Războiul din Ucraina, un profesor dur pentru Europa. Cinci lecții pe care le putem învăța după primul an de conflict

De la începutul invaziei ruse în Ucraina, din 24 februarie 2022, cele două țări au suferit pierderi semnificative, fiecare înregistrând peste 100.000 de victime. Economia Ucrainei s-a redus cu aproximativ 30%, iar mai mult de 30% din populația sa a fost strămutată, scrie foreignpolicy.com. 

Infrastructura țării este distrusă, iar aproximativ 40% din capacitatea energetică a fost afectată. Niciuna dintre părți nu pare însă dispusă să facă un compromis sau măcar să ia în considerare o încetare a ofensivei. În orice caz, Moscova, Kievul și susținătorii occidentali ai Ucrainei își dublează eforturile în acest război.

Stephen M. Walt, editorialist Foreign Policy și profesor de relații internaționale la Universitatea Harvard, susține că acest război a oferit, printre altele, și multe învățături.

„Războiul din Ucraina a fost ca un profesor dur, dar instructiv. Tot ceea ce putem salva din sacrificiile pe care le-au făcut alții este o mai mare cunoaștere și înțelepciune pentru viitor”, spune profesorul de la Universitatea Harvard.

Citește și

Nou accident feroviar în Spania. Un tren a lovit o macara în regiunea Murcia. Mai multe persoane au fost rănite

Cinci lecții pe care le putem învăța după un an de război în Ucraina

Lecția I. Și liderii greșesc

Stephen M. Walt spune că președintele rus Vladimir Putin a greșit când a presupus că Ucraina nu poate opune o rezistență serioasă în război. El a calculat greșit în mod grav experiența militară a Rusiei, tenacitatea Ucrainei și capacitatea Europei Occidentale de a găsi surse alternative de energie.

Dar și occidentalii au făcut greșeli, spune profesorul.

„Au neglijat ani de zile posibilitatea unui război, au exagerat puterea sancțiunilor economice și au subestimat profunzimea opoziției rusești față de eforturile occidentale de a aduce Ucraina în orbita lor. În acest caz (ca și în multe altele), ceața războiului ne-a întunecat viziunea cu mult înainte de începerea luptelor propriu-zise”, spune Stephen M. Walt.

Lecția II. Țările se unesc mereu împotriva agresorului

Războiul din Ucraina ne amintește, de asemenea, că statele se unesc, de obicei, pentru a se opune actelor de agresiune. Aceasta este o altă lecție pe care Putin a trecut-o cu vederea: Pe lângă faptul că a crezut că Ucraina va ceda rapid, el pare că a presupus că NATO nu va răspunde atât de energic precum a făcut-o.

În loc să se lupte cu un singur adversar, Rusia duce un război împotriva unei țări susținute de o coaliție al cărei PIB combinat este de aproape 20 de ori mai mare decât al Rusiei.

Această coaliție produce cel mai sofisticat armament din lume și a început să renunțe la aprovizionarea cu energie rusească. Sprijinul extern nu poate asigura, însă, victoria Ucrainei.

Astfel, ceea ce Putin a presupus că va fi un război ușor s-a transformat într-o luptă prelungită și nesigură.

Statele se unesc împotriva agresorilor deoarece se tem că cei care au reușit să cucerească noi teritorii vor încerca să obțină mai mult. Așadar, țările preferă să își unească forțele pentru a descuraja alte conflicte.

Așdar, liderii mondiali care speră să invadeze și să cucerească teritorii ar trebui să fie atenți la această tendință. Luptele pot determina alte țări puternice să se unească împotriva agresorului.  

Lecția III. „Nu se termină până nu se termină"

După un an, forțele a două state suverane încă se luptă și caută noi modalități de a exercita presiuni asupra celeilalte părți. În ciuda mai multor victorii care aparțin ambelor tabere, niciuna dintre părți nu a reușit să dea o lovitură semnificativă.

