(P) De ce un parfum plăcut reduce stresul, te invită la relaxare și te calmează? Cheia este în creier
Nu dă greș niciodată. Vii acasă după o zi obositoare și, la intrare, simți acel odorizant plăcut pe care l-ai cumpărat ieri.
Deodată te simți deja mai bine. Sau te culci pe acele cearșafuri proaspăt parfumate și simți parcă imediat invitația de a dormi. Într-adevăr, un parfum bun și un miros plăcut te invită la relaxare și îți calmează stresul. Și secretul stă în mesajele care din nasul tău sunt transmise creierului tău.
De-a lungul mileniilor, culturi precum cea chineză și cea egipteană au descoperit puterile calmante ale anumitor mirosuri naturale și curând vindecătorii au început să prescrie uleiuri esențiale parfumate pentru a trata afecțiunile provocate de stres, cum ar fi anxietatea, insomnia sau durerile de cap. Până când ajungem în prezent, în care cunoaștem puterea relaxantă a unui parfum bun și modul în care o disciplină precum aromoterapia își face chiar un titlu de glorie din a trata multe boli.
Un parfum pentru a promova relaxarea
Ce se întâmplă în corp, astfel încât un sentiment de pace și bunăstare să te invadeze atunci când descoperi o aromă bună? Are explicația sa științifică. Se pare că simțul mirosului este activat atunci când moleculele parfumului aderă la receptorii olfactivi speciali din nas. Acești receptori trimit imediat semnale electrice direct la cortexul olfactiv al creierului, care la rândul său comunică cu memoria creierului și centrele de emoție, cum ar fi hipocampul, amigdala și cortexul frontal. Și asta te face să te simți atât de bine și să intri într-o minunată stare de relaxare.
Comunitatea științifică susține acest efect calmant provocat de un miros bun. Un studiu din Japonia a întărit teoria clasică conform căreia unele mirosuri naturale pot acționa ca medicamentele anti-anxietate modificând chimia creierului nostru pentru a imita efectele unor medicamente precum Valium sau diazepam.
Lavanda si iasomia: parfumuri cu rezultate mai mult decat dovedite
Lavanda a acreditat suficient puterea anti-stres în numeroase studii, dar nu este singurul parfum care a fost asociat cu aceiași receptori neuronali ca și medicamentele anti-anxietate puternice. În urmă cu câțiva ani, cercetătorii germani au testat sute de parfumuri, iar marele câștigător al acestui „concurs de mirosuri” a fost iasomia, care a produs un efect la fel de puternic ca somniferele și sedativele.
Lavanda și iasomia sunt marile remedii tradiționale pentru relaxare prin miros, dar multe altele pot împărtăși un mecanism similar nas-creier. Alți compuși care au prezentat efecte anxiolitice promițătoare sunt aroma cojilor de citrice sau mirosul de pin. Investigațiile sunt încă deschise, dar faptul este irefutabil: mirosul bun relaxează și calmează.
Aromaterapia, terapia prin parfum
Aromaterapia, care este utilizarea uleiurilor esențiale în beneficiul sănătății, este străveche. Deși a început ca o tehnică terapeutică în Franța în 1928, originea sa datează de pe vremea faraonilor din Egipt. Când au deschis Mormântul lui Tutankamon, în 1922, au găsit acolo vase de alabastru cu tămâie, plasate acolo din anul 3.000 înainte de Era Creștină.
Aromaterapia este numele dat practicii care folosește uleiuri esențiale în beneficiul sănătății. Uleiurile esențiale se găsesc în plante, nu sunt întreaga plantă, dar au aceleași substanțe organice care o mențin în viață. Aceleași uleiuri intră și în componența parfumurilor.
Uleiurile esențiale acționează prin miros și piele deoarece creierul, sistemul nervos și organele senzoriale sunt derivate din ectoderm, stratul exterior al embrionului, din care derivă și pielea. Această origine comună înseamnă că o conexiune intimă între ele se menține pe tot parcursul vieții.
Aromaterapia este o terapie foarte veche. Aplicarea uleiurilor esențiale din plante a fost practicată încă din zorii omenirii, deși nu așa cum o știm astăzi.
Arderea plantelor a fost o practică primitivă. Fumul purta aroma și uleiurile esențiale volatilizate. De aici, cuvântul parfum: din latină per (prin) și fumun (fum). Vindecarea primitivă s-a bazat pe diferite practici rituale, la fel cum astăzi, tradițiile șamanice consideră că șamanul, medicul tribului, este cel care cunoaște arta vindecării deoarece cunoaște toate ierburile și aplicațiile lor.
De-a lungul veacurilor, de la originea primitivă până la utilizarea actuală, aromele și plantele au însoțit toate civilizațiile.
Este imposibil să se cunoască momentul exact în care plantele au început să fie utilizate în scopuri medicinale. Este foarte probabil ca știința aromelor să-și fi avut originea în primele practici medicale ale popoarelor primitive.
Poate că, atunci când omul a învățat să aprindă focul, fumurile aromate ale anumitor ierburi au fost stimulul inițial pentru a le folosi în gătit. Treptat, este probabil ca senzațiile produse de moleculele aromatice transportate în fum să fi generat atât stări plăcute, cât și amorțeli care ameliorează durerile și alte neplăceri. Egiptenii, cu mult înainte de alte popoare, foloseau esențele plantelor pentru a crea parfumuri, care în ceremoniile lor ocupau un loc proeminent.
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
