Costin Chioreanu și Sofia Sarri lansează ”Afterlife Romance”, un album synth cu accente goth

Albumul este editat de către casa de discuri norvegiană Dark Essence Records și va fi distribuit in România de către Universal Music România.

La acest eveniment se va face audiția materialului și va exista o sesiune de autografe pentru cumpărătorii albumului, disponibil în format CD jewelcase și gatefold vinyl.

Debutul proiectului condus de avangardistul Costin Chioreanu în colaborare cu vocea supranaturală a Sofiei Sarri din Grecia e un exemplu bun de imprevizibilitate. De la prima ascultare, „Afterlife Romance” trimite mintea și ființa către o nostalgie față de un timp care nu a existat niciodată. Produs de creierul Grindhouse Studios din Atena, George Bokos, astfel încât să imite aparent o abordare lo-fi, acest album preia sensibilitatea și ciudățenia coloanelor sonore horror ale anilor ’70 și ’80 și le plasează într-un mediu nou creat, între acea ciudățenie cult și ceva experimente contagioase.

Așa se formează un sentiment bizar de familiaritate în percepția celui care ascultă. În „Afterlife Romance” se crează atmosfera unui timp și o cultură uitate care nu au existat decât în imaginație.

Citește și

Trupa românească de metal Contraband X a lansat albumul ”False healer”. Interviu cu Petre și Octav

Reacția lui Dmitri Medvedev, după atacul ucrainean cu rachete americane ATACMS

Numele lui Costin Chioreanu apare foarte des în acțiunile muzicale. În primul rând, datorită demersurilor grafice pe care le face în principal în zona heavy metal și pe-aproape. Azi poate ilustra coperți de discuri pentru trupe ca Opeth, Ghost, Emperor și altele, iar mâine poate lucra la o reprezentare pentru muzica Lisei Gerard, la un poster pentru Marilyn Manson și așa mai departe. Nu mai este o surpriză că mulți muzicieni se simt foarte confortabil cu expresiile lui, mai ales știind că au de-a face și cu un muzician.

Chioreanu a explorat partea zgomotoasă a underground-ului cu mai multe trupe locale- de la crust punk melodic la black metal și avant-garde. Deși o dată la ceva vreme folosește și vocea ca să exprime chinuri ale necunoscutului, instrumentul principal rămâne o chitară conectată la o varietate de pedale, astfel încât să scoată sunete pe care nu le-ai mai auzit.

Rune Eriksen de la Aura Noir și Earth Electric a fost în mod evident o inspirație primară pentru el, care a trecut rapid de la idol la prieten și colaborator. Aplecarea lui Chioreanu către magicul care reiese din atmosferă și către valurile de lumină și întuneric intercalate au fost făcute cunoscute prin câteva proiecte solo, unele dintre ele colaborări cu David Tibet și Attila Csihar.

În timp ce se scufunda într-o crăpătură imensă a afectului, tipic pentru orice artist neliniștit din orice eră cunoscută, conjunctura prin care a întâlnit-o pe Sofia Sarri a apărut natural, așa cum se întâmplă cu cei care se numesc soul mates. Ambii trăiesc în partea estică a Europei, totuși în culturi diferite. Precum Costin, și Sofia a avut un interes către stilul metal și mijloacele avangardei.

E clar că viziunile ei și talentul impresionant nu pot rămâne legate de câteva genuri interconectate. Astfel, a mers mereu mai departe și a înregistrat muzică cu artiști asociați cu mișcările free jazz, improvizație, coruri polifonice, ca să numim câteva exemple.

În cele din urmă a pornit pe un drum solo și în 2017 a lansat albumul „Euphoria”, care a lăsat descoperite câteva vibrații urbane cu trimiteri către ambient, o fragilitate plină totuși de viață, care explodează când te aștepți mai puțin într-o declarație bazată pe dinamica individualității. Muzica grecoacei poate avea multe în comun cu artiști renumiți din trip hop, de exemplu, chiar dacă felul prin care inspectează simțirile în timp ce se concentrează pe mai multe aspecte ale personalității sale nu se poate încadra într-o categorie.

