Cum a schimbat presa societatea românească în cei 30 de ani de la Revoluție

18-12-2019 18:35


Libertatea de exprimare, unul dintre cele mai importante drepturi plătite cu sânge în 1989, a dat voie presei și societății civile să vorbească.

Să reclame abuzurile și corupția, după ce, decenii la rând, doctrina de partid a fost singurul mesaj care ajungea la popor, împachetat în limbă de lemn, dar cu fundiță, de ziarele vremii. "Scânteia" sau "România Liberă" sunt doar două exemple de publicații în care adevărul își găsea loc, cel mai des, la rubrica de anunțuri. Cenzura era la putere, în vreme ce societatea civilă era inexistentă. Urmăriţi un nou episod din campania Ştirilor PRO TV, "După 30 de ani".

"În comunism, cuvântul n-avea libertate. Singurele manifestări publice erau odele închinate conducătorului iubit, Nicolae Ceauşescu".

Societatea civilă lipsea cu desăvârșire, iar orice formă de protest la adresa sistemului era curmată sângeros. În 1987 protestul muncitorilor de la Steagul Roşu din Braşov a fost înăbuşit în sânge. În aceeași perioadă, studenţii de la Iaşi, care ieşiseră să solidarizeze cu ei, au fost reduşi, la rândul lor, la tăcere.

Partidul Comunist era în tot și în toate.

Presa îndeplinea de minune rolul de instrument de propagandă. În România se tipăreau 495 de publicații: Scânteia, România liberă sau Informaţia Bucureştiului erau cotidiene.

Mai existau publicaţii tematice, Flacăra sau Femeia, culturale - România literară, Vatră, Luceafărul - sau Viaţa Studenţească dacă ar fi să amintim doar câteva dintre ele. Conţinutul era controlat prin cenzură la nivel editorial, iar jurnaliştii erau trimişi la cursuri ca să-şi însuşească ideologia comunistă.

În zilele Revoluţiei, presa îşi face auzită vocea timid. Prima publicaţie liberă apare chiar pe 22 decembrie 1989: "Adevărul" care a însemnat transformarea ziarului "Scânteia".

Alte câteva publicaţii anunţau în ţara fuga dictatorului. Conducătorul iubit devine în numai 24 de ore dictatorul odios, iar Elena Ceaușescu savanta analfabeta. Era prima zi de libertate pentru cel mai prolific domeniul al anilor de după: presa.

Informaţia Bucureştiului devine Libertatea, iar România Liberă îşi păstrează numele. Alte zeci de publicaţii apar ca ciupercile după ploaie: Express Magazin, Infractorul, Zig-Zag, Academia Caţavencu sunt doar câteva dintre tilurile vremii. În primul an de la Revoluţie existau deja pe piaţa 1500 de titluri. Curiozitatea pentru lucruri interzise în comunism, ca de exemplu pornografia, făcea ca unele titluri să se vândă în câteva ore de la apariție. Nimic nu era reglementat aşa că oricine putea să scrie şi să publice orice.

Politica acapara mare parte din spaţiul editorial. În martie 1990, se citeşte proclamaţia de la Timişoara, al cărei punct 8 cerea interzicerea foştilor activiști comunişti în funcții-cheie. Demersul vine după decizia Frontului Salvării Naţionale de a se transforma în partid.

Mai multe organizaţii civice au susţinut iniţiativa - printre ele, Grupul de Dialog Social, care îşi propunea să apere valorile democraţiei proaspăt câştigate.

La scurt timp, pe 22 aprilie, are loc un protest al studenţilor în Bucureşti, în Piaţa Univestității - denumită prima zonă liberă de neocomunism. Ion Iliescu îi face "golani" pe cei care ocupaseră piaţa.

Pe 13 iunie, minerii vin la Bucureşti ca să restabilească ordinea.

