Ce nu trebuie să-i spui copilului când vine de la școală. Întrebări „corecte” care restabilesc încrederea în forțele proprii
Ne apropiem de începutul anului școlar. Părinții au ocazia perfectă să-i pună copilului întrebările corecte, după școală. Ce înseamnă întrebări corecte? Cele care construiesc încrederea în propria persoană.
La început de an școlar, e momentul perfect să vorbești cu cel mic despre adaptare. Ce poate să facă părintele? „Mă bucur să fiu cu tine!”, „Mă bucur când mă uit la tine!”. Să-ți manifești bucuria față de existența copilului devine cel mai mare ajutor pentru psihicul acestuia.
Mariana Demeter, psiholog clinician: „În primii ani de școală, e important să avem atâta empatie față de copil încât el să vină să ne povestească orice. Și să-l învățăm să vorbească despre el, pentru că el are tendința să vorbească: «Ai văzut ce a făcut Ana, Alina». Dar noi să-l întrebăm: «Dar tu cum te-ai simțit atunci?». Dacă avem relația asta, conexiunea asta permanentă, atunci o să identificăm imediat dacă e vorba de o schimbare negativă în comportament sau în starea lui emoțională.”
Întrebări care construiesc încredere
„Tu cum te-ai simțit?” este întrebarea perfectă legată de școală. De asemenea, poți să-i spui clar copilului: „Mă bucur să fiu cu tine!”, „Mă bucur de tine!” și să aștepți reacția. Evită întrebările care produc doar anxietate și lipsa încrederii în propria persoană, cum ar fi „Ce-ai făcut azi la școală?” (spus obsesiv), „Ce notă ai luat?”, „Ce notă au luat ceilalți?”.
Dr. Elena Brănaru, medic primar psihiatrie pediatrică: „Un copil, dacă este trist, nefericit, dacă are performanțe proaste la școală, ar fi bine să te duci undeva să întrebi, nu să-l consideri prost și că nu ar avea performanțe bune la școală! E foarte important să vorbim de la om la om, nu de la poză la poză!”
Iar la școală, evaluarea corectă se face în raport cu propria persoană. La începutul anului școlar, ești la un anumit nivel. Progresele tale trebuie evaluate doar în raport cu acest început și comunicate doar ție. Aceasta înseamnă motivație și construirea încrederii în propria persoană.
Prof. Univ. Dr. Ovidiu Pănișoară, Facultatea de Psihologie: „Eu compar într-o clasă elevii, deja am o problemă! Iar comparația socială – capra vecinului – societatea română învață din familie: trebuie să fii mai frumos ca celălalt, nu trebuie să fii bogat, ci mai bogat decât celălalt. E o comparație păguboasă! Ajungem să avem nivelul de creștere al depresiei extrem de mare. Nu ar trebui să mă intereseze nivelul clasei, eu am obținut o notă pentru ce pot eu în raport cu mine!”
Altfel, copilul se raportează permanent la exterior, la alții, și apare neliniștea, prima cărămidă a bolilor numite tulburare de anxietate și depresie.
