Marco Rubio, despre incursiunile Rusiei cu drone în spaţiul aerian al mai multor ţări, inclusiv România: „Nu ne plac”
Secretarul de stat Marco Rubio, într-un răspuns transmis publicației Kyiv Post, a calificat încălcările frontierelor drept „provocări” și a reafirmat „angajamentul ferm” față de apărarea NATO.
Pe Flancul Estic al Alianței, din ce în ce mai tensionat, secretarul de stat american Marco Rubio merge pe o linie subțire, încercând să proiecteze hotărârea de neclintit a Americii împotriva agresiunii rusești și, în același timp, să apere o derogare controversată în domeniul energetic pentru guvernul Ungariei, favorabil Kremlinului.
Această delicată manevră diplomatică survine în contextul în care incursiunile rusești – în principal sub forma încălcării spațiului aerian cu drone și avioane de vânătoare în țări precum Polonia, România, Lituania, Estonia și Danemarca – au crescut în ultimele luni, determinând NATO să lanseze operațiunea Eastern Sentry și să-și consolideze poziția defensivă.
Aceste incidente, pe care NATO le condamnă ca fiind „extrem de escaladante”, subliniază „nivelul ridicat de tensiune” recunoscut chiar de Rubio.
Poziția secretarului de stat, așa cum a transmis-o în răspunsul la întrebările Kyiv Post în timpul unei conferințe de presă în Canada, miercuri după-amiaza, surprinde cele două forțe opuse care modelează politica externă a SUA față de Europa în acest moment: un angajament ferm față de alianța NATO și o abordare tranzacțională în relația cu un aliat adesea capricios, Ungaria.
„Nu este în favoarea” provocării – dar care este planul?
În ceea ce privește mișcările agresive ale Rusiei în Europa de Est, limbajul lui Rubio a fost direct, dar vag în ceea ce privește detaliile unei noi strategii.
„Nu suntem în favoarea lor. Adică, nu ne plac. Dar avem un angajament ferm față de NATO și față de apărarea partenerilor noștri în cazul în care aceștia ar fi atacați”, a declarat Rubio corespondentului Kyiv Post.
El a adăugat că acțiunile Rusiei sunt „contraproductive și creează, în mod evident, un nivel ridicat de tensiune care ar putea declanșa ceva mai amplu, ceea ce ar fi o veste proastă pentru ei și, de fapt, o veste proastă pentru toată lumea”.
Deși aceste cuvinte reprezintă o afirmare clară a angajamentului prevăzut la articolul 5, criticii au subliniat rapid că activitatea Rusiei se accelerează.
Numai în septembrie, mai mulți aliați NATO au solicitat consultări oficiale în temeiul articolului 4, după repetate incursiuni ale dronelor și, în cazul Estoniei, o încălcare a spațiului aerian de către un avion de vânătoare.
Preocuparea capitalelor aliate este că simplul fapt de a „nu aprecia” incursiunile nu constituie un factor de descurajare suficient pentru Kremlin, care pare să testeze limitele alianței occidentale.
Ultimele evoluții sugerează o nouă fază a războiului hibrid, forțând SUA și Europa să se concentreze pe „ziduri” anti-drone și pe apărare aeriană integrată, potrivit anunțurilor recente ale NATO și UE.
Durerea de cap a Ungariei: un an vs. pe termen nelimitat
A doua problemă, și poate mai spinoasă din punct de vedere politic, care a ajuns pe biroul lui Rubio este recenta decizie a administrației Trump de a acorda Ungariei derogări de la sancțiuni – o victorie importantă pentru prim-ministrul Viktor Orbán după întâlnirea sa de la Casa Albă cu președintele Donald Trump.
Rubio a confirmat natura duală a derogării, care permite Ungariei să continue să depindă de energia rusă.
În ceea ce privește centrala nucleară, el a explicat că derogarea pentru proiectul de extindere Paks 2, în care este implicată Rusia, este aparent pe termen nelimitat, permițând finalizarea instalației aflate deja în construcție. Rubio a justificat acest lucru ca o măsură de promovare a „independenței energetice” pe termen lung a Ungariei.
De remarcat este faptul că Departamentul de Stat, condus de Rubio, desfășoară și o negociere separată pentru ca Ungaria să achiziționeze pentru prima dată combustibil nuclear american – o încercare clară de a diversifica sursele de energie, îndepărtându-se de Moscova, chiar dacă centrala în sine este proiectată de ruși.
În ceea ce privește petrolul și gazele, Rubio a explicat că derogarea pentru conductele care transportă petrol și gaz rusesc este o „prelungire de un an”, deoarece o întrerupere imediată „ar fi profund traumatizantă pentru economia lor”.
Clarificarea secretarului cu privire la termenul de un an pentru petrol și gaze contrazice în mod direct afirmațiile lui Orbán și ale diplomatului său de vârf pentru mass-media maghiară, potrivit cărora acesta ar fi obținut o „scutire completă… fără limită de timp” pentru conductele Druzhba și TurkStream.
Această divergență a alimentat suspiciunile la Capitol Hill, unde un grup bipartid de senatori a introdus recent o rezoluție prin care se solicită Ungariei să pună capăt dependenței sale de energia rusă.
Derogarea, care permite ca sancțiunile SUA să ocolească achiziția de petrol
Derogarea, care permite ca sancțiunile SUA să ocolească achiziția de petrol și gaze rusești de către Ungaria, a fost întâmpinată cu frustrare în întreaga Europă, deoarece riscă să submineze unitatea sancțiunilor occidentale – un pilon principal al strategiei de a paraliza economia de război a Moscovei.
Pentru administrația Trump, acordul cu Orbán este considerat o situație avantajoasă pentru toate părțile: menținerea unui aliat cheie și membru NATO departe de colapsul economic, asigurând în același timp angajamente lucrative pentru companiile americane, inclusiv achiziționarea de GNL american în valoare de peste 600 de milioane de dolari.
Dar pentru restul NATO, acrobația diplomatică a lui Rubio – condamnarea provocărilor Rusiei, oferind în același timp o linie de salvare sub forma unei derogări pentru unul dintre cei mai mari clienți ai săi – ridică o întrebare fundamentală, așa cum a declarat miercuri un diplomat european pentru Kyiv Post: „Când vine vorba de confruntarea cu Kremlinul, alianța are o singură politică sau treizeci și două?”
