Laszlo Tokes, omul de al cărui nume se leagă căderea lui Ceaușescu
Materialul face parte din campania „20 de ani de libertate” a Stirilor ProTV, care a fost difuzată în premieră în 2009. Materialele din această campanie au fost realizate de Romeo Diaconescu și de Cosmin Savu.
Pe 16 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu era tot mai singur și cu o teamă imensă că în jurul lui se țese o conspirație internațională.
O teorie în care avea să creadă până în ultima clipă, fără să admită că poporul nu-l mai dorea și că oamenii nu mai suportau să trăiască în frig și foame.
În scenariul conspirativ la adresa lui Ceaușescu se regăsesc și criticile pe care pastorul reformat Laszlo Tokes, din Timișoara, le aducea regimului comunist, încă din vara lui ’89. Tocmai de aceea, autoritățile au stabilit că Tokes e un personaj periculos și au decis să-l mute într-un sat izolat. Evacuarea acestuia a devenit imposibilă, pentru că oamenii din orașul de pe Bega s-au împotrivit. Astfel, pe 16 decembrie, începea Revoluția Română.
NATO, U.E., libertate de mișcare și de gândire, alegem democratic și fără presiune, poliția ne apară și nu ne mai stârnește teamă, avem mașini și credite la bancă. Am învățat să negociem tot ceea ce facem. Într-un cuvânt, suntem stăpâni pe noi înșine. Am scăpat de orice fel de barieră și ni s-au deschis perspective către infinit. Este vorba despre România prezentului care, cel puțin teoretic, corespunde cu cea pentru care românii au ieșit în stradă în ’89.
Laszlo Tokes, omul de al cărui nume se leagă căderea lui Ceaușescu, a trecut el însuși de la amvonul bisericii la cel al Parlamentului European. Deși nu-i place să se laude cu asta, Tokes va rămâne în istorie drept omul care a aprins scânteia Revoluției Române. Și acum da dovadă de aceeași modestie.
Din ’89 și pînă acum, Tokes a cunoscut atât împliniri spirituale, cât și politice. Este episcop și europarlamentar la Bruxelles. Chiar dacă anii au trecut, Tokes nu-i va uită niciodată pe timișorenii care în urmă cu 30 de ani și-au riscat viața și libertatea ca să-l apere și să împiedice evacuarea să de către regimul comunist.
În decembrie ’89, Laszlo Tokes devenise indezirabil pentru regimul comunist. Actele sale de indisciplină fuseseră raportate lui Ceaușescu încă din vară, după ce pastorul publicase o serie de critici în presa maghiară care infierau dărâmarea bisericilor. Reacția lui Ceaușescu a fost fermă: Tokes trebuie să dispară.
Povestea lui Tokes a fost pe larg dezbătută atunci de radiourile occidentale. Așa se face că cei care ascultau Europa Liberă, Vocea Americii și BBC au reacționat imediat la vestea că Securitatea vrea să-l mute pe pastor din Timișoara. Din proprie inițiativă, aproape 100 de oameni au venit la biserica reformată să-l apere pe cel catalogat de regim drept “agent infiltrat al serviciilor secrete maghiare”.
Rezistență comunității reformate din seara zilei de 15 avea să se transforme în dimineață lui 16 decembrie în începutul Revoluției Române.
Pe 16 dimineața, peste 1.000 de oameni se aflau deja în fața casei parohiale. Piața Sfînta Maria a fost complet blocată. Un tânăr din mulțime, scriitorul Ion Monoran, a oprit atunci două tramvaie, s-a urcat pe tampoane și a strigat pentru prima dată: LIBERTATE, un cuvânt care s-a regăsit apoi pe buzele tuturor timișorenilor. Răspunsul lui Ceaușescu nu a întârziat.
Milițienii și securiștii trimiși să restabilească ordinea mai rău i-au îndârjit pe manifestanți. Aceștia au prins curaj și au fugărit forțele de ordine până în fața Consiliului Județean. Printre ei se află și Radu Tinu, adjunctul șefului securitățîi Timiș. Îmbrăcat în civil și scandând lozincile revoluționarilor, Ținu raporta de fapt la București tot ce se întâmpla.
Este vorba de fostul maior Radu Tinu, același ofițer de securitate care l-a urmărit și l-a ascultat pe Tokes de la bun început, de când a venit să predice în Timișoara.
În față Consiliului Județean au loc primele ciocniri între revoluționari și forțele de ordine. Vestea că în oraș se dau lupte scoate și mai mulți oameni în stradă. Spre seară, violențele degenerează. Manifestanțîi recurg la sticle incendiare și dau foc cărților cu Ceaușescu. Este vorba despre 2.000 de oameni pe care noaptea ii prinde în trei locații fierbinți din Timișoara: casa lui Tokes, Consiliul Județean și Piață Operei. Autoritățile intervin și fac arestări masive. Printre cei arestați se află și Laszlo Tokes.
La București, se pune la cale planul de represiune. Ceaușescu trimite în acea noapte spre Timișoara un număr însemnat de ofițeri din Securitate și Armata. Ordinul era clar: stoparea cu orice preț a protestelor de la Timișoara. Bilanțul zilelor următoare este înfiorător: 110 morți, 200 de răniți și 700 de arestări.
Chiar dacă o face mult mai rar, Laszlo Tokes mai predică și astăzi în fața celor care vor să-l asculte. Este episcop al Eparhiei Reformate de Piatra Craiului, cu sediul în Oradea. Este un om vizibil, care-și își împarte viața între biserica și politică.
Radu Tinu, fostul adjunct al securitățîi Timiș, lucrează acum la o companie multinațională de asigurări din Timișoara.
Ținu nu regretă nimic din ceea ce a făcut înainte de ’89. Vorbește cu respect de meseria de ofițer de contrainformații, pe care ar face-o din nou, dacă ar fi cu 40 de ani mai tânăr. Consideră că implicarea sa în evenimentele din decembrie a fost minimă și că nu a făcut altceva decât să asculte de ordinele generalului Iulian Vlad, ca soldat aflat sub jurământ. Regretă doar cele 717 zile petrecute în zeghe.
Radu Bălan, fostul primar al Timișoarei și fost prim-secretar de partid al județului Timiș, nu mai este în viață. A murit în februarie ’95, după ce mai întâi a fost arestat, judecat și apoi condamnat la 23 de ani de închisoare, pentru reprimarea revoluției din Timișoara.
