Bibliotecarul din Petrosani care a traversat inot Canalul Manecii. "Cand vedeam drapelul Romaniei, imi dadea putere"

 62 de kilometri parcursi in aproape 18 ore. Avram si-a dedicat reusita si banii pentru a ajuta statul roman sa achizitioneze "Cumintenia pamantului". Acum, Avram isi vedem mai departe de antrenamente in apele inghetate din jurul Petrosaniului, si pregateste noi surprize.

O dupa amiaza de toamna tarzie. Pe lacul Stiurt, asezat mai sus de Petrosani, ploua mocaneste. Cu punga in mana si latrat de totii cainii de pe ulita, Avram Iancu isi vede de drum si de ganduri. O rutina pe care de ani o urmeaza cu sfintenie in fiecare zi. Aici se antreneaza si in acest loc a petrecut mii de ore in apa rece, aproape inghetata.

“Nimic maret nu se realizeaza usor. Trebuie depusa munca, sacrificii, insistenta”, spune Avram Iancu. Are 40 de ani. O familie, un job. Le lasa pe toate in fiecare zi pentru a realiza ceva maret, asa cum ii place sa spuna.

Citește și

4 incercari si 18 ore de inot: Avram Iancu a devenit primul roman care traverseaza Canalul Manecii fara costum de neopren

Desi apa are 5-6 grade, inoata pana la inceputul verii. Cand apa sare de 17 grade se muta pe raurile din jur, in cautarea apei reci pentru a tine corpul obisnuit cu temperaturile extreme. In aceasta vara, romanul Avram Iancu a reusit sa traverseze Canalul Manecii. L-am intrebat pentru ce tot acest chin? Cu pielea de gaina si descult in noroi vorbeste despre identitate nationala si patriotism.

“Cand s-a nascut ideea traversarii Canalului Manecii am facut-o dintr-un pur orgoliu patriotic. Am constat ca niciun roman in istoria traversarilor Canalului nu figura acolo. In conditiile in care peste 60 de tari aveau reprezentanti acolo. Eu nu am putut sa accept lucrul acesta.”

29 august, 2016. Este ziua in care Avram intra in istorie. Se arunca in apele reci ale Canalului Manecii. Dupa 17 ore si 54 de minute si 62 de kilometri parcursi ajunge la mal. Cu lacrimi in ochi, Avram Iancu isi implineste un vis. Este primul roman, nascut si trait in Romania care traverseaza canalul fara costum de protectie. Nu era insa la prima incercare. De trei ori s-a bagat in apele reci ale canalului si a inotat dar din diferite motive a fost intors la mal. In noaptea de 30 august a reusit sa ajunga la tarmul francez.

Avram este bibliotecar in Petrosani. De aici, dintre carti s-a nascut gandul de a traversa canalul.A citit despre istorii ale inotului si despre prima traversare a Canalului. “Un soldat din armata franceza care a preferat in locul deportarii in Anglia sa treaca Canalul Manecii. Prima traversare in 30 de ore. Pe mine pur si simplu m-a fascinat istoria traversarii Canalului Manecii”. Si s-a gandit ca trebuie sa avem si noi romanii un reprezentant pe lista celor care au invins apele.

"E foarte important ca noi sa punem umarul la scoaterea indetitatii nationale. Noi nu trebuie sa fabricam o identitate nationala. Noi avem o identitate nationala. Trebuie doar redescoperim acel ADN romanesc."

Intors in tara, oamenii l-au asteptat cu tricolorul. A fost intampinat ca un erou. A dedicat tot efortul pentru Cumintenia Pamantului, opera lui Brancusi. Cel mai bine a fost primit in casuta pe care o are in Petrosani.

“Daca ar fi sa il caracterizam in 3 cuvinte, ar fi puternic, sufletist si patriot” spune sotia sa.

Tot timpul traversarii, alaturi in barca, i-a stat sotia care ii pregatea mancare la fiecare 30 de minute. “A fost o experienta pe care nu vreau sa o repet. A fost dura. La toti in barca ne-a fost rau. Dar vazandu-l pe el acolo in apa, ca si sotie, il percepeam ca si cum se zbate. In continuu, atatea ore, parea ceva ireal. in momentul in care se apropia masa mi-era teama sa nu fac fata sa fac masa”, spune ea.

Peste tot prin casa sunt diplome si medalii. Avram Iancu face sport de cand se stie. A fost si campion national la Arte Martiale. Cu toate ca ii sta aproape si-l sustine, sotia ar vrea sa se mai linisteasca.

Avram zambeste. Acum se pregateste pentru alte aventuri pe care insa nu vrea sa le dezvaluie. “Aici se face diferenta. Eu cred ca trebuie sa indraznim sa visam si sa indraznim sa credem ca unele lucrui sunt posibile”.

Locuiesc intr-o casa care sta sa cada. In curte de ani buni, Avram a pornit o fundatie pentru o noua locuinta dar nu a mai avut bani sa mearga mai departe. Spera sa reuseasca in primavara. Banii pe care i-a castigat dupa traversarea canalului i-a donat statului pentru a cumpara Cumintenia Pamantului. “E un exercitiu de solidaritate nationala in jurul a ceva romanesc. Si am vrut sa dedic acest efory acestei campanii de strangere de fonduri”, spune el.

De lungul timpului, Avram a sustinut multe cauze in Petrosani. Pentru caminul de batranii "Bunicii Vaii jiului" a inota 12 ore in bazinul din oras, pentru a-i face pe oameni sa stie de acest loc si mai ales sa doneze ceva. De fiecare data cand ajunge aici isi incarca bateriile cu energia pe care acesti oameni i-o transmit. Energie ii da si antrenorul care ii sta alturi de pe vremea cand era copil.

Prima zapada s-a asternut peste Petrosani. Avram isi vede insa de treaba. Urca dealul spre lacul Stiurt. Fetele ii stau aproape. Si-l sustin. Lacul s-a transformat in patinoar, dar asta nu-l impiedica. In timp ce copiii fac ingerasi in zapada, tatal se arunca in apa inghetata.

Tot ce face se bazeaza pe antrenament. Mult antrenament si mai ales pe puterea mintii. Cat timp a stat in Canalul Manecii s-a gandit la familie. Asa si-a tinut mintea ocupata. “Trebuie sa te antrenezi enorm. 95 la suta e mental. Si mentalul cum il tii? Prin tot ce e frumos in viata ta. Prin copiii tai, sotia ta, romanii tai, tara ta. Romani adevarati care te sustin si care fac la ranul lor ceva pentru Romania.”

“Pe catargul barcii flutura frumos drapelul Romaniei. In momentele alea atat de marcat am putut sa fiu. Toata identitea nationala am simtit-o aici, pe umerii mei. Identitatea nationala imi dadea putere. Iar ceea ce am facut eu a adus un plus identitatii nationale. "

In apa rece a Sturtului, Avram Iancu isi vede mai departe de visele lui. Pentru multi, ce face el e nebunie curata. Pentru restul, si mai ales pentru el, miile de ore petrecute in apa si teancurile de medalii sunt o dovada ca reusit sa depaseasca limite la care multi nici nu indraznesc sa se gandeasca si a trezit in noi mandria ca unul de-al nostru e campion. O dovada ca Romania are ce trebuie daca viseaza si munceste.

Articol recomandat de sport.ro

Kosovarii nu au uitat de România! Cum au reacționat după tragerea la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale