În noaptea de sâmbătă spre duminică, după miezul nopţii, toţi creştinii merg la biserică aşteptând marea bucurie a Învierii Domnului.
În noaptea Învierii, ţăranul român lua pasca, dar şi alte alimente - dacă avea - pe care le îndesa într-o desagă spre a fi sfinţite la biserică.
După încheierea Sfintei Liturghii, dimineaţa se întorcea acasă cu lumânarea aprinsă şi o stingea de grindă.
După ce mânca sfânta anafură, pasca, ouăle şi celelalte bucate sfinţite la biserică, împreună cu toţi casnicii săi, aşeza masa înfruptându-se din toate cele pregătite din timp şi prelungind, astfel, bucuria de care se împărtăşise la sfânta biserică.
Pe masa sărbătorii de Paşti un loc aparte îl ocupă mielul, care este considerat de etnologi, aliment ritual, dar şi un simbol hristic, scrie antropologul Ciprian Voicilă, MNŢR.
Se ştie că de vineri seara, de la Prohod, până la slujba Învierii la biserică nu mai trag clopotele.
Paștile, sărbătoarea Luminii
„Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după spusa românilor de pretutindene, e sărbătoarea Paştilor, Paştile sau Învierea Domnului, întâi, pentru că în această zi „Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, iară pre cei vii răscumpărându-i de sub jugul păcatului strămoşesc şi împăcându-i cu Dumnezeu; şi al doilea, pentru că ea cade totdeauna la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când toate în natură învie.
Drept aceea, românii nu numai că aşteaptă sărbătoarea aceasta, şi mai ales după un post atât de îndelungat şi de greu cum e Postul Mare sau Păresimile, cu cel mai mare dor şi bucurie, ci ei caută în acelaşi timp ca locuinţele lor să fie cât se poate de bine îngrijite şi curate şi a se pregăti cu toate cele trebuincioase astfel că, sosind sfintele Paşti, toate să se afle în cea mai bună rânduială”, după cum scrie Simion Florea Marian în „Sărbătorile la români. Cincizecimea”.
Semnificația fiecărei zile din Săptămâna Patimilor
Duminica Floriilor – Cunoscută și ca Duminica Stâlpărilor, această zi marchează sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim și începe ultima săptămână a Postului Paştilor.
Potrivit Bisericii Ortodoxe, Duminica Floriilor, o zi plină de tradiții și superstiții, este primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare din anul bisericesc. În Duminica Floriilor, creștinii ortodocși sărbătoresc intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, călare pe un asin, așa cum a prezis proorocul Zaharia. Mântuitorul este primit în cetate de oamenii fericiți, care l-au întâmpinat cu ramuri de finic și i-au cântat osanale.
Lunea Mare – În ziua de luni din Săptămâna Patimilor se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de frații săi cu treizeci de arginți. Lunea Mare este considerată fiind prima zi a Patimilor lui Iisus.
În această zi se citește viața lui Iosif, cel care a fost aruncat de frații săi într-o fântână. Tot în Lunea Mare se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea roade. Este o pildă dată omului din care trebuie să se rețină că Dumnezeu este atât iubire, cât și dreptate. Așadar, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci îi va și pedepsi pe cei ce „nu au rodit”, conform crestinortodox.ro.
Marțea Mare – Numită și Marțea Seacă, aceasta este ziua în care Iisus Hristos le-a povestit celor 12 ucenici ai săi pilda celor 10 fecioare, care prezintă povestea a cinci fecioare „înțelepte" și cinci „neînțelepte" care se pregătesc pentru nuntă. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănată unei nunți. Hristos se numește pe sine „mire", iar Apostolii poartă numele de „prietenii mirelui". Mireasa lui Hristos este Biserica, iar Împărăția Cerurilor este reprezentată în această pildă de cele zece fecioare care-și întâmpină mirele, adică pe Mântuitor.
Hristos a dorit ca prin această pilda să arate importanța pregătirii pentru judecata de apoi. Din această pildă trebuie practic să înțelegem că perioada postului trebuie însoțită și de milostenie și că „nu suntem moștenitori ai Împărăției Lui Dumnezeu”, conform crestinortodox.ro.
Miercurea Mare – Această zi din Săptămâna Patimilor amintește de momentul în care Maria Magdalena i-a spălat lui Iisus picioarele cu propriile lacrimi, în semn de căință, în timp ce se afla în casa lui Iosif cel Lepros.
Tot miercuri este și ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus fariseilor pentru 30 de arginți. Gestul facut de Iuda a făcut ca, mai târziu, Biserica să rânduiască ca ziua de miercuri să devină zi de post, alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit. Miercurea și vinerea sunt cele două zile ale săptămanii în care creştinii trebuie sa postească de-a lungul întregului an, potrivit Bisericii.
Joia Mare – Numită și Joia Neagră sau Joia Patimilor, aceasta este ziua care marchează Cina cea de Taină a Mântuitorului și citirea Deniei Mari.
Denia pentru Joia Mare marchează patru evenimente importante din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor (ca pildă pentru smerenie), Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul patimilor.
În această zi, Iisus a luat masa alături de ucenici și a instituit Sfânta Taină a Împărtășaniei.
Cu această ocazie le-a spălat picioarele celor 12 discipoli și le-a spus că unul dintre ei l-a vândut.
După Cină, Iisus merge în grădina Ghetsimani să se roage, de unde este ridicat de farisei și dus, în final, în fața lui Pilat.
În Joia Mare, gospodinele vopsesc ouăle în roşu.
Vinerea Mare - Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri de dinainte de Paște și ultima vineri din Postul Mare. Este numită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă. După credința creștină, în această zi a murit Iisus răstignit pe cruce.
Vinerea Neagră face parte din cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numită „Triduum Sacrum”, care include Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare.
În ziua de vineri se ține post negru, iar preoții oficiază slujba numită Ceasurile împărătești și Vecernia, în timpul căreia se face scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, pentru închinare.
