Tânărul comediant care umple cinematografele din România. Cum a devenit Mircea Bravo un fenomen în peisajul artistic
Mircea Bravo, așa cum îl știe toată lumea, ne arată cum umorul și creativitatea transformă visele mici în fenomene mari.
De la farse pe internet la cinematografe pline, Mircea și Bunica, tanti Lenuța din Chinteni, ne reamintesc că autenticitatea cucerește orice inimă.
Mircea Popa, cunoscut ca Mircea Bravo, este un fenomen în peisajul artistic românesc.
Mircea Bravo: „A rămas brand, era ușor. Ușor recognoscibil, două silabe și internațional.”
Plecat din Beclean, Bistrița, acest tânăr comediant reușește astăzi să umple cinematografele, devenind o voce importantă pentru umorul fabricat în România.
A ajuns la facultate la Cluj, unde a făcut dreptul.
Mircea Bravo: „Era la modă unu la mână și doi la mână, nu te obliga tare, ca să zic medicina, medicina erai blocat acolo pe direcția respectivă sau politehnică, dreptul să mai dea care oarecare libertate ulterior și să te mai… nu știu, răzgândești să faci o altă chestie.”
Deși drumul său părea să fie spre magistratură, Mircea a picat INM-ul și baroul, iar decizia de a renunța la drept a fost una eliberatoare.
Mircea Bravo: „Am avut în momentul respectiv finanțarea de la părinți, că în timpul ăsta am crescut, am trăit pe banii lor și am avut vreo șase luni în care am stat pe zacuscă și da, prea am cum puteam și m-am hotărât că vreau să apuc să fac clipuri pe internet. Atunci internetul nu prea era, nu credea nimeni content în România, 2013.”
Mircea a ales să creeze conținut, apelând la imaginație și autoironie. Așa au început glumele pe străzile din Cluj.
Mircea Bravo: „Prostesc într-un mod, nu știu, organizat, adică să trăiesc din asta. Îmi plăcea să mă prostesc, îmi plăcea să mint. Cum, adică, niște mari posedarje, îmi plăcea să vin și am început chestia asta. Modul patologic: știu că știi, știi, când ieși cu un prieten și zici: ‘Bă, ai văzut ce m-am întâlnit aseară cu ăsta, cum îl cheamă, cu domnul ministru al…?’ Nu știu ce, dezvoltă o întreagă teorie despre nimic, care nu face niciun profit, niciun avantaj, dar îți place să minți și-l țin povestea respectivă.”
Singurul copil la părinți, dar și singurul nepot la bunici, băiatul absolvent de drept s-a remarcat cu glume pe internet.
Ioan Popa, tatăl: „Nici prin gând nu mi-ar fi trecut așa ceva… Profesor de matematică. Știam poate să facă lucruri mari, așa mă gândeam, eu știam de la ea. Era o variantă.”
Tatăl a lucrat în fabrică și din anii '90 și-a deschis o mică tipografie locală, iar mama este medic de familie, cunoscută în urbe.
Mama: „Vă dați seama că nu a fost simplu. Ăăă, nu țin minte că la prima, deci. Iau când am văzut-o în satul lui Dezmoștenesc, dar nu știu de ce dezmoșteni. Și la un moment dat era cu pas. Acum hai să ne poarte și, bineînțeles, că după ce termina programul. Poate că nu discut anumite probleme despre chestiile astea, deși vedeau. Mă uit la față. Era OK.”
Tatăl: „Bine, eu am zis întotdeauna că e foarte important să facă ce vrea, pentru că e foarte greu să faci o meserie care nu-ți place. A lucrat în fabrică la… S-a apucat el să facă, era o meserie. Fabrica asta e sigur. Păi cred că atunci, la vremea aceea, nu numai eu și 99% din buget, și imaginează-ți că poate exista o meserie, dar vorbim de 2014. Bine, între timp, totul e ok, foarte mândru că e prima dată când îi spun asta.”
Și în timp ce foștii lui colegi din Beclean începeau cariere profesionale serioase, Mircea făcea farse pe străzile Clujului.
Mama: „Vă dați seama că era foarte greu și să vină acasă, pentru că lua soțul. După aia luam eu și era discuții, da, și la un moment dat erau în bucătărie, erau la masă. Și la care vine soțul la mine, zicea: ‘Eu nu mai rezist, du-te și vorbește tu cu el.’ Tu îl întrebi ce vrea să facă, că el vrea să devină vedetă. Contează mult pentru niște părinți, mai ales într-un oraș mic. Mai face cineva? Se poate face dacă nu prea făcea nimic altceva pentru el. Greu să creadă că se poate face ceva, n-au încredere în tine, se dezvoltă când nu cred, alții în tine devine încredere în tine.”