Au fost ani de maximă efeverscență pe toate palierele. Presa a absorbit rapid toată această agitație și a revărsat-o valuri. Și-a trăit din plin libertatea, de fapt.

Televiziunea Româna era un fenomen. Totul se vedea la TVR. Oamenii absorbeau cu nesaţ orice informaţie livrată de crainicii televiziunii. Influenţa TVR avea să se estompeze odată cu apariţia canalelor private, primul în 1991, SOTI.

Au urmat Tele 7 ABC, Antena 1 şi, 1995, momentul de referinţă pentru televiziunea din România, prima emisie PRO TV.

Andreea Esca: "Bună seara, România, bună seara, Bucureşti!"

Generaţia PRO avea să crească în valorile libertăţii. Societatea civilă îşi făcea, la rândul ei, loc într-o nouă lume. Apar ONG-urile cu finanţare din străinătate. Fundația pentru o Societate Deschisă-Soros sau Green Peace sunt doar câteva dintre ele.

În acea perioadă, tabloidul începe să vândă. În 1995, "Evenimentul zilei" ajunsese la un tiraj zilnic de aproape un milion de exemplare, iar găina care născuse pui vii era celebră.

Ion Cristoiu: "Voi trage concluziile de rigoare şi, revenind, voi fi un adversar şi mai înverşunat!"

Tot presa oferea și terenul de luptă între taberele politice. Titlurile apăreau cu ușurință și dispăreau la fel de repede. Reglementările în mass media, dar şi criza economică au scuturat zdravăn peisajul. Au căzut în picioare doar cele mai puternice organizații.

Civic, următorii ani au fost destul de liniştiţi. Societatea civilă nu avea reacție în fața sistemului, care părea că-şi doreşte să rămână îmbrăţişat cu corupţia. Liderii politici puseseră stăpânire pe toate instituţiile statului. Până într-o zi când, Piaţa Universităţii s-a animat din nou, împotriva guvernanţilor.

Oamenii au ieșit în stradă împotriva proiectului Roșia Montană

 

În august 2013, proiectul minier de exploatare a aurului prin folosirea cianurilor a fost desemnat ca fiind de utilitate publică și de interes național și a primit undă verde. Mii de oameni au ieşit zilnic în stradă, așa că inițiativa a fost oprită. În aceeaşi perioadă, televiziunile de ştiri capăta vizibilitate sporită. Online-ul e tot mai important, iar interesul pentru print scade.

Marile nume îşi opresc apariţia pe hârtie şi se mută cu tot pe internet, mai ales după 2010. Online-ul devine un mediu în care românii pot trăi cu senzația că sunt ei înșiși jurnaliști.

Internetul a scos, însă, din amorțeală, o bună parte din populație. A mobilizat mii de oameni și e locul în care s-a strigat adunarea când românii din străinătate n-au putut vota, în 2014.

Tot online, s-au mobilizat cei 20.000 de oameni care au strigat, în stradă "Corupţia Ucide!", după incendiul din Colectiv.

Protestele din ianuarie 2017

 

Ianuarie 2017 avea să aducă certitudinea că simţul civic e matur. După aproape 30 de ani, românii părăseau confortul propriei locuințe pentru a striga împotriva corupţiei și a-i determina pe politicieni să-și modifice agenda.

Florin Iordache, ministrul Justiției: "Altă întrebare!"

Ordonanţa 13, prin care erau dezincriminate mai multe fapte de corupţie, a fost abrogată la presiunea străzii.

Societatea civilă a ajuns, așadar, la maturitate. La 30 de ani de la momentul 1989, construieşte spitale, reclama în stradă tăierea de păduri, îngrijeşte copiii săraci ai României. Vocile oamenilor se aud azi mai tare, mai clar, mai apăsat.

Iar presa a jucat un rol definitoriu în această evoluție a societății românești.

 

Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din lume!  

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!

Sursa: Pro TV

VIDEO PROTVPLUS.RO