Generalul Bălăceanu: După 3 ani de război, România nu are încă o lege aprobată pentru pregătirea populației în apărare
Generalul în revervă Virgil Bălăceanu afirmă, în legătură cu deficitul de adăposturi civile, că în România nu se abordează nici măcar ca studiu de caz problematica apărării teritoriale.
„Mă surprinde plăcut faptul că, iată, Curtea de Conturi vine în societatea românească - şi au avut nişte sublinieri de luat în seamă şi în urma controlului de la Ministerul Apărării mai ales legat de gradul scăzut de încadrare la MApN - cu prezentarea unei situaţii critice privind volumul de adăpostire pe linie de protecţie civilă. Însă problemele cred că sunt mult mai complexe pentru că în România nu se abordează nici măcar ca studiu de caz, nu pun problema să trecem la măsuri legislative şi, ulterior legislaţiei, la tot ceea ce înseamnă acţiune legată de nevoia unei doctrine de apărare teritorială, care să statueze o altă categorie de forţe alături de forţele Armatei României. E vorba de un Comandament al Forţelor teritoriale, alături de Statul major al Forţelor terestre, aeriene, navale şi pentru operaţii speciale. Într-un asemenea ansamblu al apărării teritoriale trebuie cuprinse toate forţele. Forţele militarizate acum şi cele care se militarizează dacă vom avea aprobată Legea apărării naţionale, pentru că se reia circuitul de aprobare, cum de altfel se reia şi pentru Legea pregătirii populaţiei pentru apărare. Avem întârzieri legate de cele două legi de doi -trei ani de când Ministerul Apărării le-a iniţiat”, a declarat, joi, pentru News.ro generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles.
Lipsa unei legi privind pregătirea populației pentru apărare
Bălăceanu critică faptul că, după atâta vreme, România nu este în măsură să-şi aprobe o lege de pregătire a populaţiei pentru apărare, care „concură substanţial” la refacerea rezervei Armatei României pe principiile voluntariatului, aşa încât să nu fie obligată să reintroducă serviciul militar obligatoriu.
„După mai bine de trei ani de război în Ucraina, noi nu suntem în stare să avem o asemenea lege aprobată”, punctează generalul.
Pe de altă parte, consideră generalul, trebuie avută în vedere, în contextul apărării teritoriale, problematica legată de pregătirea populaţiei pentru apărare, afirmând că trebuie să se treacă la o dezvoltare a conceptului, dar şi a măsurilor pragmatice privind pregătirea economiei.
„Este nevoie de un concept politic cu privire la reconstrucţia industriei de apărare şi cred că ar fi necesară şi o lege a reconstrucţiei industriei de apărare, prin promovarea viitoarelor capabilităţi de producţie şi de cercetare, dezvoltare tehnologică, cu capital românesc. Pentru că asta dă bază şi substanţă problematicii legate de apărarea teritorială din perspectiva pregătirii economiei. Şi mă refer doar la un domeniu, acela al industriei de apărare”, explică Virgil Bălăceanu.
Generalul completează că pregătirea economiei este „mult mai amplă” şi vizează „pregătirea teritoriului pentru apărare”, cuprinzând partea de infrastructură de transport, cu accent pe calea ferată, unde „rămânerile în urmă sunt considerabile”, sistemele de aprovizionare cu energie, cu apă, spaţiile de depozitare a unor materiale critice, dar şi fondul deja existent care ar trebui dezvoltat.
„Acum mă refer la fondul pe care îl avem, al adăposturilor de protecţie civilă. Ori noi suntem în situaţia că avem adăposturi de protecţie civilă care ar putea proteja 3,5% din populaţie, absolut insuficient. Marea problemă este că jumătate din aceste adăposturi - ele sunt în jur de 5.000 - sunt neoperaţionale, deci nici ceea ce avem nu putem folosi”, afirmă generalul.
Întrebat ce soluţii pe termen scurt ar fi, Virgil Bălăceanu a spus că acestea vizează „finanţarea activităţilor de repunere în funcţiune a acestor adăposturi existente”, dar care sunt în ruină, au căpătat alte destinaţii sau nu sunt întreţinute.
