Istoria cozonacului. Unde a apărut prima dată și cum a ajuns să fie cel mai iubit desert românesc

V-ați întrebat vreodată care este povestea din spatele acestui desert delicios? I

Istoria cozonacului în România

Cozonacul a fost, este și va rămâne prăjitura emblematică de pe mesele românilor, mai ales în preajma sărbătorilor importante de peste an. Mireasma sa dulce și aromată, care umple casele atunci când este scos proaspăt din cuptor, anunță apropierea unei mari sărbători de generații întregi.

De-a lungul timpului au apărut sute de rețete de cozonac, fiecare cu arome distincte și ingrediente alese pe gustul fiecăruia. În mod tradițional, însă, rețeta cozonacului se transmite din generație în generație. În multe familii, aceasta este moștenită de la mamă, care a primit-o de la bunica, iar bunica de la străbunică, păstrând vie o veritabilă istorie culinară.

Românii cred cu tărie că acest desert ne aparține, fiind considerat o invenție autohtonă. Totuși, descoperirile arheologice ne arată că „strămoșii” cozonacului existau încă din Antichitate. În Egiptul Antic, oamenii preparau mai multe feluri de pâine dospită, îndulcită cu miere, iar grecii au adăugat nuci și miere acestei rețete. Romanii, cunoscuți pentru creativitatea lor culinară, au preluat arta preparării pâinii dospite, îmbogățind rețeta cu ouă, unt, nuci, alune, miere și fructe uscate.

Citește și

Babka este vedeta meselor de Paște de anul acesta. Desertul spectaculos a luat locul cozonacului tradițional

Atât de apreciate erau aceste preparate încât, în vremurile străvechi, erau oferite zeilor ca ofrande. De-a lungul secolelor, rețetele au fost „împrumutate” și adaptate de diverse popoare, fiecare adăugându-și propria amprentă.

Astăzi, cozonacul este prezent pe mesele multor popoare, sub diverse denumiri, forme și arome, fiecare națiune considerându-l parte din propria tradiție. Cu toate acestea, dacă privim ingredientele folosite în prezent, am putea spune că este un desert internațional. Cacaua provine din Africa, rahatul este tradițional turcesc, esențele de rom au origini în Indiile de Vest, portocalele sunt aduse din Grecia, iar lista poate continua.

Cu toate influențele internaționale, noi, românii, ne revendicăm cozonacul ca fiind parte din identitatea noastră culinară. Păstrăm cu mândrie tradițiile strămoșilor, rețetele lor și modul în care au desăvârșit acest desert, făcând din cozonac un motiv de mândrie națională, prezent la fiecare sărbătoare importantă, conform orient-bazar.ro.

Tipuri de cozonacuri populare

Cozonacul românesc, deși are la bază o rețetă tradițională, se prezintă într-o varietate surprinzătoare de forme și arome. De la clasicul cozonac cu nucă, la cel cu mac, rahat sau ciocolată, fiecare regiune a țării are propriile sale preferințe și secrete culinare.

· Cozonacul cu nucă: Este, probabil, cel mai iubit și mai răspândit tip de cozonac. Umplutura bogată în nucă măcinată, stafide și zahăr vanilat, alături de aroma fină de coajă de lămâie sau portocală, îl transformă într-un adevărat deliciu.

· Cozonacul cu mac: O alternativă delicioasă la cozonacul cu nucă, umplutura de mac măcinat, amestecat cu zahăr și esență de rom, oferă o aromă distinctă și o textură fină.

· Cozonacul cu rahat: Acest cozonac este o explozie de arome și culori, datorită bucățelelor de rahat colorat încorporate în aluatul pufos. 

· Cozonacul cu ciocolată: O variantă mai modernă a cozonacului tradițional, cu o umplutură generoasă de ciocolată, satisface pofta de dulce a oricărui iubitor de ciocolată.

· Cozonacul moldovenesc: Specific zonei Moldovei, acest cozonac se remarcă prin aluatul său extrem de pufos și prin umplutura bogată în nucă, stafide și rahat. Se spune că secretul stă în frământarea îndelungată a aluatului, uneori chiar și câteva ore.

· Cozonacul ardelenesc: Cunoscut și sub numele de cozonac secuiesc, se diferențiază prin forma sa rotundă și prin faptul că este copt într-o tavă specială, numită "tăpșan". Umplutura poate fi variată, de la nucă și mac, la brânză dulce sau prune uscate.

