Cu un război la graniță, doar 3,21% dintre români au acces la adăposturi antiaeriene. ”Te pui lângă zid și te rogi”
După trei ani de război la graniță și zeci de drone rusești care ne-au traversat teritoriul, statul român a început să-și pună o întrebare: cât de bine își poate apăra cetățenii în cazul unui conflict?
A descoperit că jumatate din adăposturile antiaeriene pe care le avea pe hârtie nu sunt de fapt funcționale, că zeci de ani constructorii au fentat legea și că într-o situație de conflict multe autorități nu știu ce să facă.
Pentru început mergem la Tulcea, să vedem cum trăiesc și cum sunt apărați localnicii care săptămână de săptămână văd, aud și simt suflul exploziilor la doar câteva sute de metri de unde locuiesc.
”O dronă, la 100 de metri de noi. I-au bubuit rusnacii!”.
2 septembrie: armata rusă bombardează portul ucrainian Ismail. Imaginile sunt filmate de pe malul românesc al Dunării.
De mai bine de trei ani, românii care locuiesc în apropierea graniței cu Ucraina asistă aproape săptămânal la astfel de scene de război. Câteodată, deflagrațiile sunt atât de puternice, încât exploziile se văd și se simt până la Tulcea, Galați sau Brăila.
”Mamă! Bă, s-a făcut zi, vere!”.
Războiul de la graniță a adus în discuție în România un subiect demult ignorat. Cât de bine poate statul să-și apere cetățenii în cazul unui conflict armat. Un raport de anul acesta al Curții de Conturi arată că jumătate din adăposturile de protecție civilă din România nu sunt operaționale.
”Tudor Cerneagă, primarul comunei Ceatalchioi: Aici, ferească Dumnezeu de ceva, căminul e reabilitat, ăsta ar fi…
Reporter: Aveți subsol?
Tudor Cerneagă: Nu, te pui după zid și te rogi”.
Tudor Cerneagă este primarul comunei Ceatalchioi din Tulcea. Povestește că localitatea în care au căzut cele mai multe drone rusești de la începutul războiului nu are niciun adăpost subteran. Aici, armata a dislocat soldați și sisteme antiaeriene Gepard. A instalat și două adăposturi temporare în satul Plauru.
Cea mai mare realizare pentru tulcenii afectați de război: Acum au semnal la telefoanele mobile
Pânza de camuflaj care ar trebui să le deghizeze s-a rupt, iar sacii cu pământ care ar trebui să protejeze intrarea în adăpost se dezintegrează la o simplă atingere.
”Tudor Cerneagă, primarul comunei Ceatalchioi: În momentele când dormi mai liniștit, te trezești cu RO-Alert-ul. E un singurul lucru bun acum, că măcar avem semnal la telefon și vine RO-Alert-ul.
Reporter: Până să înceapă războiul n-aveați semnal în comunități?
Tudor Cerneagă: Nu”.
Localnicii povestesc că undele de șoc de la bombardamente sunt atât de puternice încât le afectează casele.
”-Când m-am sculat, ăștia trăgea cu antiaeriana.
- Și dumneavoastră ce ați făcut?
- Am stat pe aici, pe lângă, ce să fac.
- Ia, geamul…
- S-a spart de la suflul exploziei?
- Da.
- Când? În primăvară.
- Vedeți încolo, vedeți, uite”.
Ștefan Ilie este primarul municipiului Tulcea, un oraș cu 65.000 de locuitori. Întreg județul are doar 20 de adăposturi, dintre care doar 3 sunt operaționale.
”Ștefan Ilie, primarul municipiului Tulcea: Alaltăieri a fost alarmă, a fost și focurile au zdruncinat, s-au simțit trepidând blocurile...
Reporter: În Tulcea?
Ștefan Ilie: În Tulcea și s-a auzit până la Babadag. Colegii mei de la primărie, oamenii din oraș, au venit panicați a doua zi”.
Orice stat matur și cu grijă față de cetățeni se pregătește pentru ce-i mai rău, indiferent dacă are sau nu un război la graniță.
Legea protecției civile a fost adoptată în 2005 și prevede că orice construcție nouă cu o suprafață desfășurată mai mare de 600 de metri pătrați, inclusiv blocurile, magazinele, școlile, spitalele sau primăriile ar trebui să aibă un adăpost de protecție civilă.
În 2016, legea a fost modificată, iar obligativitatea a rămas în vigoare doar pentru clădirile cu subsol. Vorbim de un spațiu cu cel puțin o cameră, cu pereți groși din beton, uși metalice etanșe, sisteme de ventilație și filtrare a aerului pentru situații de atac chimic sau biologic, ieșiri de urgență, utilități și toalete.
Chiar și-așa, la cât s-a construit în România în ultimii 20 de ani, trebuia să avem zeci de mii de adăposturi. În realitate, sunt doar 5.000, majoritatea făcute înainte de Revoluție.
La Tulcea, primăria a afla d-abia după ce a început războiul din Ucraina că 10 dintre adăposturi de la subsolurile unor blocuri comuniste îi apartin.
Raluca Doroș lucrează la primărie și se ocupă de adăposturi. Așa arată spațiile primăriei după ce au fost curățate.
”Au mai intrat oamenii străzii, bănuiesc că ei…”.
Adăposturi transformate în boxe pentru murături
De-a lungul anilor, pereții au fost găuriți pentru a trage tot felul de țevi și fire.
”D-asta vă zic că ele n-au fost prevăzute ca adăposturi, pentru că dacă ar fi fost prevăzute ca adăposturi, țevile acestea de apă nu aveau ce căuta pe aici”.