Putin a crezut în mod eronat că războiul va fi unul rapid și nu foarte costisitor. Atacul inițial al Rusiei asupra Kievului a eșuat și forțele ruse au suferit pierderi grele. În acel moment, atât Ucraina cât și susținătorii săi au ajuns la concluzia că Rusia poate fi înfrântă în acest război. Însă, pentru asta este nevoie de ajutor extern generos, de perseverența Ucrainei și de sancțiuni economice extinse care ar putea chiar să scoată Rusia din rândul marilor puteri.

Contraofensivele Ucrainei încheiate cu victorii au întărit speranțele Kievului de a-și recâștiga tot teritoriul pierdut, inclusiv Crimeea.

Cu toate acestea, Rusia reprezintă în continuare o mare putere, cu o populație de peste trei ori mai mare decât cea a Ucrainei, o forță militară mare și cu rezerve de echipamente militare substanțiale.

Liderii ruși văd războiul ca pe un conflict existențial pe care Rusia trebuie să îl câștige. Performanța forțelor armate s-a îmbunătățit de la începutul invaziei, iar atacurile cu rachete și drone asupra infrastructurii ucrainene au produs pagube considerabile.

Un război de uzură nu este în favoarea Ucrainei, iar de aici a început și inițiativa de a furniza țării mai multe arme. Sprijinul extern ar putea permite Kievului să mențină linia, însă înlăturarea Rusiei din teritoriile pe care le controlează este momentan imposibilă, indiferent de cât de mult ajutor are Ucraina.

Există, de asemenea, posibilitatea escaladării conflictului. Vorbim despre utilizarea armelor nucleare, un pericol pe care unii experți îl resping, dar care, totuși, nu poate fi exclus. Prin urmare, un război este greu de încheiat, pentru că în orice moment poate lua o întorsătură neașteptată.

Lecția IV. Puține compromisuri în război

Deoarece mizele sunt mari, în război se fac puține compromisuri. Mai ales când niciuna dintre părți nu are o cale clară spre victorie.

Este posibil ca unii susținători ai Ucrainei să aibă dreptate că Occidentul va face „orice este necesar” pentru a permite Kievului să-și elibereze teritoriile. Stephen M. Walt se întreabă însă dacă această abordare nu este greșită.

„Este posibil ca ajutorul extern să contribuie la prelungirea războiului și să ducă la un rezultat mai rău pentru Ucraina? Există un exemplu istoric destul de îngrijorător: Sprijinul extern generos pentru forțele locale din Vietnam, Irak și Afganistan a menținut războaiele, dar nu a lăsat aceste țări într-o stare mai bună atunci când Statele Unite au decis în cele din urmă că victoria nu este posibilă. Este adevărat că forțele americane și NATO nu luptă în Ucraina(...). Pacea ar putea fi încă departe, dar să ne gândim cum să oprim luptele este în interesul tuturor, mai ales în interesul Ucrainei”, spune profesorul Harvard.

Lecția V. O politică externă precaută ar fi redus riscul de război

Probabil cea mai importantă lecție, consideră profesorul Stephen M. Walt, este că acest război ar fi fost mult mai puțin probabil dacă Statele Unite ar fi adoptat o politică externă precaută. Dacă factorii de decizie politică din SUA și din Occident ar fi ținut cont de avertismentele repetate privind consecințele extinderii NATO, impulsul Rusiei de a invada Ucraina ar fi fost redus.

„Vladimir Putin poartă responsabilitatea principală pentru războiul brutal și ilegal, dar administrația Biden și predecesorii săi sunt departe de a fi lipsiți de vină. Poporul ucrainean suferă acum de pe urma cruzimii lui Putin, dar și de pe urma aroganței și naivității oficialilor occidentali”, afirmă Stephen M. Walt, profesor de relații internaționale la Universitatea Harvard. 

Articol recomandat de sport.ro

„Nu ai fost fair-play, prieteno!” Sorana Cîrstea, reacție vehementă față de Naomi Osaka, după eșecul de la Australian Open