Ce conține de fapt parizerul de pasăre. Inspectorul PRO a analizat mezelurile din magazine
Românii cheltuiesc anual peste 10 miliarde de euro pe alimente, însă rareori se uită cu atenție la ce pun în coș. Așa se explică de ce rafturile magazinelor sunt, mai degrabă, pline de mezelurile frumos ambalate, decât de acelea sănătos fabricate.
Legislația este mult prea permisivă, iar producătorii pun, în loc de carne, multă apă, soia, conservanți, zgârciuri și piele.
Inspectorul Pro a luat atitudine împotriva legislației, iar autoritățile au promis că o vor îmbunătăți. Vom urmări dacă acest lucru se va și întâmplă, pentru că 80%dintre români mănâncă frecvent parizer, crenvurști și salam.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Mezelurile de proastă calitate, la limita legislației europene, abundă pe piață românească. Multe sunt făcute dintr-o pastă obținută din carne separată mecanic. Totul e legal - deși produsele sunt prezentate că și când ar fi din carne macră.
În laboratorul Larex din București au fost aduse, anul acesta, 300 de produse. Unele mezeluri au fost găsite cu 90% apă, fără niciun pic de carne. Un sfert dintre cele verificate, până acum, sunt neconforme.
Pe etichetă, deși e declarat parizer cu pasăre și orice om se așteaptă să aibă măcar carne de pasăre, la ingredient avem carne de pasăre separate mecanic, piele de pasăre, șorici, amidon, proteină din soia și așa mai departe, restul aditivi.
Matei Vaida, președintele Centrului Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor - LAREX - susține că actuala legislație e de vină, pentru că nu stimulează calitatea.
”Există un tabel în ordinul 560 care îmi spune mie care este maximul de apă, de exemplu. Maximul de apă la tobă de exemplu e 70 %, dar unul îmi va realiza să zic o tobă în care are 68% apă și un alt producător îmi va realiza o tobă în care are numai 50% apă . Acuma amândoi sunt legali.”
Românii sunt mari mâncători de mezeluri, iar producătorii profită de asta, făcând rabat de la calitate. Opt din zece oameni recunosc că poftesc la parizer, tobă, cremwurști și salam, dar nu știu ce cumpără.
Datele Uniunii Europene arată că românii consumă anual 83,2 kilograme de carne și produse din carne, cu aproape 4 kilograme mai mult decât occidentalii.
Sorin Minea, președinte Romalimenta: ”Românul e cel care mănâncă un kilogram de salam prost, că e ieftin, la o masă și apoi nu mănâncă 2 zile.”
Nu a fost așa dintotdeauna. În anii 50 - 60, România era foarte apreciată pentru mezelurile pe care le prepara, din foarte multă carne.
De atunci și până acum, calitatea a scăzut continuu. Vechile STAS-uri - standardele românești de calitate pentru rețetele de mâncare procesată - au dispărut.
Sorin Minea: ”Rețetarele noastre semănau cu cele ale polonezilor. Produse foarte bine gustate pe piața vestică, a Europei occidentale pe vremea respectivă. Dar pentru asta trebuie să faci produse de calitate, nu știfturi pentru românii plecați la muncă.
Explozia de produse de pe piață, de după 90, a adus, din păcate, doar diversitate și nicidecum calitate. Pentru prima oară, rafturile magazinelor s-au umplut și de produsele inferioare ale altora, nu numai de cele autohtone. Și știți de ce ? Pentru că această legislație, extrem de permisivă, funcționează pe întreg teritoriul Uniunii Europene.”
Reglementările UE ar fi trebuit să rămînă un reper și nu ar fi trebuit să devină un model.
Acestea stabilesc ce aditivi avem voie să folosim, ce cantități de apă și de materie prima putem să utilizăm, în cantități minime, ori maxime. Dar nimeni nu ne-a interzis să facem standarde proprii, mai dure, și mezeluri mai bune.
Așadar, piața ar trebui verificată, raft cu raft. Cu atât mai mult cu cât, 40% din cantitatea actuală de mezeluri este fabricată la negru, sau la gri. Găsim în magazine o sumedenie de produse cu aceeași denumire, dar cu ingrediente diferite.
Sorin Minea: ”Evaziunea fiscală pe carne a crescut din nou formidabil. Sunt sute de producători care lucrează la negru, sute, nu exagerez, care lucrează la negru sau la gri, care aruncă în piață tot ceea ce doresc. Nimeni nu dorește să fie controlat.”
Și atunci ce e de făcut? Sorin Minea - președintele Federației Patronatelor din Industria Alimentară - își asumă faptul că și-a dat acordul în pripă pentru această legislație, pe vremea când se află la conducerea Asociației Române a Cărnii.
”Din păcate, ordinul nu e făcut foarte bine și asta îmi asum, greșeală, s-a făcut repede. S-au pus niște standarde vechi fără să înțelegi, eu sunt primul, mea culpa, care nu a înțeles ce poate să varieze și care sunt parametri legali.”
Ordinul 560 nu a fost semnat însă doar de Minea, ci și de patru instituții ale statului.
Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătății, Agenția Națională Sanitar Veterinară și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului nu au făcut nimic, din 2012 și pînă acum, pentru a ridica nivelul de calitate al mezelurilor.
Nici ministerelor nu le face plăcere să vorbească despre asta, de vreme ce niciun ministru nu ne-a acceptat interviul.
Ministerul Sănătății ne-a transmis că o propunere pentru modificarea legislației ar trebui să vină de la Autoritatea Națională Sanitar Veterinară. ANSVSA nu și-a asumat însă nici măcar responsabilitatea unui răspuns. Și ne-a păsat mai departe, la ministerul Agriculturii.
Cum nici de la agricultură nu am primit inițial o concluzie, am trimis solicitarea mai departe, către premierul Viorica Dăncilă.
Într-un final, printr-un email, ministerul Agriculturii a recunoscut că ordinul 560 este mult în urma cerințelor pieței. La insistențele noastre, specialiștii celor patru instituții au agreat să îmbunătățească legea.
Iar modele de unde să se inspire sunt cu duiumul.
Matei Vaida: ”Ar trebui introduse niște categorii de calitate superioară, medie inferioară. De exemplu așa e în Republica Moldova, am șuncă de calitate superioară, cât medie, inferioară și atunci nu aș mai avea problema că cel care realizează un mezel de calitate inferioară încearcă să se ducă cu prețul la maxim în sus și undeva se întâlnește cu cel ce face o șuncă de calitate bună și se bate cu el la preț, că știți, și unul și altul sunt din punctul de vedere al legii corecți.”
În conluzie, România ar trebui să ia urgent exemplul țărilor care au introdus legi interne de calitate, mai dure decât reglementările Uniunii Europene, pentru ca producătorii să nu mai urmărească doar profitul, ci și carnea din mezel …
Cu atât mai mult cu cât românii consumă în număr tot mai mare parizer, crenvurști și salam.
