Mama mea pe moarte a mărturisit că a eutanasiat-o pe bunica. Ar trebui să spun familiei? Răspunsul specialistului în etică
O femeie a împătășit experiența pe care a trăit-o în momentul în care mama ei, aflată pe patul de moarte, i-a mărturisit că bunica ei a fost eutanasiată.
Femeia și-a spus povestea pentru revista Ethicist și a întrebat dacă ar trebui să transmită mai departe familiei.
Redăm mai jos povestea:
”În urmă cu zece ani, cu câteva săptămâni înainte ca mama să moară, am petrecut noaptea cu ea la terapie intensivă.
În miezul nopții, ea mi-a făcut semn să vin în patul ei. Cu o voce răgușită de la intubarea cu o zi înainte, ea mi-a spus: „Am omorât-o pe bunica”.
Ea a împărtășit că mama ei – la 90 de ani, căzută la pat și neputincioasă – i-a cerut să facă asta din milă. Mama mea a consultat ceea ce odinioară era cunoscut sub numele de Societatea Hemlock, un grup de promovare a îngrijirii oamenilor aflați pe patul de moarte, apoi a găsit un amestec pentru a-și îndeplini dorința mamei sale.
Ea ținuse acest secret și acum că era pe cale să moară, conștiința ei a luat tot ce e mai bun din ea. Mi-a cerut să nu spun nimănui din familia mea. Până astăzi, ei cred că bunica a murit în somn. Cred că ar fi vrut să afle toți adevărul, dar mă tem că s-ar simți trădați deoarece mama nu le-a spus niciodată. Ar trebui să fie acesta un caz de a lăsa trecutul să fie în trecut?”
Editorialist revistei Ethicist îi răspunde:
”Spui că conștiința mamei tale a fost încărcată în tot acest timp, dar deși trebuie să fi fost tulburată de ceea ce a făcut, nu cred că a fost greșit din punct de vedere moral.
Ar trebui să păstrezi mărturisirea pentru tine?
Avem motive să cunoaștem adevăruri centrale despre viețile noastre și, în timp ce decizia de la sfârșitul vieții bunicii tale poate fi sau nu calificată ca un adevăr central, recunosc că, dacă toate lucrurile ar fi egale, ar trebui să spui și celorlalți.
Dar toate lucrurile nu sunt egale. Această considerație nu este suficient de puternică pentru a trece peste datoria pe care o avem de a păstra confidențe. De asemenea, s-ar putea să aveți pe conștiință suferința care ar putea fi adusă membrilor familiei – și, în cele din urmă, neliniștea care ar putea veni odată cu trădarea cererii mamei tale, aflată pe moarte”.
Etichete: bunica, eutanasiere, femeie, mama, poveste,
