Pavel Bartos, despre recompense si motivare in copilarie. Cum a ajuns student la actorie si cine i-a pastrat secretul
"Sora mea este cu opt ani mai mica si pentru ea am fost bona. O motivam sa doarma cat mai mult, ca sa am eu timp liber." O poveste spusa de Pavel Bartos, care a invatat cum sa jongleze cu recompensele de la o varsta frageda.
Rasplata a venit si pentru el: a intrat la actorie, asa cum si-a dorit, desi parintilor le-a spus ca se duce la Drept. "Cele mai bune alegeri se fac in copilarie", zice Pavel, care s-a intors, pentru o zi la joaca.
"Uite cum e in ziua de azi, daca vrea copilul tau o bicicleta, nu stiu daca dupa-amiaza te duci sa i-o cumperi, dar daca face o fapta buna, s-ar putea sa te duci saptamana asta sa i-o cumperi. S-ar putea. Pe vrema mea era asa: 'Vreau o bicleta'/ 'Daca termini clasa a VIII-a cu note bune!'. Dar asta era in clasa a V-a", a spus Pavel Bartos.
Bicicleta, pentru cei care si-au petrecut copilaria in anii '80, insemna pescuit cu prietenii, plimbare la padure, intreceri, libertate intr-un cuvant. Venea insa si responsabilitatea. Pentru Pavel, se traducea in grija pe care trebuia s-o poarte surorii mai mici cu opt ani de zile. Parintii sai munceau in ture: "O motivam sa doarma cat mai mult, ca sa am eu timp liber cat mai mult, dar nu-mi iesea aceasta motivatie, sa doarma, sa doarma si nu intelegem de ce plangea incontinuu".
Copiii au crescut, iar de pe urma formulei "libertate plus responsabilitate" lui Pavel i-a rezultat ca trebuie sa dea la Teatru. Fara voia parintilor: "Am zis ca vrea sau dau la Drept si toata lumea a zis, da, la drept. Singura care stia era diriginta, care stia ca dau la Actorie. Cand am venit acasa am zis am intrat, vai, o sa fii la drept, o sa fii avocat, nu am intra".
Deciziile din copilarie dicteaza toata viata, spun si psihologii.
"Sunt mandru de tine!" versus "Stiu ca poti!". Prima indica bucuria parintelui. Cea de-a doua formulare insa ii arata copilului ca poate sa ia decizii corecte, care vor fi apreciate.
"Poti sa-i spui copilului tau ca este apt sa faca lucruri, este foarte bine facut, ai facut cu fortele tale. Incurajarea si recompensa emotionala ar trebui sa-l redirectioneze care propria lui fiinta si propriile lor resurse astfel incat sa-i insamanteze stima de sine", a spus Jeni Chiriac, psiholog.
Aceasta e cea mai mare recompensa pe care parintii o pot oferi copiilor. "Poti! Viseaza! Incearca!", primele caramizi puse la temelia persoanei independente, curioase, pline de viata. Si fericite.
Etichete: ce se intampla doctore, copilarie, csid, Psihologie, sanatate,