”- Dar aici, ce-i asta, cu "Pericol de moarte"?
- Aici a fost curent.
- Și ăsta nu mai funcționează...
- Cine știe ce o fi înăuntru. Astea sunt tipuri din alea vechi care oricând se poate...un scurtcircuit, cine știe ce se poate întâmpla.
- Doamne ferește!
- Da, deci se poate întâmpla”.
În alt adăpost intrăm într-un labirint întunecat și insalubru în care locatarii au făcut modificări pentru a-și amenaja spații de depozitare.
”-Intrarea în adăpost... aveți cum să intrați?
-Păi nu, asta vă spun.
- Cineva a transformat-o în boxă personală”.
Multe dintre uși, inclusiv cele de la adăpost, sunt încuiate cu lacăt.
Ștefan Ilie, primarul Municipiului Tulcea: ”În inventarul public scrie 10 adăposturi civile, dar ca multe alte bunuri care se află în inventarul public, nimeni nu s-a preocupat de ele”.
Primăria a plătit o firmă specializată pentru un proiect de reabilitare și ca să afle de câți bani au nevoie.
”Ștefan Ilie, primarul Municipiului Tulcea: Din studiul de fezabilitate a ieșit o valoare de aproximativ 10 milioane de lei, adică 2 milioane de euro, pentru a le reabilita și a fi conforme.
- Și de ce nu investiți?
- Pentru că nu avem bani.
- Deci în iunie ați cerut 2 milioane de euro de la fondul de rezervă al Guvernului, răspunsul...
- Răspunsul l-am primit acum 2 zile, că nu”.
După ce a început războiul din Ucraina, Curtea de Conturi și Inspectoratul pentru Situații de Urgentă a început să inventarieze adăposturile din toată țara și starea în care se află.
Csongor Attila Dezso, consilier de conturi: ”Conform constatării noastre, doar 3,21% din populație ar putea să intre la un adăpost standard”.
”Reporter: 50% sunt neoperaționale, ce înseamnă asta?
Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență: Înseamnă că n-au fost întreținute, n-au avut în ultima perioadă mentenanță, au mucegai, au infiltrații și așa mai departe”.
Csongor Attila Dezso, consilier de conturi: ”Cam 980.000 de persoane care ar putea să ajungă într-un adăpost. Este foarte puțin. Ar trebui crescut la cel puțin, zic eu, până la 40%”.
Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență: ”Nimeni nu spune că trebuie neapărat adăpost pentru că sigur se va întâmpla ceva. Noi ce spunem este că adăposturile trebuie să existe, pentru că dacă se întâmplă ceva și nu există e problemă. Acest ”dacă” poate fi 0,0001%, dar e un risc. Și e un risc real văzând ce s-a întâmplat. Dacă nu se întâmplă ce s-a întâmplat în jurul nostru recent, poate că nimeni nu se gândea la treaba asta”.
Constructorii români fentează legea pentru a nu realiza și adăposturi antiaeriene la noile blocuri
Am mers pe teren cu doi șefi de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență să vedem cum ar trebui să arate un adăpost.
”-Vom vedea în adăpost că nu avem prea multe instalații.
- De ce?
- Pentru că orice străpungere în structura portantă slăbește capacitatea adăpostului din perspectiva stabilității.
-Deci el trebuie să fie mai mult monobloc. Le identificăm prin aceste uși metalice etanșe cu o grosime între 4 și 8 milimetri în funcție de tipul de ușă”.
Intrăm într-un adăpost proiectat pentru 90 de persoane.
”- Pereții trebuie să aibă grosime de 40 de centimetri minim
- Asta e mai mult decât obișnuit?
- Da”.
Este obligatorie cel puțin o ieșire de salvare, care trebuie să iasă la suprafață la distanță de clădire, astfel încât să nu fie obturată de eventualele dărâmături. Legea prevede un circuit electric dedicat adăpostului și o instalație de filtroventilație dotată cu filtre pentru aer în cazul unui atac chimic sau biologic.
”Pentru că oamenii vor sta aici probabil 2-5-7 ore”.
Așteptarea ar fi ca în Tulcea măcar cele câteva blocuri noi cu multe etaje să aibă astfel de adăposturi.
Andreea Matache, arhitect șef Tulcea: ”Nici n-au avut autorizație de construire. A fost o întreagă... mai bine nu mă întrebați despre asta”.
Andreea Matache este arhitectul șef al orașului. Clădirele au fost avizate înainte de mandatul ei.
”- Sunt niște clădiri înalte, mari, te-ai aștepta să aibă adăposturi antiaeriene, au?
-Nu, din câte știu eu, nu are nicinul”.
Blocurile au parcări subterane, însă în acte parcările apar la demisol, nu la subsol și astfel este ocolită obligația de a construi adăpost.
”- Au parcare subterană.
- Au parcare subterană ca titulatură generală, cum să o numești, ea este o parcare sub nivelul parterului, dar este parțial îngropată, înțelegeți”.
”Daniel Năstase, purtător de cuvânt ISU Tulcea: Proprietarii acestora sau arhitecții au ales să nu construiască subsol de bloc, ci demisol.
- Au parcare, dar este o parcare nu subterană, semisubterană, este un demisol.
- Și atunci nu sunt obligați să mai facă adăpostul.
- Exact. Pentru că legea zice clar: orice construcție care depășește 600 de metri pătrați și are subsol”.
Sursa: Pro TV
Etichete: tulcea, războiul din Ucraina, adapost, apărare antiaeriană,
Dată publicare:
28-09-2025 18:33
