corturi si medicamente pentru sinistrati.
Distrugerile sunt incredibile, zeci de orase si sate nu mai exista decat pe harti. Doar la Sendai sunt 247 de centre de prim ajutor, in care s-au adapostit 70.000 de sinistrati.
La Ofunato, o echipa de salvatori britanici cauta supravietuitori. Casa cu casa, camera cu camera. De cele mai multe ori in ruine sunt gasite doar trupuri neinsufletite.
Liniile telefonice inca nu functioneaza in totalitate, asa ca oamenii isi asteapta randul si ca sa dea un telefon. Un apel catre rude poate insemna speranta sau disperare.
Catastrofa pe care o traiesc i-a facut pana si pe japonezii atat de rezervati sa planga precum copiii.
Un batran, care nu mai stie nimic de nora sa si de cei doi nepotei i-a mai ramas o singura speranta, si aceea infioratoare: "Tot ce mai pot spera ca, daca a fost sa piara, sa fi murit unii in bratele altora."
Exista totusi si cazuri fericite.
"Din fericire exista si regasiri. Una dintre acestea, pe care noi o simtim foarte aproape de sufletele noastre, este cazul colegei noastre, care si-a regasit fiul de 17 ani in Tokyo. El se afla intr-o scoala din Sendai, cand au lovit cutremurul si valul seismic, iar a ea a indurat doua zile fara nicio veste de la el. Baiatul ei i-a trimis un mesaj in care scria: "Mama, nu-ti mai face griji. Sunt bine!", povesteste Ben Tracey, corespondent CBS.
In fata avalansei de tragedii prin care trece poporul sau, imparatul Akihito a renuntat la discretia extrema a familiei imperiale si le-a adresat supusilor un mesaj de condoleante, dar si de imbarbatare.
O romanca maritata de 18 ani cu un japonez din Tokio a adus marti seara cu ea in Romania amintirea cutremurului care a prins-o la parterul cladirii in care lucra.
"Ma rugam cu voce tare la Dumnezeu: "Doamne, te rog frumos, ajunge. Pana cand?" Stres, foarte mult stres fiindca nu poti sa dormi noaptea. Sunt tot timpul cutremure, oamenii pe strada n-au putut sa mearga, se clatinau, cadeau, n-am vazut in viata mea. Toate bicicletele erau vandute fiindca se oprisera metroul si trenurile", a povestit Daniela Pantazi Shiga.
Daniela s-a intors in tara cu o misiune: vrea sa ii convinga pe romani sa-i ajute pe copiii japonezi care au suferit in urma dezastrelor din ultimele zile.
.webp)
