Informația excesivă despre mâncare îi derutează pe consumatori, bulversați de ideile schimbătoare ale experților în nutriție
Puțin și divers – este singura regulă a naturii în privința alimentelor și singura pe care trebuie să o respectăm.
Termenul de „competență” descrie o abilitate care, odată dobândită, poate fi folosită automat, fără gândire conștientă. Este rezultatul antrenamentului, se îmbunătățește prin experiență și, cu timpul, devine un proces automat. Mai interesant: dacă ne concentrăm prea tare ca să facem mai bine, de fapt pierdem din competență. Exemple de astfel de abilități sunt mersul pe bicicletă, cântatul la un instrument, condusul mașinii, practicarea unui sport (ski, tenis), mâncatul.
Când vorbim de mâncare, competențele se referă la alegerea, prepararea, asocierea și evaluarea alimentelor – acțiuni devenite atât de familiare, încât le considerăm naturale, evidente, firești. Însă, de la o vreme, competențele alimentare tradiționale au fost înlocuite de cunoștințe științifice care au distrus relația instinctivă cu mâncarea. În prezent, consumatorii sunt sfătuiți ca, în raport cu alimentele, să se gândească, să reflecteze, să se îngrijoreze, să fie la curent cu informațiile nutriționale, recomandări și atenționări. Ei se simt obligați să joace un rol activ și conștient în alegerile culinare, ceea ce are ca rezultat pierderea sentimentului de securitate și al plăcerii spontane pe care hrana ar trebui să le inspire.
Cunoștințele nutriționale moderne, spre deosebire de competențele alimentare tradiționale, au dezavantajul de a fi instabile, provizorii, supuse controverselor, schimbărilor și reevaluărilor periodice. Știrile din mass-media legate de mâncare sunt de multe ori contradictorii și chiar interzic obiceiuri alimentare normale în trecut.
În prezent avem două tipuri de consumatori: clasici, competenți, instinctivi, care apreciază bucătăria și produsele tradiționale, au o relație pozitivă, de încredere cu mâncarea, nu sunt atrași de produse noi sau sofisticate, au o dietă diversificată care include carnea, nu fac o obsesie din siluetă, nu au probleme ecologice și de etică alimentară, mănâncă de toate.
Există și consumatori moderni, cunoscători, reflexivi, care sunt la curent cu știrile și recomandările nutriționale și își adaptează dieta în funcție de acestea; sunt suspicioși, bănuitori cu mâncarea în privința compoziției și metodelor de producție, au o preocupare excesivă pentru siluetă, sănătate, diete la modă, ecologie și etică alimentară.
Consumatorul competent ia de bune regulile și obiceiurile alimentare tradiționale, cu care a crescut, are convingeri ferme dictate de bunul simț și instinctul personal și se află într-o relație sigură, relaxată cu mâncarea.
Consumatorul informat este anxios și nesigur, pune la îndoială fundamentele artei culinare (nu se combină carnea cu cartofii), este derutat de ideile în continuă schimbare ale experților în nutriție, nu poate lua singur decizii (are nevoie de permisiune sau recomandare din exterior), este mereu încordat pentru a face față alertelor și descoperirilor legate de mâncare. Epuizant și nefiresc… să fii prea informat despre mâncare face mai mult rău decât bine.
