17 decembrie 1989: timișorenii începeau să scrie cu sânge istoria Revoluției

În 17 decembrie 1989, la Timișoara, militarii și milițienii au deschis focul asupra populației. Erau, practic, frați contra frați, români contra români.

Acum 20 de ani, timișorenii începeau să scrie cu sânge istoria Revoluției române, pentru că primii oameni au murit atunci, cerând libertate.

Rafalele de gloanțe nu au iertat pe nimeni. Au căzut laolaltă tineri și adulți care sperau să ducă o viață mai bună. Oameni diferiți, uniți de un singur gând: să dărâme comunismul. Fără să ezite, Nicolae Ceaușescu a ordonat foc în plin.

Timișorenii au reinventat libertatea, într-un moment în care nimeni nu mai credea că-n România e posibil așa ceva. Prețul plătit pentru o viață fără foame, fără frică, fără amputare spirituală a fost cutremurător: 110 morți.

Citește și

Incendiu într-o casă din Cluj. Focul a pornit de la afumătoarea din curte și s-a extins amețitor

Peste 100 de familii caută în zadar să-și găsească liniștea. Mai mult de 200 de copii au spus „tată”, în ultimii 20 de ani, unei fotografii mototolite. Păstrată cu sfințenie într-un colț al casei, luminat din când în când de-o candelă.

Valentin Aparaschivei a fost împușcat în piept în seara zilei de 17 decembrie, pe calea Girocului. Și-a dat ultima suflare în brațele celor două fetițe ale sale, pe atunci de 13 și 15 ani. Timpul s-a scurs, dar rănile au rămas.

În spatele lacrimilor se ascund două femei puternice. Mama și fiica. Prima a rămas văduva la 37 de ani și nu s-a mai căsătorit. A doua are acum 35 de ani și crește ea însăși două fetițe. Are multe împliniri. Există însă o parte a sufletului în care Monica nu va mai avea lumina niciodată. De 20 de ani poartă povara unor întrebări fără răspuns: „De ce tati? De ce el? Pentru ce a fost omorât?”.

În dimineața zilei de 17 decembrie, mii de oameni protestau în Timișoara împotriva regimului comunist. Traian Orban a auzit de la Europa Liberă că se scandeaza împotriva lui Ceaușescu și a venit de la zeci de kilometri distanță ca să se alăture timișorenilor.

„Era foarte emoționant să poți striga libertate după 45 de ani de comunism și acest lucru ne-a dat putere. Eram un anonim între o mulțime de timișoreni care scandau libertate. Și m-am simțit protejat între aceștia”, spune revoluționarul Traian Orban.

Replica lui Ceaușescu s-a văzut imediat. A trimis de urgență la Timișoara cinci generali, ca să pună capăt protestelor. Este vorba despre Victor Athanasie Stănculescu, Ștefan Gușă, Constantin Nuță, Mihai Chițac și Ion Coman. Avionul generalilor a decolat la ora 14.30, ora la care Ceaușescu îi ceruse deja ministrului Apărării Vasile Milea să deschidă focul la Timișoara.

Gușă a fost trimis că organizator militar al operațiunii. Coman a răspuns de activiștii de partid și a ținut legătura cu întreprinderile. Nuță și Chițac au coordonat împreună forțele de miliție. Stănculescu a ținut legătura direct cu ministrul apărării, Vasile Milea.

Cei cinci generali au aterizat la Timișoara la ora 16.45. În oraș, tancurile și TAB-urile erau pe străzi. Se auzeau focuri de armă.

Ordinul lui Ceaușescu s-a aplicat ferm: militarii și milițienii au tras în demonstranți. Pe străzile Timișoarei au fost aduse trupe impresionante din Arad, Lipova, Lugoj și Buziaș, care s-au alăturat la cele existente în Timișoara. În centrul orașului, a fost rănit Traian Orban.

Spre seară a avut loc o operațiune de recuperare a unor tancuri pe Calea Girocului. Acestea fuseseră defectate de manifestanți. Câțiva militari cu grade au deschis focul dintr-un TAB. Mihaela Ferkel împreună cu soțul ei au fost acolo.

„Am văzut că un om a picat pe trotuar, a fost lovit în cap”, își amintește Mihaela.

Omul la care face referire Mihaela Ferkel era Dumitru Jugănaru. Băiețelul sau, pe atunci în vârstă de 13 ani, a asistat neputincios la uciderea tatălui. Mărturia copilului, înregistrată în urmă cu 20 de ani, șochează și azi.

Noaptea de 17 a fost noaptea cea mai lungă. Focurile de armă s-au auzit până tarziu în Piata Libertatii, la Operă, la Podul Decebal, pe Calea Girocului si pe Calea Lipovei.

Dupa Revoluție, Ion Coman a fost condamnat la 25 de ani de închisoare și i s-au retras tresele de general. În ’97, pedeapsa i s-a redus la 15 ani, iar in anul 2000 a fost grațiat prin decret prezidențial. A executat aproximativ trei ani de închisoare. Acum este pensionar și încearcă să-și obtina gradele înapoi.

Victor Athanasie Stanculescu se află in prezent în închisoare. Are de ispasit o pedeapsa de 15 ani. Revolutia de la Timisoara l-a prins in functia de adjunct al ministrului Apararii. Dupa sinuciderea generalului Vasile Milea, Ceausescu l-a numit, exact pe 22 decembrie 1989, ministru al Apararii nationale. O functie pe care a mai detinut-o apoi si in guvernul Roman pentru mai bine de un an.

N.r.: Stănculescu a fost eliberat condiționat la 20 mai 2014, după ispășirea a cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat. În 24 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea lui Victor Stănculescu și a coinculpatului său din proces, Mihai Chițac, cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care au fost condamnați. A murit la 19 iunie 2016, Ghermănești, județul Ilfov.

Traian Orban, rănit pe strazile Timișoarei, se ocupă și astăzi, cu mult suflet, de păstrarea vie a memoriei morților de la Timișoara. Este însa extrem de mâhnit că muzeul pe care-l conduce, Memorialul Revoluției, riscă să fie evacuat din cauza retrocedării clădirii.

Pe Monica Silaghi, tragica întâmplare a maturizat-o înainte de vreme și a transformat-o într-un om de fier. Împreună cu soțul, conduce o mică afacere și încearcă să facă pentru cele mici un viitor mai bun. În rest, nu uită și nu iartă. Și așteaptă răspuns la o întrebare ce pare fără răspuns. Cum a fost posibil că Armata română să tragă în români?

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă