Astăzi, spune că nu regretă alegerea, relatează El Espanol.
Benamira este un mic sat din Medinaceli, provincia Soria, cunoscut astăzi pentru faptul că are un singur locuitor permanent: Fernando.
Bărbatul s-a mutat aici inițial pentru doar patru luni. Planul său s-a schimbat însă radical, iar perioada scurtă pe care intenționa să o petreacă în sat s-a transformat în 17 ani.
Motivul plecării din Madrid a fost simplu: își dorea să scape de agitația orașului și de costurile ridicate ale vieții.
În Benamira, Fernando și-a construit un stil de viață complet diferit. Lucrează în întreținerea drumurilor, aleargă prin munți, își îngrijește grădina, gătește, citește și chiar scrie monologuri pentru activitatea sa în domeniul comediei.
„Am fost și singur 200 de zile pe an”
Viața într-un sat cu un singur locuitor poate părea greu de imaginat. Fernando spune însă că s-a obișnuit cu singurătatea și că aceasta nu îl deranjează.
„Oamenii vin aici să-și petreacă weekendurile când începe vara, dar am fost și singur 200 de zile pe an”, a povestit el.
Benamira nu a fost întotdeauna atât de pustiu. În trecut, peste 200 de oameni locuiau aici. Treptat, însă, școlile și magazinele au dispărut, iar populația s-a redus până când Fernando a rămas singurul locuitor permanent.
Fernando lucrează de luni până vineri în întreținerea drumurilor. Chiar și naveta până la serviciu este, pentru el, complet diferită față de experiența unui locuitor al Madridului.
„Din acest punct de vedere, duc o viață ca un om din Madrid, cu diferența că mie îmi ia 15 minute să ajung la serviciu și să mă întorc, în timp ce unii oameni din Madrid fac două ore.”
Ziua lui începe la ora șase dimineața. După program, se întoarce acasă și își ocupă timpul cu activități care, spune el, îi oferă libertate: aleargă, doarme puțin, gătește și scrie monologuri.
„Scriu monologuri, pentru că mă ocup și de comedie”, a explicat Fernando.
Fernando, „paznicul” satului
Deși este singurul locuitor permanent, Fernando a ajuns să fie un fel de „paznic” al Benamirei.
Alți proprietari revin în sat în timpul verii sau în weekenduri, iar împreună contribuie la menținerea localității într-o stare bună.
Totuși, Fernando crede că satul ar avea nevoie de mai mulți oameni pentru a putea fi întreținut pe termen lung.
El spune că ar fi benefic ca în Benamira să locuiască aproximativ 20 sau 30 de persoane.
Cât costă viața în satul cu un singur locuitor
Unul dintre motivele pentru care Fernando a ales să părăsească Madridul a fost și costul vieții. În Benamira, cheltuielile sale sunt mult mai mici.
Casa nu reprezintă o povară financiară importantă, deoarece este o locuință de familie. Pentru electricitate, Fernando spune că plătește aproximativ 40 de euro pe lună, deși nu își amintește suma exactă.
„Casa nu mă costă prea mult, pentru că este o casă de familie, iar nici pentru electricitate nu cheltuiesc mult, aproximativ 40 de euro pe lună, nu-mi amintesc exact”, a explicat el.
Potrivit lui, o locuință ar putea costa, în cel mai rău caz, aproximativ 250 de euro pe lună.
Mâncarea este una dintre puținele cheltuieli mai mari
Viața izolată vine însă și cu dezavantaje. Benamira nu are supermarket, astfel că Fernando trebuie să se deplaseze într-o localitate din apropiere pentru cumpărături.
Pentru mâncare, spune că ajunge să cheltuiască între 300 și 400 de euro pe lună.
„Puțin mai scump decât în oraș”, spune el despre costurile alimentelor, explicând că lipsa unui supermarket în sat îl obligă să facă drumuri până în localitățile din apropiere.
Pentru Fernando, însă, avantajele par să cântărească mai mult decât inconvenientele. A renunțat la aglomerația Madridului și a ales o viață în care timpul, liniștea și spațiul au devenit mai importante decât agitația orașului.
