În urma deciziei companiei, tânărul a inițiat proceduri legale pentru presupusă discriminare religioasă și a primit despăgubiri în valoare de 34.000 de euro, potrivit Blic.
Recent, în Țările de Jos a avut loc un caz care a declanșat o dezbatere despre limitele dreptului la muncă și libertatea religioasă, după ce un tânăr de 21 de ani, expert în sisteme informatice, s-a angajat la 1 iunie 2025 într-o companie care oferă suport la distanță, iar două zile mai târziu și-a pierdut locul de muncă.
Cariera sa a fost întreruptă după doar două zile – și nu din cauza unei greșeli profesionale, ci din cauza unui gest simplu, dar controversat.
În timpul prezentării introductive, șeful echipei i-a întins mâna pentru a-l saluta, însă tânărul a refuzat contactul, explicând că motivul este legat de convingerile sale religioase profunde.
„Nerespectarea așteptărilor companiei”
Atmosfera din încăpere s-a schimbat imediat, iar compania a reacționat ferm. În ciuda unui e-mail în care tânărul și-a explicat în detaliu gestul, contractul său a fost reziliat în aceeași după-amiază, motivul oficial invocat fiind „nerespectarea așteptărilor companiei”.
Cazul a ajuns în instanță
Tânărul nu a renunțat și a dus cazul în fața tribunalului muncii, susținând că a fost victima unei discriminări religioase. Instanța a trebuit să găsească un echilibru între protocolul companiei și dreptul la libertate religioasă, garantat de Constituție.
Verdictul a fost clar – concedierea a fost declarată ilegală și complet nejustificată. Instanța a arătat că activitatea sa, limitată la lucrul cu sisteme la distanță, nu presupunea contact fizic cu colegii sau clienții, astfel că strângerea mâinii nu era esențială pentru îndeplinirea atribuțiilor.
De asemenea, judecătorii au subliniat o eroare procedurală gravă: este imposibilă evaluarea activității unui angajat după doar 48 de ore. Compania a folosit, practic, refuzul de a da mâna ca pretext pentru a îndepărta un angajat „diferit”, ceea ce reprezintă o discriminare clară.
Despăgubiri de 34.000 de euro
Instanța a dispus plata unor despăgubiri în valoare de 34.000 de euro, sumă care acoperă prejudiciul material și moral suferit de tânăr.
Hotărârea transmite și un mesaj clar angajatorilor: respectarea diferențelor culturale și religioase nu este o opțiune, ci o obligație. Judecătorul a subliniat că niciun angajat nu ar trebui să fie pus în situația de a alege între religia sa și salariu, iar demnitatea umană trebuie să fie o prioritate în mediul profesional.
Acest caz a deschis o dezbatere mai amplă în Europa privind limitele până la care angajatorii pot cere adaptarea la obiceiuri care intră în conflict cu convingerile religioase și unde se trasează linia dintre așteptările profesionale și discriminare.
