În prezent, actrița joacă rolul Magdei Udrea în serialul „Tătuțu”, difuzat pe PRO TV și VOYO, un personaj din universul extins al producției „Clanul”, unde este soția interlopului Bebe Măcelaru.
Pentru o actriță cu un parcurs consistent în registrul comic, trecerea spre un rol dramatic schimbă nu doar ritmul de lucru, ci și raportarea la propriile resurse de joc.
„Rolurile m-au învățat să mă accept mai mult”
Întrebată ce a învățat despre sine din rolurile interpretate de-a lungul carierei, Cătălina Grama vorbește despre o formă de auto-descoperire care vine, paradoxal, din alte identități.
„Rolurile pe care le-am jucat au fost, de multe ori, niște oglinzi în care m-am văzut mai clar decât în viața de zi cu zi. Am învățat că sunt mai vulnerabilă decât credeam, dar și mai puternică. Că pot înțelege emoții foarte diferite de-ale mele și că empatia nu e doar un instrument de actorie, ci o formă reală de a te conecta cu oamenii. Poate cel mai important lucru pe care l-am descoperit este că nu există „alb” sau „negru” în oameni. Personajele m-au învățat să caut mereu nuanțele, să nu judec, să înțeleg contextul și povestea din spatele fiecărui gest.
Și, în mod surprinzător, m-au învățat să mă accept mai mult. Pentru că, jucând atâtea vieți diferite, ajungi să înțelegi că și tu ești, în esență, un amestec de fragilități și forță – și că e perfect așa.”, a spus actrița.
Privind înapoi la drumul ei profesional, actrița spune că nu ar schimba nimic.
Ce i-ar spune Cătălinei de la 20 de ani
Un alt exercițiu de reflecție o duce înapoi la începuturile carierei, într-un moment în care ritmul și așteptările erau cu totul altele. Întrbată ce sfaturi i-ar da Cătălinei de la 20 de ani, actrița cunoscută de public sub numele de scenă Jojo, a mărurisit:
„I-aș spune să nu se grăbească atât de tare. Să aibă mai multă răbdare cu ea și cu drumul ei, pentru că lucrurile care contează cu adevărat nu vin niciodată repede. Să nu mai caute validare în afară, pentru că tot ce are nevoie e deja acolo, în ea. Și să aibă mai mult curaj să spună „nu” atunci când simte că ceva nu i se potrivește, chiar dacă pare o oportunitate bună.
I-aș mai spune să nu se teamă de greșeli, pentru cǎ fiecare o va duce exact unde trebuie. Și, poate cel mai important, să aibă încredere că își va găsi echilibrul între viața profesională și cea personală, chiar dacă, la 20 de ani, pare imposibil.
Și i-aș mai șopti ceva, cu blândețe: să se bucure mai mult de drum. Pentru că nu destinația o va defini, ci felul în care va trăi fiecare etapă până acolo.”