Mărturia unui poliţist care l-a anchetat pe Eugen Stan. "Câţi or mai fi pe străzi ca ăsta?"
Un poliţist din cadrul Serviciului Omoruri a relatat, într-un mesaj anonim, cum s-a văzut cazul Stan şi urmările politice ale acestuia printre anchetatori.
Scrisoarea poliţistului de la Omoruri a ajuns la presă sub protecţia anonimatului:
Radiografia unui "A.C."
După aproape 3 zile de panică, odiosul ajunge în birou la noi la audieri. Şi recunoaşte. Spune tot. Senin. I-aş smulge dintii. Am un copil acasă. Colegii mei au şi ei copii. Asta a şi fost motivul pentru care am cerut noi că Serviciu să luăm dosarele cu A.N. cu pedofili. Pentru că suntem părinţi. Dar îmi înfrânez orice instinct de tată şi scot dosarele din sertar. Mă uit la imagini. Ceva îmi spunea de vineri că e el. Semăna. Aveam nevoie de o certitudine. Şi vine ADN–ul. Mostră ADN luată de la odios se potriveşte cu mostrele luate în 2009 şi 2012. Le-am făcut dreptate copiilor. E singura satisfacţie pe care o ai. Ştii că l-ai prins şi că nu va mai face rău.
Dar să revenim la momentul aducerii odiosului la birou. Ştiam câţiva. Şi niciunul dintre noi nu a şifonat la presă. Şeful anunţa ierarhic şefii. Şi dintr-o dată ne bubuie telefoanele. Sună presa. Sună toată presa. La tv începuseră unii să dea. De unde? De la noi n-a suflat nimeni o vorbă. Şi nici în următoarea oră. Ne-am văzut de treabă. La tv curgeau tot felul de informaţii. Presa află că-i poliţist. Poliţia e pur şi simplu zguduită. Ministerul e dărâmat. Cere explicaţii şi o analiză. Seara declaraţii. Doi purtători de cuvânt care au transmis mesajele instituţiei. Eu mă bucur că l-am prins şi mă uit că prostul la imaginile pe care le-am mediatizat în 2012 cum dracu' niciunul dintre colegii lui nu l-a recunoscut. Era unul de-al nostru. Bine că l-am prins. Ajung acasă spre dimineaţă. Pe la 5. Mă uit la copilul meu şi… îmi tropăie un gând negru. Câţi or mai fi pe străzi ca ăsta? Fac un duş şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că l-am prins şi că am rezolvat şi cele două A.N.–uri. Că pot să-i chem pe părinţii copiilor şi să le spun că l-am prins. Că e un dement mai puţin pe străzi lângă copiii noştri. Mă culc liniştit şi mă trezesc.
A doua zi ministrul de interne cere paşi în spate de la şeful Poliţiei Române. Toţi stau pitiţi. Şi televizoarele explodează iar. Sunt informaţii pe surse care nu au legătură cu realitatea. Nu le dau importanţă. Jurnalişti nedocumentati. Şi în toată frasuiala de la birou se anunţă declaraţii la Interne. Şi iese ministrul. Rămânem blocaţi. Vrea un pas în spate de la Radu. Pentru ce? De ce? Aaaaa… pentru că nu le-a răspuns reporterilor la telefon? Doamna ministru! Dar nu vreţi dumneavoastră să facem toţi un pas în spate? Ca noi ne-am săturat. Şi la Gigina ni s-au cerut paşi în spate şi-am primit 3 controale. Am muncit în cazul ăsta, în cel din 2009 şi în cel din 2012 de ne-au bubuit urechile. Dar nu vreţi să plecăm cu toţii şi să aduceţi dumneavoastră din cei 6.000 de oameni de pe stradă pe care vreţi să-i angajaţi? Cu ce-am greşit? Că ne-am făcut datoria? Dar poate ne spuneţi de ce poliţia nu are un program de recunoaştere facială aşa cum se laudă că o să cumpere în 2016. Şi poate nu ştiţi că dumneavoastră nu aveţi ADN-ul în baza de date, aşa cum nu-l au toţi romanii. Cu ce să comparăm noi mostrele luate în 2009 şi 2012? Cu ce? Şi de când un superior cere explicaţii în dosare pe delegare? E ca şi cum ne-ar fi întrebat Oprea ce noutăţi mai sunt în dosarul lui şi de ce am luat registrele de la Rutieră. Dumneavoastră ştiţi cu ce se ocupă Serviciul nostru? Noi nu rezolvăm toate violurile din Bucureşti. Noi rezolvăm crimele. De pedofili am cerut noi să ne ocupăm. Dar ştiţi că viol nu înseamnă pedofilie?! Adică speţă din 2016 era cu o femeie majoră. Şi am fi luat-o şi pe asta dacă ne solicita cineva. Sunt 26 de secţii în Bucureşti, iar aşa-zisele sisteme cumpărate pe bani mulţi ca noi să fim operativi sunt o vrăjeală. Dacă nu te sună omul de la secţie să-ţi semnaleze ceva sau dispeceratul nu poţi ghici un caz.
Lăsaţi-ne să ne facem treabă că nu e războiul nostru.
Un ofiţer de la Serviciul Omoruri
P.s: Pentru cei care nu sunt familiarizaţi, A.C. = dosar cu Autor Cunoscut, A.N = dosar cu Autor necunoscut
