Metoda inedită prin care o profesoară a inspirat mii de elevi să se apuce de citit

Carmen Ion conduce o generație de copii spre plăcerea cititului. Ca să convingă elevii să citască, le-a propus să facă booktrailere, folosind astfel tehnologia de care sunt legați toată ziua. Așa s-a născut festivalul Boovie, unde anul acesta s-au înscris peste 1.000 de elevi din toată țara, iar câștigătorii și-au văzut proiectate creațiile la TIFF.

Într-un parc de lângă Liceul Pedagogic din Focşani e agitaţie mare. Un grup de tineri se joacă. Au o cameră în mână şi se cred actori şi regizori. De fapt, chiar sunt.

Carmen Ion este autoarea unei idei care a animat mii de copii din toată România. O idee născută din reacţia copiilor la întrebarea: îţi place să citeşti?

Carmen Ion: Mai citeau, dar oftau: 'Trebuie? Cât e de mare cartea?. Hai să facem ceva contructiv cu telefoanele. Vă propun așa: hai să citiți nişte cărţi, le alegem împreună şi facem trailere după cărţile respective. Nu ştiau nici ei, nici eu.

Citește și

Medicul care a salvat zeci de copii, luptând cu indolența autorităților

De ce Rusia va pierde în războiul din Ucraina. Un expert chinez în geopolitică explică care sunt cei patru factori principali

Aşa s-a născut în urmă cu cinci ani Boovie, un joc în care copiilor li se dădea o carte pe care ar fi trebuit să o promoveze altor copii printr-un trailer.

Carmen Ion: Citiţi careta, vă imaginaţi cum ar arăta filmul şi apoi faceţi un trailer, care nu e decât în capul vostru. Au început să clipocească, au fost interesaţi, i-am văzut privindu-mă cu interes, ajusesem în interesul lor. I-a angajat şi împărţirea în echipă, ideea de a merge singuri în zone.

Iată-i aşadar în parcul de lângă liceul pedagogc din Focşani unde învaţa şi unde Carmen Ion e profesoară de 23 de ani.

Ideea a prins atât de bine încât în anul următor a organizat un mic festival, la care a invitat să se înscrie şi copii liceelor din judeţ. Înainte de competiţie s-au adunat într-o sală a liceului ca să pună la punct ultimele detalii organizatorice. O tânără profesoara de la un liceu tehnologic spune, mândră, că elevii de la profesională şi-au dorit să intre în concurs.

Profesoară: Cei de la profesională, pe care i-ați văzut, n-au citit nimic până acum şi pe asta au citit-o în totalitate. Nu toţi. Ei sunt de la profesională, nu dau BAC, nu dau nimic şi cu toate astea s-au implicat şi au vrut.

Mai erau doar câteva săptămâni până la concursul la care au fost înscrise peste 100 de trailere.

Reporter: Ce carte?
Elevă: Băiatul Echo.
Reporter: Aţi scris scenariul?
Elevă: Da!

Elevă: Eu mă ocup de costume și ea de indicaţii.
Reporter: Ce roluri?
Elevă: Toţi stau în bănci şi ţin un pahar cu apă în mână.

Elev: Ne-am plănuit 11 scene şi mai avem cinci scene de filmat. Trebuie să predăm filmul până pe 12 mai.

Tot zumzetul sălii e de fapt muzica de fundal a unui proiect care s-a născut dintr-o nevoie. Aceea de a se apropia de copii. De a înţelege ce vor ei de la şcoală. Cum le-ar plăcea să înveţe. Iar ca să aibă răspunsuri, Carmen a făcut un curs de coaching pe banii ei.

Carmen Ion: Am simţit nevoia să-l fac. Sună ca şi cum m-aş lăuda. Sunt foarte multe probleme ale elevilor, au foarte multe probleme. Au fost sancţionaţi tot timpul şi atunci şi-au reprimat tendinţa de a se manifa şi au răspuns conform asteptarilor. Un soi de dresaj parental și social, care sunt convisă că pe mulți părinți și profesori îi face fericiți. Dar apoi, când elevii termină liceul și intră la facultate, mulți dintre ei clachează, nu fac față.

A înţeles că trebuie să introducă tehnologia în procesul de învăţământ. Aşa a tras cartea câştigătoare. Telefoanele care îi acaparează zi de zi au devenit instrumente pentru studiu. Boovie a căpătat o asemenea amploare încât anul acesta a devenit festival naţional, la care s-au înscris 1.100 de elevi, veniţi din 76 de școli din toată ţara şi Republica Moldova. Cele mai bune trailere din cele 100 înscrise au fost premiate, iar copiii au avut bucuria de a-şi vedea creaţiile proiectate la TIFF.

