Zahărul și uleiul nu sunt alimente de bază. Motivul pentru care ar trebui evitate din alimentație
Luptă sau fugi! Doar așa știe creierul să rezolve pericolul. Să își rezolve problemele. Așa știu și toți hormonii. Aceasta este adaptarea.
Lupt sau fug din calea miilor de calorii din dulciuri, paneuri sau sucuri? Încă nu suntem adaptați să știm ce să facem la prea mult.
Deocamdată ne modificăm biologia așa cum nu vrem. Vedem cascade spectaculoase de fenomene care apar după prea multe calorii, pe care nu le percepem drept pericol. Începe Doctor de bine.
Zahăr. Sirop de glucoză-fructoză. Dextroză
O formă de zahăr adăugat găsim inclusiv în produsele din carne. Inclusiv fructele au zahăr. Îmi fac rău? Ne răspundem singuri la întrebare după ce descompunem zahărul.
Zahărul e rupt în interiorul organismului în glucoză și fructoză. Glucoza e cel mai rapid combustibil pentru toate celulele. Pancreasul produce insulină. Hormonul insulină le spune celulelor să folosească glucoza.
Fructoza se duce direct în ficat. Nu are nevoie de insulină. Fructele conțin doar fructoză.
Adrian Copcea, medic primar Diabet, Nutriție și Boli metabolice: „Problema mare este la uilizarea acestor substanțe în afara contextului lor natural. Fructoza e un component al zahărului din fructe. Fructele nu au dovendit niciun efect negativ, pe când fructoza din aceste derivate, aceste derivate artificiale, s-a dovedit periculoasă pentru cantitatea mare de fructoză”.
Cantitatea mare de fructoză din zahăr însă, și nu din fructe, produce în interiorul ficatului înseamnă grăsime.
Ne uităm la mediul natural. Ce nu găsim în natură? Ce au inventat oamenii – zahăr și ulei. Tocmai am descoperit alimentele care aduc cel mai rapid cele mai multe calorii. Zahărul și uleiul nu sunt alimente de bază. Nu găsim în pădure zahăr, dar găsim fructe. Nu găsim ulei, dar găsim semințe. Însă în mediul natural nu am ajunge niciodată la exces de calorii mâncând fructe și semințe.
Chiar și așa zahărul nu e periculos prin el însuși, ci prin cantitatea uriașă de calorii pe care o luăm imediat. Prin repețiție se transformă în grăsime. În abdomen e cea mai periculoasă. Acum apare cascada periculoasă.
Adrian Copcea, medic primar Diabet, Nutriție și Boli metabolice: „Grăsimea fabricată se apără, grăsimea are un talent de a se apăra. Avem hipertensiune, cresc trigliceridele, scade HDL colesterol, crește glicemia”.
Toate aceste boli sunt consecința grăsimii care determină așa numita rezistență la insulină. Reacția proastă la insulină înseamnă că suferă fiecare celulă. Rezitență la insulină găsim în ficat și în grăsime. Culmea, și în pancreas - organul care fabrică tocmai insulină.
Adrian Copcea, medic primar Diabet, Nutriție și Boli metabolice: „Și pancreasul devine rezitent la insulină, la propria insulină, și aici ajungem la un fel de intoxicație cu zahăr, la care pancresul ar trebui să răspundă cu insulină, și nu răspunde cu insulină”.
Celulele grase însă produc și leptină, o subtanță care îi spune creierul să ne oprim. Când am exagerat cu mâncarea.
Ca să fie și mai complicat, prea multă grăsime înseamnă și rezistență la leptină.
Adrian Copcea, medic primar Diabet, Nutriție și Boli metabolice: „Când ne îngrășăm ar trebui să producem mai multă leptină care să spună creierului pentru că e o conversație multi-organ în corpul nostru, să nu mai mâncăm atât de mult, dar creierul nu mai vrea să asculte celula grasă când îi spune să nu mai mâncăm mult”.
Zahărul produs de oameni și nu de natură aduce prea multe calorii dintr-o dată. Prea multe calorii deformează propria biologie.
Etichete: doctor de bine, myimpact, sanatate, ulei, zahăr,
