Mărturie din infernul sirian a unui fost prizonier turc: „A fost tortură peste tortură! Oasele ne ieșeau din carne”
Turcul Mehmet Ertürk tocmai a fost eliberat dintr-o închisoare siriană şi jumătate dintre dinţii săi lipsesc, în timp ce ceilalţi stau să cadă.
„A fost tortură peste tortură”, spune el, pentru AFP, mimând loviturile în gură cu un baston pe care spune că le-a primit de la gardienii de la Palestine Branch, o închisoare din Damasc în care şi-a petrecut o parte din cei aproape 21 de ani de detenţie în Siria.
Arestat în 2004 pentru contrabandă, Mehmet Ertürk s-a întors luni seara în satul său, Magaracik, aşezat în vârful unui drum întortocheat în mijlocul unui sol ocru presărat cu măslini, la 10 minute peste câmpuri de frontiera siriană. „Familia mea a crezut că am murit”, spune bărbatul de 53 de ani, al cărui chip şi mers îl fac să pară cu douăzeci de ani mai în vârstă.
În noaptea eliberării sale, a auzit împuşcături şi a început să se roage: „Nu ştiam ce se întâmplă afară. Am crezut că totul s-a terminat, că voi muri”. Apoi au început să se audă lovituri puternice de ciocan. Câteva minute mai târziu, rebelii care au intrat în Damasc pentru a-l răsturna pe Bashar al-Assad au deschis larg porţile închisorii.
Ca într-un sicriu
„Nu-l mai văzusem de unsprezece ani, îl credeam mort, nu mai aveam nicio speranţă”, mărturiseşte soţia sa, aşezată în curtea casei familiale cu fiica sa cea mică, care abia avea şase luni când tatăl ei a fost arestat.
Condamnat la cincisprezece ani de închisoare, administraţia penitenciară siriană l-a lăsat pe tatăl a patru copii să lâncezească într-o temniţă subterană, la mila gardienilor zeloşi, fără să-i pese de data încheierii pedepsei sale, prevăzută pentru 2019.
„Oasele ne ieşeau din carne atunci când ne loveau încheieturile cu ciocanul”, povesteşte el. „De asemenea, au turnat apă fiartă pe gâtul unui coleg deţinut. Carnea de la gâtul lui a ajuns până jos”, spune el, arătând spre şoldurile sale.
Îşi trage un ciorap în jos pentru a-şi descoperi glezna dreaptă, mai închisă pe alocuri. Urma lanţurilor de deţinut. „În timpul zilei, era strict interzis să vorbeşti (Erau gândaci în mâncare. Era umed, mirosea a toaletă”, continuă el, povestind „zilele fără haine, fără apă, fără mâncare: era ca şi cum ai fi fost într-un sicriu”.
„Au pus 115, 120 de oameni într-o celulă de 20 de persoane. Mulţi oameni au murit de foame”, afirmă el, susţinând că gardienii „aruncau morţii în tomberoane”.
Bashar al-Assad s-a răzbunat pe turci din cauza lui Erdogan
Fostul prizonier mai spune că a plătit preţul urii pe care fostul guvern sirian o are faţă de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, care în primele luni ale războiului sirian, în 2011, l-a îndemnat pe Bashar al-Assad să părăsească puterea. „Noi, turcii, am fost torturaţi foarte mult din această cauză”, explică Mehmet Ertürk, care mai spune că i s-au refuzat medicamente din cauza naţionalităţii sale.
Pentru a scăpa de groază, a ajuns să spere că va fi spânzurat. „Într-o zi, ne-au dus într-un nou bloc penitenciar şi am văzut o frânghie atârnând de tavan. Am spus 'Slavă Domnului că suntem salvaţi'”.
El îşi întrerupe povestea pentru a mia oară pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu şi „dragului nostru preşedinte Erdogan” pentru că s-a întors, este în viaţă, alături de familia sa şi pentru că nu se numără printre nenumăratele victime ale închisorilor siriene, posibil peste 105 000 din 2011, potrivit Observatorului sirian pentru drepturile omului (OSDH).
Una dintre surorile sale îi întinde o mână de fotografii vechi. Într-una dintre ele, pozează cu un prieten de-o viaţă, Faruk Karga, care, la scurt timp după această fotografie, a ajuns împreună cu el în aceeaşi închisoare siriană. Faruk Karga nu s-a mai întors niciodată acasă. „A murit de foame în închisoare, în jurul anului 2018”, spune Mehmet Ertürk. „Cântărea 40 de kilograme”.