La ora ei, elevii stau pe jos, înconjuraţi de păpuşi de pluș care înfăţişează personajele romanului "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", a lui Camil Petrescu.

Carmen Ion: Aţi văzut: - 'Ai încredere în tine?' -'Nu!'. Lipsa curajului de a spune ce cred. Am o clasă la care chiar vă invit să intraţi, pentru că foarte greu vorbesc şi sunt extrem de inteligenţi. În text se exprimă, am vorbit cu câţiva dintre ei.

Elevilor de a 12-a le-a cerut să ilustreze cu fotografii scene din cartea "Sunt o babă comunistă", a lui Dan Lungu. Cu această clasă a început proiectul boovie. Ei au dat lumii primul booktrailer.

Elev: Eu şi Marian, noi venim de la ţară. Noi n-am avut niciodată abordarea asta în clasa a IX-a. A fost prima dată când profesorii ne-au cerut iniţiativă, nu să învăţăm mecanic ceva.

Elev: Abordarea doamnei diriginte m-a îndrumat să-mi aleg o viitoare meserie.

Stilul dinamic de predare s-a răspândit şi la alţi colegi care azi sunt într-un permanent dialog cu copiii.

Diana Burlacu, colega lui Carmen: Mă obligă să fiu şi eu altfel, să mă apropii şi eu un pic de ea.

Unii dintre profesori au devenit voluntari la festivalu Boovie.

Marina Vasilov, profesoară: Cred că n-am văzut niciodată atât implicare şi dorinţă ca lucrurile să fie bine. Încă de la începutul anului scoalar au venit la mine să mă întrebe când mai facem Boovie, pentru ei e un mod prin care îşi pot aduce contribuţia.

Dincolo de orice, Carmen e mentor pentru copiii din clasele la care predă. E omul la care vin să se plângă, să râdă, să ceară sfaturi. Nu se tem să greşească, iar ea are răbdare să-i asculte până la sfârşit.

Elev: Eu o consider mai mult ca o colegă, decât ca pe o profesoară.
Elevă: E de acord cu noi, sau ne învață să ne fie mai bine. Comunicăm mult mai bine la ora ei.

Carmen Ion: E viaţă aici, procesul de educaţie cred că trebuie legat de viaţă până la urmă. E o curgere continuă. Cum poţi să-ţi iei catalogul şi cum faci cu creierul, pentru că e o neîmplinire acolo, e vorba de nişte copii pentru care trebuie să faci ceva. Trebuie să le dai un pic din sufletul tău, să vadă că-ţi pasă, dar ca să vadă trebuie să-ţi şi pese.

Carmen e ca un vulcan. E într-o permanentă mişcare, iar asta îi dă şi un singur regret, care e legat de fiica ei, Maria.

Carmen Ion: Cred că i-am dat mai puţin timp decât aş fi putut, decât ar fi trebuit să facă o mamă.

Dar fiica îi şterge orice urmă de îngrijorare. A terminat filologia, ca mama ei şi lucrează la o agenţie de publicitate în Bucureşti.

Maria Ion, fiica lui Carmen: E considerată un om cool. Nu e considerată profesor, e considerată ca un om şi atât. Ca un prieten. Sunt cea mai mândră.

Reporter: Pe cine aţi dorit să faceţi mândru?
Carmen Ion: Pe mama mea, cred că mama mi-a dat tot ce-ţi poate da un om: credinţa în tine.

Mamei îi datorează totul pentru că deşi în copilăria îi atrăgea atenţia că-şi strica ochii pentru că citese prea mult, când a crescut cu mama s-a dus la facultate să se înscrie la filologie. Mama e omul la care se întoarce de câte ori are întrebări.

Iar mama o aşteaptă la geam în fiecare zi. E mândră că fiica ei e autoarea unui fenomen naţional.

Maria Ion, mama lui Carmen: Faptul că a depăşit limita pe România la fapte, la învățat, la vorbit, este ceva care nu-ţi vine să crezi.

Regizorul trailerului "Vara în care mama a avut ochi verzi", marele câştigător de anul acesta, a plecat la studii în străinătate. Joaca din liceu va deveni meserie.

AFLĂ CUM POŢI SUSŢINE PROIECTUL PE WWW.BOOVIE.RO.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Zinedine Zidane revine! S-a înțeles cu noua sa echipă