Refuzul copiilor de a mânca este legat de axietatea părinților. Recomandarea specialiștilor
Medicii pediatri spun că se lovesc de un val de tulburări alimentare la cei mici în ultima perioadă. Iar acestea nu au cauze organice. „Nu vreau să mănânc” se traduce, din partea copilului, cu „ţi-e prea frică să îmi dai să mănânc”.
„Mă doare burta, nu vreau să mănânc!" ori refuzul alimentelor înseamnă, în cazul unor copilaşi, anxietatea părinţilor.
Primul copil aduce cele mai mari provocări. Cea mai mare îngrijorare: „Să nu îi fac rău!” Pediatrii vă înţeleg îngrijorarea permanentă, copilul nu.
Dr. Iolanda Vivisenco, medic primar pediatru: „Avem o nouă bucată de specialitate, acest tulburări alimetare, aceşti copii care sunt aduşi la doctor pentru că nu mănâncă sau pentru că nu mănâncă anumite lucruri. Fără să le găsim o cauză organică, facem o gramadă de investigaţii ca să excludem afecţiuni de tract digestive şi ne dăm seama că este o probemă legată de relaţia părinților cu acelaşi copil. E vorba de o aversiune față de actul alimentar, în interacţiunea cu cine îi dă de mâncare, de obicei mama.”
Mama anxioasă sau mama hiperprotectoare sau mama care nu are răbdare cu un copil care nu mănâncă sau mama care devine furioasă când vade că cel mic refuză mâncarea. Copil asociază relaţia cu persoana care îi dă de mâncare chiar cu mâncarea și o refuză.
Dr. Iolanda Vivisenco, medic primar pediatru: „Părinții nu acceptă că la ei e problema. Acești copii ajung din doctor în doctor, la nenumărate investigaţii, în încercare de a se găsi o boală. Doctorul îşi să seama - poate de la început - că problema nu e boala.”
Dacă cel mic refuză mâncarea, rugaţi o altă persoană să îl alimenteze. E primul pas în rezolvarea problemei. Apoi, odihniţi-vă cât de mult puteţi.
Anxietatea adultului poate fi determinată inclusiv de lipsa somnului. Se consideră insomnie nu doar dacă nu dormiţi, ci şi dacă adormiţi la ora 2,3 ori 4 dimineaţa. Starea are efect direct asupra emoţiilor.
Dr. Margareta Cosurba, medic primar neurolog: „Ce înseamnă asta? Scade controlul asupra emoţiilor şi nu ştii ce se întâmplă. Necontrolându-ți emoţiile nu te mai apreciezi corect şi nici ce întâmplă în jurul tău şi apar disfuncții: eşti depresiv, eşti anxios.”
Insomnia este în peste 98% din cazuri simptomul unei tulburări psihiatrice.