Caracteristicile supranaturale atribuite modului în care Sofia construiește linii de voce se pot pune pe seama locului de origine, insula Creta și edenurile albastre, fluide, înconjurate de munți dezordonați și păduri de cedru.

A petrecut suficient de mult timp sub ape, într-o lume mică, dar imposibil de cuprins, care probabil a contribuit la formarea unicității din vocea ei. Mărcile regionale au un rol important în dezvoltarea artistică a Sofiei având în vedere însușirea pe care o întrebuințează ca să transforme amintiri muzicale în interpretări geniale ale expresiilor contemporane.

Viziunea care a dus la compunerea albumului „Afterlife Romance” a prins viață când Costin se bucura de o seară în nuanțe de apus, într-un cimitir colosal și tulburător, Cimitirul Central din Viena. A simțit atunci că anumite armonii trebuie compuse, fragmente sinistre care să spună povestea a două fantome care se îndrăgostesc într-o noapte după ce ies din morminte, alături de morții vecini. Nu e de mirare că muzica de pe acest album e un memento bun pentru câteva secvențe din coloanele sonore ale lui Fabio Frizzi, pentru că narațiunea care vine cu conceptul materialului face uz de senzații și fiori, scene sinistre, reprezentări suprarealiste și de un ritm imens.

Ritmul este exprimat printr-un mod inedit de a compune tobele, un stil care poate fi detectat mai degrabă în experiențele jazzerilor sălbatici sau a interpreților de blues.

Dacă tot vorbim despre o poveste horror care atrage, iată și spolier-ul: sunetele sintetizatoarelor nu lipsesc de-aici. Totuși, sunetul de ansamblu de pe „Afterlife Romance” generează magnitudinea muzicii de orchestră. Închipuie-ți scena asta: niște morți sunt invocați la un fel de petrecere de modă veche, iar spațiul de desfășurare este cimitirul, văzut ca o grădină de figurile decedate. Acest moment poate explica de ce uneori linia de bas se duce către o structură de synth pop.

De-a lungul albumului, fiecare sunet se topește mai devreme sau mai târziu și așa apare un spectacol aerian, dominat de manevre teatrale. Ceea ce dă strălucire poveștii este chiar intriga, elementul care rupe echilibrul, pus în scenă de „thanatoguarzi”, paza nevăzută care supraveghează cimitirul noaptea, când se întâmplă chestii ciudate. Este o metaforă care descrie trauma și frica inventate de cei care țin doliu și își amintesc imaginea celor care nu mai sunt. Astfel, ritmul se încâlcește, armoniile devin mai sumbre și mai întunecate, fără a fi scăpată din vedere toată melancolia atrasă de anotimpul în care se petrece acțiunea: toamna năucitoare.

În astfel de circumstanțe sonice, execuția Sofiei Sarri apare ca un instrument extraterestru, care dă noi forme muzicii prin trasarea unor direcții spectaculoase la nivelul liniilor de voce.

Unii își pot aminti de senzațiile pe care le lăsa vocea lui Julee Cruise în super-discutatul serial, „Twin Peaks”, alții de echilibrul amețitor dintre naivitate și sapiență creat de Agnes Obel, de progrevisitatea impenetrabilă a lui Björk sau de sensibilitatea fostei vocaliste Hooverphonic, Geike Arnaert. Dar toate aceste referințe nu fac dreptate formei libere adoptate de Sarri în muzica ei, fără ca acest album să fie o excepție. Sigur vei descoperi și alte conexiuni, doar ca să le vezi dizolvându-se în următoarea secundă. „Afterlife Romance” e recunoașterea trecutului muzical drept o chestiune a momentului actual care lasă loc pentru explorarea viitorului.

Mai multe detalii despre lansarea albumului puteți găsi și pe pagina de Facebook a evenimentului. 

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"