Părinții au luat o hotărâre drastică pentru a-l determina pe Mircea să intre în „câmpul muncii”.
Mama: „OK, poate să facă ce vrea, dar pe banii lui, pentru că nu vă dați seama cum explica… Nu știam, am fost, v-am zis că au fost mai drastică și mai dură și am vorbit cu toți din parc. I-am zis: nimeni niciun ban când vine acasă nu primește bani de motorină dus-întors. Mașina în Cluj. Vă dați seama că stătea și primea de mâncare și mai vrea să vină. Ok, și a fost o perioadă grea, cum am zis, dacă își dorește ceva cu adevărat. Orice face pe… lui, deci până la urmă a fost pe muzica ta și nu trebuie să… În perioada asta, vă dați seama că unicul copil doare inima că certați, adică o simplă tensiune, da, erau… trebuie, adică nu se discuta lucrurile pe față. Era acolo o răceală așa.”
Cel care a avut încredere de la început a fost Cristi, prieten din copilărie; acesta i-a fost de la început cameraman și regizor, dar și sponsor.
Cristi Ilișuan: „Am convenit cu Mircea că din banii pe care îi luam eu în televiziune să-i dau lui o parte. Efectiv îi plăteam din salariul meu cumva și nu știam că banii se vor întoarce într-un anumit moment înapoi. Și am vorbit și cu sute. Da, da. Da, da, da, numai că eu mă gândeam la… adică, bă, oamenii au tot felul de pasiuni în viață, da, adică unii se duc pe munte, alții fac, nu știu, skydiving și încă o sumă de bani. Mă duc sau ce pasiuni, adică asta cumva să lucrezi cu prietenul său cel mai bun la niște chestii la care te distrezi, o pasiune. Până la urmă, știu, e o chestie faină, adică putem să mergem la pescuit împreună sau altceva la păcănele.”
Cristi Ilișuan: „Adevărul e că ziua în care m-am căsătorit, în ziua aia, nu… Mircea a venit și mi-a zis: ‘Uite, ăștia-s banii pe care i-ai dat cât timp, doi ani de zile, un an și jumătate, așa, nu știați banii, mulțumesc frumos.’ A fost momentul exact la nuntă, mi-a dat. Și cu banii ăia am plătit formația.”
Și, cu timpul, glumele au început să devină un lucru serios.
Un personaj cheie în povestea lui Mircea este bunica, tanti Lenuța din Chinteni.
La bunica, în bucătărie, este o adunare cu călugări veniți s-o vadă înainte de postul Crăciunului.
Miroase a cârnați, dar Mircea nu e așa carnivor.
Mircea Bravo: „În sfârșit ne înțelegem, și noi tot timpul am fost criticat pentru orice masă fără carne. Era gen capăt de lume.”
Tanti Lenuța: „Auzi, nu te supăra, și nu-ți omorâ mie, nu? Asta e nepotul meu – adoptat. Nu-i chiar adoptat, că integrat! Hai să încercăm să iasă, dacă nu, nu-i nicio supărare. Și bărbatul meu… Doamne, iartă, văzut ce n-au. Mă întreb oare ce putea începe cu copilul acesta? E treaba ta. Chiar băgat în joc, joacă, dar nu știm ce rol are, ce vrea să facă. Într-un târziu am aflat câte trăznăi a făcut el.”
Bunica a devenit personaj indispensabil în echipa lui Mircea Bravo și, cu energia ei pozitivă, a cucerit România.
Mircea Bravo: „Am fost în turneu în ziua a cincea. Nu mai puteam, am ajuns de la cine, m-am dus să mă culc la hotel și numai aud cum tanti Lenuța era la bar cu colaboratorii mei, cu hello de-a și urla pe acolo, și am în pătuț acolo. Sunt la furat asta și acolo la povești, la caterincă, se lega de barman. A stat trei zile acolo. Și se vede că într-adevăr își ia energia de la oameni.”
Glumele spuse cu accent ardelenesc au depășit granițele Clujului.
Astăzi, români din toate colțurile țării, dar și ale lumii, se bucură și se amuză copios la apariția bunicii. Și da, din casa-bucătăria din Chinteni nu poți pleca nemulțumit.
Mircea Bravo: „Am avut surpriza să vedem că foarte mulți oameni vor să vină să vadă și oamenii au apreciat, chiar dacă are stângăcii, filmul de natură tehnică poate de natură de… Scenariu de joc actoricesc, habar n-am de lege. Dar oamenii au apreciat. Autenticitatea noastră și, cum să zic, onestitatea? Adică noi am zis: băgați la filmul nostru, filmul nostru, un film de comedie.”
Și au ajuns deja la patru filme care se bucură de succes în cinematografe. Colegi și colaboratori în producție au venit, și actori cunoscuți din Cluj.
Bob Rădulescu: „OK, Mircea, la momentul ăsta e un fenomen, pentru că face lucrul ăsta la nivel național și pentru că și-a pus ambiția după ani de zile de clipuri de succes și cu bunica. Știe toată planeta asta de români în orice țară a lumii. Dacă ești român, nu știi pe bunica, pe tanti Lenuța.”
Tibi Codorean: „Mircea e unul din cei mai buni funcționari publici ai României. Pentru că de când face el, ce face, cam tot ce face e pentru public. Și face în așa fel încât să funcționeze din ce în ce mai bine pentru cât mai mult public, deci comediant în slujba cetățeanului.”
Adrian Cucu: „Asta cred că e unul care a zis: ‘Bă, dar de ce trebuie să fac acolo, la București? Noi nu putem face și aici, n-avem și noi oameni, avem și noi glume.’ Și într-o zi a venit la mine și a zis: ‘Uite, bă, vrem să încercăm asta și cu profesioniști. Te bagi?’ Și am zis: ‘Băi, stai să mă gândesc,’ da, m-am gândit foarte puțin. Având un salariu foarte mic, făcând teatru de 100 de ani, dar necunoscându-mă nimeni, și am zis: ‘Bă, trebuie să încercăm și chestii adiacente meseriei de actor, actor nu poate film, actor de teatru, hai să facem, dacă se poate, un pic de umor pe net, un pic de fir de… de la un pic de reclamă, că tot meseria ta.’”
Cătălin Herlo: „Uite definiția omului care arată că se poate și la noi. Da, un muncitor care, mă rog, și-a văzut visul cu ochii.”
Deși joacă în sketchuri și filme cu actrițe, soția în viața lui este Georgiana. Dincolo de carieră, Mircea este și un familist.
Cătălin Herlo: „Din nou, nu mi se pare ceva atât de dificil de navigat. De artiști Cluj își permite luxul ăsta.”
Filmul „Nunta pe bani” a coincis cu nunta lor.
Georgiana Popa: „Mi se pare că, într-adevăr, lucruri care au fost preluate, nu știu… cutume sau tot felul de îmbârligături din astea care se pot întâmpla la nunți, pe care le-am aflat, nu neapărat din… De la nunta noastră, că așa s-au întâmplat, și discutând cu oameni care fac nunți, ne-a mai povestit tot felul de lumea aia. Am intrat în lumea… așa am aflat cum să facem, ce hal povestit cu furnizori de lumea întreagă, industrie și n-au fost un potențial pentru a face un film apărut în imaginar înainte de nunta noastră, dar a fost filmată nunta din film după. La cam o lună și jumătate. Prea mult, nu prea multe nunți așa într-o singură familie.”
Georgiana Popa a cochetat și ea cu actoria, așa s-au și cunoscut, pe când făcea un curs de teatru cu una dintre colegele din film. Dar ea a preferat să rămână la litere.
Georgiana Popa: „Multe lucruri mă inspiră cumva, cu cât libertate făcea, că el nu făcea niciun rău nimănui. Până la urmă se exprima într-un mod în care voia să rupă niște bariere. Și de ce preia supa persoană și de percepția celorlalți.”
Am încercat să căutăm noi subiecte din viața lui Mircea pentru filme.
Georgiana Popa: „Consider că trebuie să existe o aplicabilitate a fizicii, și el poate să pună mâna pe o chestie și să nu-și dea seama ce direcție se duce, atât de neîndemânatic, și da, poate să fie o chestie așa, în viața de zi cu zi.”
Familia lor este acum completată de Mira, noua lor vedetă.
Cea mai recentă producție Bravo Films – „Vecina” – este filmul românesc cu cele mai multe intrări în cinema în anul 2025.
Mircea este dovada că visurile mari pot porni din cele mai simple locuri, de la farse pe străzile Clujului la filme gustate în cinematografe din toată țara.
A demonstrat că autenticitatea și perseverența sunt cheia succesului.
Un ardelean cu mult umor, dar și determinare, care reamintește tuturor că, indiferent de unde pornești, cu muncă și pasiune, poți cuceri lumea.
Echipa Bravo: „La mulți ani, România! La mulți ani, PRO TV! Să vă iubiți vecinii!”
