30 de ani de PRO TV. 2003 - Anul în care s-a născut clasa de mijloc în România, cu mall-uri, credite și cu visuri de Europa
Campania 30 de ani în 30 de zile a ajuns în anul 2003. E anul în care România începe, cu adevărat, să se miște. Țara prinde curaj, oamenii își iau viețile în propriile mâini, iar drumul spre Europa nu mai pare un vis, ci un plan cu dată fixă.
Sunt vremuri în care băncile dau credite fără giranți, apar mall-urile, se nasc primele familii cu rate și speranțe, iar PRO TV rămâne acolo, martor al unei generații care începe să creadă că se poate trăi bine și aici, acasă.
2003 este însă și anul în care România trimite trupe în Irak, alături de aliații americani, și plătește scump acest pas spre maturitate: primul nostru soldat cade la datorie pe front. 2003 rămâne totuși anul în care România se schimbă, iar schimbarea are chipul telespectatorului PRO TV. Un an care arată că drumul nostru spre Europa a început, de fapt, aici, pe ecran.
Dar 2003 avea să fie anul în care țara începea să-și caute locul în lume, iar oamenii – locul în propria viață. Tot atunci se năștea clasa de mijloc. Oameni care visau la rate la bancă, la mașini străine și la vacanțe în afara țării. Semnele că România își depășea condiția de țară defavorizată erau tot mai vizibile. Iar PRO TV era acolo, ca martor al schimbării.
Anul începea cu o mișcare politică menită să zdruncine guvernarea puternicului PDSR: partidele de dreapta își uneau forțele în Alianța DA – Dreptate și Adevăr, cu Teodor Stolojan candidat la președinție și Traian Băsescu propus premier. Ținta – alegerile din 2004.
În martie, lumea întreagă își ținea respirația. Statele Unite declanșau războiul împotriva Irakului, acuzând regimul lui Saddam Hussein că ascunde arme de distrugere în masă. Printre aliați – România. Corespondentul special PRO TV Cătălin Radu Tănase și cameramanul Gabriel Crețean au fost și ei acolo pe câmpul de luptă.
România își trimitea militarii pe front. O decizie istorică, ce marca o nouă etapă în parteneriatul strategic cu America. Dar și una dureroasă: ...în noiembrie, sublocotenentul Iosif Silviu Fogorași devenea primul militar român căzut la datorie în teatrele de operații externe. De atunci, 30 de eroi români și-au pierdut viața în Afganistan și Irak.
Tot în martie, războiul purtat de păgubiții FNI cu autoritățile aducea o altă premieră: Ioana Maria Vlas, femeia considerată simbolul escrocheriei financiare, era extrădată și arestată. România începea, încet, să creadă că legea se aplică pentru toți.
În spatele acestor evenimente, românii simțeau pentru prima dată gustul creșterii economice.
Dobânzile scădeau, băncile ofereau credite fără giranți, iar ziarele erau pline de anunțuri imobiliare. Se construiau case, se cumpărau mașini, se deschideau mall-uri și hipermarketuri. Țara creștea cu peste 4%, iar oamenii începeau să spere că se poate trăi mai bine – aici, acasă.
Se întâmpla în martie, iar elicopterul SMURD se prăbușea după ce echipajul reușise să salveze viața unui bebeluș de o lună. Cei cinci oameni de la bord nu au supraviețuit. România plângea eroi anonimi, cei care își riscau viața pentru a o salva pe a altora.
Cătălin Radu Tănase: „Cred că am prins anii aceia în care lumea voia să vadă să asculte relatările ca și cum ar fi fost făcute nu de un reporter, ci de un membru al familiei. Voiau să simtă experiența pe care o trăiești tu, partea afectivă era mai mare, implicarea emoțională era mai mare fără a știrbi obiectivitatea”.
În octombrie, românii erau chemați la vot pentru o nouă Constituție, documentul care avea să deschidă drumul spre Uniunea Europeană și să prelungească mandatul președintelui la cinci ani. Era primul pas clar spre o Românie modernă, aliniată Occidentului.
Dar poate cel mai fascinant personaj al anului a fost Nicu. Țara întreagă l-a căutat luni la rând fără să știe exact cine este.
Până când am aflat că Nicu era fiecare dintre noi: curios, inteligent, arătos, puțin rebel și mereu cu ochii spre viitor. Telespectatorul PRO TV întruchipat într-un personaj care a devenit fenomen de marketing și simbol al unei generații.
Și tot în acel an, din Republica Moldova, venea o piesă care avea să cucerească planeta. În premieră, în show-ul lui Teo, trupa O-Zone lansa "Dragostea din tei". În scurt timp, "Numa numa iei" devenea refren internațional și primul mare export muzical românesc din era modernă.
România din 2003 era o țară care învăța să creadă din nou. Cu mall-uri și credite, cu visuri de Europa, cu eroi în uniforme și idoli pop pe scenă. O țară care se schimba din temelii și care se uita la PRO TV ca la un prieten de drum.