· Cozonacul bucovinean: Acest cozonac se remarcă prin aluatul său fraged și aromat, obținut prin adăugarea de smântână și untură. Umplutura tradițională este cu nucă, stafide și coajă de portocală confiată.

Când mănâncă românii cozonac și de ce

Cozonacul, o emblemă a bucătăriei românești, depășește cu mult statutul de simplu desert. Prezența sa constantă pe mesele festive și la evenimentele importante din viața românilor îl transformă într-un simbol al bucuriei, ospitalității și belșugului, încărcat de semnificații și tradiții. Deși îl savurăm cu plăcere în orice moment al anului, există anumite ocazii speciale când aroma sa îmbietoare și gustul său inconfundabil devin aproape indispensabile.

Crăciunul, cu atmosfera sa caldă și magică, nu ar fi complet fără cozonacul pufos și aromat, ce tronează alături de alte delicii tradiționale pe masa festivă. Pe lângă gustul său desăvârșit, cozonacul de Crăciun are și o semnificație aparte, forma sa rotundă simbolizând soarele și renașterea, aducând un mesaj de speranță și lumină în perioada solstițiului de iarnă. La fel de important este și cozonacul de Paște, ce marchează Învierea și bucuria, fiind nelipsit de pe masa pascală. Gospodinele se întrec în a pregăti diverse tipuri de cozonac, cu umpluturi variate, pentru a-și întâmpina oaspeții cu o explozie de arome și culori.

Totuși, cozonacul nu este prezent doar la sărbătorile religioase. El însoțește și momentele importante din viață, precum nunțile și botezurile, unde este oferit ca simbol al prosperității și al norocului pentru miri sau pentru noul născut. În unele regiuni, există chiar obiceiul ca nașii să dăruiască cozonaci invitaților la nuntă, ca semn de mulțumire pentru prezența lor.

Rețetă tradițională cozonac cu nucă

Ingrediente:

Pentru aluat:

• 1 kg făină superioară 000 pentru cozonac
• 50 g drojdie proaspătă
• 500 ml lapte
• 100 g unt (la temperatura camerei)
• 250 g zahăr
• 5 gălbenușuri
• 1 linguriță sare
• coaja rasă de la o lămâie
• coaja rasă de la o portocală
• 2 plicuri de zahăr vanilat

Pentru umplutură:

• 250 g miez de nucă măcinată
• 5 albușuri
• 100 g zahăr
• 2 linguri de cacao
• 1 praf de sare
• esență de rom

Pentru uns cozonacii:

• 1 ou
• 1 linguriță de zahăr

Mod de preparare:

Încălzește laptele în oală, adăugând coajă rasă de lămâie, portocală și zahăr vanilat. Amestecă bine aromele. Bate gălbenușurile cu 250 g zahăr până când acesta se dizolvă complet.

Prepară maiaua combinând drojdia cu o linguriță de zahăr, 3 linguri de lapte călduț și o lingură de făină. Lasă amestecul să dospească 15 minute.

Pune făina într-un vas mare, creează un spațiu în mijloc și toarnă maiaua. După dospire, adaugă laptele aromat și amestecul de gălbenușuri. Frământă aluatul timp de 30 de minute, apoi lasă-l la dospit într-un loc cald, timp de o oră.

Pentru umplutură: Bate albușurile spumă cu un praf de sare, apoi încorporează 100 g zahăr treptat. Adaugă nuca măcinată, cacao și esența de rom. Omogenizează compoziția.

Împarte aluatul în 4 bucăți, întinde-le pe blatul presărat cu făină, adaugă umplutura și rulează. Pregătește formele de cozonac cu ulei și hârtie de copt. Pune rulourile, lasă-le la dospit, apoi unge-le cu ou bătut și zahăr.

Coace cozonacii în cuptorul preîncălzit, timp de aproximativ o oră. Testează cu o scobitoare pentru a verifica dacă sunt copți.

Sfaturi utile pentru a obține cel mai bun cozonac

· Cerne făina de minimum trei ori, cu câteva ore înainte de preparare.

· Scoate untul de la rece cu cel puțin o oră înainte de a-l folosi.

· Aluatul de cozonac se lasă la dospit într-un loc foarte călduros.

· După ce ai băgat cozonacii la cuptor, nu deschide ușa acestuia în primele 20 de minute.

Articol recomandat de sport.ro

Decizia luată de Jordan Chiles după ce a pierdut medalia de bronz în fața Anei Bărbosu