Măcelul de la Timişoara, comemorat după 30 de ani. "Durerea nu trece"
Marți, 17 decembrie, este zi de doliu la Timișoara.
Orașul își plânge eroii. În urmă cu 30 de ani, 59 de oameni au murit într-o singură zi. În amintirea lor, s-au ținut slujbe de pomenire, au fost depuse coroane, iar drapelele au fost coborâte în bernă.
A doua zi a Revoluției Române a fost și cea care a marcat începutul celor mai sângeroase evenimente din Europa acelor ani.
La Timișoara, militarii și trupele de miliție au început măcelul. Fără să ezite, Ceaușescu le-a ordonat să tragă în populație.
Zeci de morți și sute de răniți au însângerat atunci străzile. A fost însă scânteia care a aprins toată țara, iar pe 22 decembrie regimul Ceaușescu se prăbușea.
Atunci s-a prăpădit și Radian Belici. Tânărul avea acasă o soție și un copil de numai un an.
Ana Belici, mama lui Radian: „A fost împușcat în 17 decembrie, dus la Județean, de acolo a fost corpul furat, deci nici nu l-am înmormântat, nici nu l-am văzut, nici nu l-am primit. A plecat ca tot tineretul, ca să strige "jos Ceaușescu!", ca să nu stea ascuns după perdea și s-a întâmplat că l-au împușcat. Au tras dintr-o mașină și l-o nimerit pe el. Nu-l vreau decât pe el să fie cu noi. Pentru mine parcă a fost ieri, nu acum 30 de ani. De 30 de ani vin aici. Durerea nu trece."
Revoluționarii au mărșăluit atunci în tot orașul, iar undeva în Calea Lipovei a murit și Luminița Boțoc, un copil de 13 ani. Trupul ei a fost descoperit mai târziu într-o groapă comună. Sora ei geamănă a fost marți în Cimitorul Eroilor la parastas împreună cu mama și o soră mai mare.
Cristina Barbu, sora geamănă a Luminiței: „Chiar dacă au trecut 30 de ani, durerea este la fel de mare. Doar timpul s-a comprimat. În fiecare an trăim aceleași sentimente."
Sora Luminiței: „Îmi amintesc parcă s-ar fi întâmplat astăzi. Era tot așa cald. A plecat cu demonstranții și când a ajuns pe Calea Lipovei au început să tragă în ei și atunci nu am mai știut nimic.”
Simbolic, sute de tineri au mărșăluit și luni seară prin punctele reprezentative ale Revoluției.
În decembrie 1989, la Timișoara, au murit 112 de oameni, iar alți aproape 400 au fost răniți.
Pentru Timișoara, ziua de 17 decembrie este poate cea mai dureroasă din istoria ultimelor decenii. Cei care au trăit acele momente își amintesc cum spre amiază se trăgea deja din toate părțile, în toate zonele din oraș, unde oamenii au avut curajul să se revolte.
Au început să cadă secerați, cu zecile. Spitalele nu mai făceau față, holurile erau pline de răniți. Pe cei morți, pe o parte dintre ei, i-au aruncat în gropi comune.
Una dintre aceste gropi a fost chiar în Cimitirul Eroilor, unde, în mod simbolic, este aprinsă o flacără eternă în memoria lor. Pe alții, i-au dus pe ascuns, la un crematoriu din Capitală. S-a dorit astfel ștergerea oricărei urme. Și totuși, erau ultimele zile ale regimului, o libertate plătită scump.
Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din lume!
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