„Măcar cele peste 2.000 să fie reabilitate, iar apoi trebuie să gândim în mod integrat şi în ansamblu problematica legată de pregătirea pentru apărare, pentru că o pregătire pentru apărare a României şi capabilităţi ale forţelor armate ale României mult mai puternice înseamnă şi o postură de descurajare mult mai puternică a României şi îndepărtarea perspectivei unui război, lucru pe care nu-l facem în mod izolat. Sunt proiectele deja pe care le declanşează Uniunea Europeană Legat de dezvoltare în domeniul mobilităţii militare şi de dată recentă cu ambiţii financiare chiar deosebite cu privire la industria de apărare. Noi nu ne regăsim decât în câteva puncte. Adică ne regăsim în programele de înzestrare şi acestea majoritatea făcute pe relaţia sau pe procedura guvern la guvern G2G care nu aduc niciun fel de compensări în economie, mă refer la activităţile de compensare prin legea offset-ului în general în economie, dar în mod specific în industria de apărare”, explică generalul Bălăceanu.
„Noi nu producem, noi asamblăm”
El afirmă că România nu are dezvoltate infrastructuri legate de cercetare atât de bine puse la punct, astfel încât proiecte de cercetare-dezvoltare la nivelul Uniunii Europene să însemne şi participarea unităţilor româneşti de cercetare.
„Avem doar câteva exemple. Sunt prea puţine unităţi de cercetare care se implică în asemenea proiecte. Pe de altă parte, o mare problemă este aceea că şi atunci când considerăm că un echipament de luptă, fie că vorbim de Piranha 5, noi nu producem, noi asamblăm. Noi nu avem un echipament militar care să aibă cel puţin cea mai mare parte a componentelor produse în România. Ele vin din străinătate si se asamblează în România”, a declarat Virgil Bălăceanu, dând ca exemplu concret Piranha 5.
Bălăceanu spune că în România există capacităţi de producţie dezvoltate de către alţi parteneri, cum ar fi Israelul.
„Sunt înfiinţate de către Elbit Systems firmele, am spune noi româneşti, care produc turele pentru Piranha 5, dar nu este producţie. Firmele sunt, de fapt, israeliene. Capitalul este israelian, tehnologia este israeliană. Componentele vin în România şi în halele de aici se asamblează. Noi nu producem pentru Piranha 5 muniţia, nici ţevile de tun sau ţevile de mitralieră, producem prea puţini senzori, e adevărat, am reuşit ca sistemul de comandă control să fie românesc, dar mai avem multe de lucru. Noi nu producem pneurile în România, nu mai vorbesc de motor, aş cere prea mult, nu producem blindaj în România. Deci este doar o asamblare şi o integrare, ori asta nu înseamnă producţie pentru apărare”, menţionează Bălăceanu.
În acest context, generalul în rezervă mai spune că problematica legată de adăposturile de protecţie civilă duce cu gândul că în România nu există măsuri care se integrează, de regulă, doctrinei, conceptului apărării teritoriale.
„Şi dacă noi nu dezvoltăm un asemenea concept, o asemenea doctrină, nu avem o lege specifică a apărării teritoriale, atunci acţiunea este extrem de sumară. Dacă se întârzie în Parlament doi-trei ani ca să aprobi Legea apărării naţionale şi Legea de pregătire a populaţiei pentru apărare, dacă îţi ia un an de zile să aprobi Legea cu privire la combaterea dronelor, atunci cum să mai discutăm la nivel acţional, care ţine de tot ce înseamnă dezvoltări, inclusiv în domeniul apărării civile, al infrastructurii (pentru mobilitate militară), al asigurării rezervelor şi depozitării în siguranţă a acestor rezerve?” întreabă retoric Virgil Bălăceanu.
Acesta mai spune că, „în mod sigur”, dacă ar face Curtea de Conturi o verificare şi la Administraţia Naţională A Rezervelor de Stat şi Probleme Sociale, ar constata că avem în depozite procente extrem de mici din ceea ce ar trebui să avem depozitat. Sigur că apărarea costă, dar ar trebui să cheltuim pe ceea ce reprezintă cât mai mult posibil producţie din România, pentru apărarea frontierelor şi a libertăţii noastre, dar şi ca să ţinem războiul cât mai departe de frontierele României. Altcumva, putem deveni o ţintă relativ sigură pentru că avem multe vulnerabilităţi. Cei care la ora actuală şi-ar propune o acţiune militară împotriva Poloniei trebuie să se gândească de cinci ori ţinând seama de dezvoltarea din punct de vedere al apărării pe care a realizat-o Polonia. În privinţa României, nici nu trebuie să se gândească, pentru că rezilienţa societală, lipsa de voinţă politică, a unor programe coerente şi finalizate, lipsa industriei de apărare, problemele legate de mobilitatea militară, asigurarea necesarului de efective pentru Ministerul Apărării, lipsa rezerviştilor şi perspectiva reintroducerii serviciului militar obligatoriu, toate aceste lucruri reprezintă vulnerabilităţi şi fac din România o ţintă uşor de lovit şi de cucerit”, a conchis generalul Virgil Bălăceanu.
