Cand ne incurajam excesiv copilul, il putem impinge de fapt catre depresie si anxietate. Care este explicatia acestui fenomen

Aveti un copil care vrea sa fie pe primul loc la scoala, la sport si in acelasi timp cel mai iubit in grupul de prieteni? Dorinta de perfectiune este buna, aparent! In realitate, acest comportament inseamna o sabie cu doua taisuri. Varianta deloc dorita: aparitia depresiei la varste mici. Specialistii le recomanda parintilor unor astfel de copii sa renunte la incurajari.

Odata ce intra la scoala, copiii incep sa fie evaluati. Incep sa simta emotia acestor veritabile teste. Parintii se gandesc ca ii ajuta incurajandu-i. Comportamentul este favorabil pana la un punct. Incurajarile in exces ii pot creste celui mic teama de evaluare, iar frica exagerata poate naste o depresie. O forma de manifestare este depresia artagoasa. Apare preponderent in randul baietilor.

Diana Stanculeanu, psiholog: "Le va sari tandara din orice, vor parea mai degraba copii agersivi, dar la baza starea lor emotionala este de tristete, de pierdere, de neintelegere."

Citește și

Prima zi de scoala: ce are nevoie un copil sa auda de la parinte si cum reuseste acesta sa nu transmita propriile probleme

O alta mare categorie de manifestari ale aceleiasi boli include lipsa chefului de joaca.

Diana Stanculeanu, psiholog: "N-are chef sa faca teme, nu e relevant pentru depresii, dar cand imi spune ca n-are chef sa se joace, aici lucrurile sunt de ingrijorat."

Pe un astfel de fundal emotional apar somatizarile: Dureri de burta, de cap, batai rapide ale inimii si boli inventate.

Prof. dr. Dumitru Oraseanu, medic priamar pediatru: "Mima ca nu se poate da jos din pat. Au fost chemati neurologul, ortopedul, nu a fost gasit nimic si pana la urma discutand cu psihologul a inceput sa mearga. Un copil de 11 care acuza o afectiune ca sa impresioneze familia."

Aceaste manifestari au nevoie de un alt tip de comportament din partea parintilor. Bagati-i in seama zilnic: "Tu faci cat de bine poti la scoala, iar cu rezultatele ne descurcam amandoi!" Ascultati-i problemele si apelati la un mic truc, verbalizati. "M-a batut un coleg! Deci, te-a batut un coleg!" Poate suna redundant pentru o persoana cu gandire matura, dar pentru copii e un indiciu ca cel cu care stau de vorba empatizeaza.

Nicoleta Burlacu, psiholog: "Daca eu ii spun, da, bine si ce-i cu asta, s-a intamplat si cand eram eu in scoala, dar n-am dat importanta. Ba da, avea importanta, e impactul emotional - asta e lucrul cel mai dureros!"

Asadar, nu minimalizati nimic din ceea ce simte copilul. Nu numai ca nu il ajutati, ci puneti bazele anxietatii si depresiei. Extrem de periculoase la varste mici!

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Agenta lui Aaron Boupendza, acuzații grave după moartea atacantului: ”Au fost ca paznicii unui bancomat!”